+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Coltul Creativ (https://www.darkmark.ro/forumdisplay.php?fid=186)
+--- Forum: Writers' Hangout (https://www.darkmark.ro/forumdisplay.php?fid=188)
+--- Thread: Memories before the end (/showthread.php?tid=3150)
Memories before the end - Bell Evans - 22 Aug 2010
N'am mai trecut de mult pe la rubrica asta Asa Am avut niste idei in legatura cu un nou fic..pe langa cel deja planificat..asa ca am scris prologul, am ales numele personajelor si pozele potrivite si m'am gandit ca ar trebui sa ramana la alegerea voastra daca sa il scriu sau nu..mie una imi pare destul de buna ideea, dar cea mai importanta parere o aveti voi
~Prolog~
![[Image: mmo.jpg]](http://i686.photobucket.com/albums/vv223/Twilight-Vampire/mmo.jpg)
Simteam cum bataile inimii imi sporesc cu fiecare pas de pe aleea scufundata in intuneric. Simteam cum toata fiinta imi striga sa ma intorc acasa..sa imi continui viata ca si pana acum. Dar nu puteam face asta. Nu era corect..nici pentru mine, nici pentru ei. Despartirea asta avea sa fie doar o mica parte din sfarsitul dureros..dar puteam sa rezist..eram o luptatoare.
Jane ma astepta pe banca din spatele statuii, nerabdatoare. De indata ce ma vazu, buzele pline i se arcuira intr’un mic zambet.
"-Amanda.." sopti ea. Ma invalui intr’o privire cercetatoare, albastrul din adancul ochilor revarsandu’se peste mine. "Ce e asa de important incat nu puteai sa’mi spui la telefon?!" ma intreba dupa cateva minute de liniste, usor ironica.
M’am intors cu spatele la luna plina ce dainuia asupra boltei intunecate si am infruntat adevarul.
"-Plec". Am spus’o atat de sec, de parca ar fi fost unul din acele cuvinte pe care daca le rostesti de multe ori, la un moment dat isi pierd sensul. Vedeam indoiala strecurandu’se in sufletul celei mai bune prietene, vedeam cum face toate legaturile. Dar nu puteam sa’i spun totul acum. Ar fi fost prea mult..prea dureros.
"-Hayden te iubeste..si cel mai important..tu il iubesti pe el." am soptit eu, incercand sa imi mentin tonul vocii calm. Nu trebuia sa ma dau de gol..nu acum, cand trebuia totul sa fie perfect.
"-Nu va fi fericit daca pleci, Amy" murmura ea, ridicandu’se.
"-Trebuie sa fie..nu are alta solutie. Si sincer..imi pare bine ca va ramane cu tine..Si nu vreau sa plec, dar nu pot ramane..imi pare rau" am spus eu, cu un zambet patat de o lacrima ce imi aluneca in graba pe obraz.
Gata..se terminase..Si parusem atat de indiferenta, incat puteai spune ca tocmai mi’am rostit replica pe o scena de teatru. O scena unde cortina avea sa se lase curand, pentru ca spectacolul se incheiase..
Simteam cum bataile inimii imi sporesc cu fiecare pas de pe aleea scufundata in intuneric. Simteam cum toata fiinta imi striga sa ma intorc acasa..sa imi continui viata ca si pana acum. Dar nu puteam face asta. Nu era corect..nici pentru mine, nici pentru ei. Despartirea asta avea sa fie doar o mica parte din sfarsitul dureros..dar puteam sa rezist..eram o luptatoare.
Jane ma astepta pe banca din spatele statuii, nerabdatoare. De indata ce ma vazu, buzele pline i se arcuira intr’un mic zambet.
"-Amanda.." sopti ea. Ma invalui intr’o privire cercetatoare, albastrul din adancul ochilor revarsandu’se peste mine. "Ce e asa de important incat nu puteai sa’mi spui la telefon?!" ma intreba dupa cateva minute de liniste, usor ironica.
M’am intors cu spatele la luna plina ce dainuia asupra boltei intunecate si am infruntat adevarul.
"-Plec". Am spus’o atat de sec, de parca ar fi fost unul din acele cuvinte pe care daca le rostesti de multe ori, la un moment dat isi pierd sensul. Vedeam indoiala strecurandu’se in sufletul celei mai bune prietene, vedeam cum face toate legaturile. Dar nu puteam sa’i spun totul acum. Ar fi fost prea mult..prea dureros.
"-Hayden te iubeste..si cel mai important..tu il iubesti pe el." am soptit eu, incercand sa imi mentin tonul vocii calm. Nu trebuia sa ma dau de gol..nu acum, cand trebuia totul sa fie perfect.
"-Nu va fi fericit daca pleci, Amy" murmura ea, ridicandu’se.
"-Trebuie sa fie..nu are alta solutie. Si sincer..imi pare bine ca va ramane cu tine..Si nu vreau sa plec, dar nu pot ramane..imi pare rau" am spus eu, cu un zambet patat de o lacrima ce imi aluneca in graba pe obraz.
Gata..se terminase..Si parusem atat de indiferenta, incat puteai spune ca tocmai mi’am rostit replica pe o scena de teatru. O scena unde cortina avea sa se lase curand, pentru ca spectacolul se incheiase..
Re: Memories before the end - Alice Morris - 22 Aug 2010
Cand am vazut ca ai pus prologul am ramas ceva gen WTF? nu ma asteptam, credeam ca o sa astepti pana termini A new hope oricum, imi place foarte mult cum a iesit, si imi place mult titlul si imi place foarte mult poza care ai gasit'o pentru...stai, cum o cheama? *scroll* Ah, Jane abia astept sa vad cum evolueaza actiunea, si un alt capitol desi banuiesc ca voi avea de asteptat
Re: Memories before the end - Bella Emily Rose - 23 Aug 2010
Imi place prologul .
Pare interesant .
Si personajele sunt perfecte .
Re: Memories before the end - Alice Swan - 23 Aug 2010
Ador personajele sincer iar prologul este superb.Abia astept sa vad ce se intampla in continuare si app nu cred ca mai era nevoie de sondaj cu siguranta toata lumea vrea sa incepi acest fic .
Re: Memories before the end - Desiree Rose Goth - 23 Aug 2010
Suna enteresant
Numai ca mai intai ar trebui sa termini A new Hope
Re: Memories before the end - Ashlyn Meester - 23 Aug 2010
Perfect
Povestea tipica .. 
).
Re: Memories before the end - Bell Evans - 23 Aug 2010
ms mult fetelor
ma bucur ca vreti sa cititi fic'ul asta
am sa ma apuc de scris zilele astea..
si Ashlyn..ce vrei sa spui prin "povestea tipica"?
Re: Memories before the end - Helena Daphne Rose - 23 Aug 2010
Povestea tipica? I don't think so , mi se pare ceva mai complicat , uu
Bell...idem Alice , ai pus sondajul ala degeaba
NORMAL ca vrem sa incepi ficul
So...cand primim primul capitol ?>
< Pentru ca prologul e super!
Re: Memories before the end - Bell Evans - 11 Sep 2010
- Capitolul I – Coincidences
15 septembrie..prima zi de liceu..
Eram o boboaca speriata, care isi imbraca pentru prima data uniforma.
“-Spune’mi ca esti gata!!” i’am strigat eu lui Jane, din camera cealalta.
“-Eu da..de jumatate de ora. Tu te incurci acolo½ chicoti ea.
½-Fa bine si vin’o sa ma ajuti atunci !!½ am spus eu, printre dinti.
Fata intra in camera, dandu’si parul blond si bogat pe spate. Veni spre mine si ma privi.
“-Esti foarte palida, Amy..sigur te simti bine?” ofta ea.
“-Da..nu am de gand sa’mi stric prima zi de liceu pentru putina paloare, eu mereu am fost asa!!” m’am conformat eu, aruncand vesta pe spatele scaunului. ½Nu mai iau si asta..e cald afara½ am spus eu, ca pentru mine.
Am iesit impreuna din casa, indreptandu’ne spre cladirea care avea sa se numeasca de acum inainte “scoala”..sau “inchisoare”, “loc de tortura”, “adapost pentru ratati” cum ii spuneau altii. De indata ce am intrat in curtea plina de elevi, am simtit o caldura imensa acaparandu’mi intreg corpul. Emotiile si’au facut loc prin furtuna de sentimente si au inceput sa’mi dea fiori reci pe spate.
“-Wow” spuse Jane, cand un grup de baieti dintr’un an mai mare trecura pe langa noi. Cel din mijloc se uita chiar atent la noi, si zambi.
“-Chiar ca wow..ce bine arata frumuselul ala din mijloc” am chicotit eu, trecandu’mi o mana prin sivitele de par castanii.
“-Si ce par perfect avea..” ofta Jane.
½-Si ochii..uhhh !½ am spus eu, cand cineva se izbi in mine.
“-Aa, scuze!” spuse o voce calda, ca adierea unei zi de primavara timpurie. Era acelasi baiat care ne zambise cu putin timp in urma, prea ocupat cu telefonul pentru a se mai uita pe unde merge. “Esti bine?” ma intreba el, ajutandu’ma sa ma ridic.
“-Aa, da. Nu am nimic!” am reusit eu sa spun. Albastrul ce se revarsa din ochii lui ma dadea gata.
“-Apropo..numele meu e Hayden, incantat sa te cunosc..” murmura el, privindu’mi chipul cu blandete.
“-Eu sunt Amanda” am raspuns eu, mecanic.
½-Sper sa ne mai vedem½ spuse el, indepartandu’se.
Jane ma privea uimita. Nu stiam ce puteam citi pe chipul ei..Dezamagire, soc, fericire. Sau toate odata!
“-S’a intamplat ceva?!” am intrebat eu, timida.
“-Aa, nu..nimic” raspunse ea, rece.
“-Jane. Te deranjeaza ca Hayden a intrat in mine si nu in tine?!” am spus eu, incepand sa rad.
“-Pai..mereu baietii se uita mai intai la tine, si apoi la mine. Ma simt de parca as fi de umplutura..si stii ca nu ti’as spune toate astea daca nu ai fi cea mai buna prietena” raspunse ea, incercand sa zambeasca.
Nu am mai spus nimic..ma simteam prost. Jane nu stia nimic, deci..trebuia sa raman indiferenta la replici de astea.
“-Imi pare rau daca asa se intampla..” am soptit eu, asezandu’ma pe o banca. Viata mea era ca o furtuna pe mare, nu imi dadeam seama de curentii mici care se mai formau pe langa valurile uriase.
“-E ok..in fond, nu e vina ta. Hai sa mergem” spuse Jane, zambind incurajator.
Stresant..asa puteam numi tot timpul petrecut in acea zi. Ceremonia de deschidere a anului, tot ce se intampla. Ma extenuase. Abia asteptam sa se termine totul, si sa ajung acasa.
“-Pa, pa, Amy, sa ma suni!” imi spuse Jane cand ne’am despartit in fata blocului.
“Singura..in sfarsit” mi’am soptit eu, incepand sa urc scarile. Ma durea..era prima mea zi de liceu, si ma simteam groaznic. Mai ales pentru faptul ca Jane imi spusese acele lucruri.
Un alt zgomot de pasi in spatele meu ma alerta. M’am intors brusc si am dat ochii cu un baiat. Am recunoscut ochii albastri si chipul bland, usor bronzat.
“-Amanda?!” intreba el, aparandu’i un zambet mic in coltul gurii.
“-Hayden” am rasuflat eu usurata. “Ce faci aici?!” am continuat eu, nesigura.
½-Aa, urc spre apartamentul meu ?!½ raspunse el, chicotind.
Soc! Statea cu mine in bloc? Si atunci de ce nu il vazusem niciodata?!
“-Poate te intrebi de ce nu ne’am intalnit pana acum..abia m’am mutat zilele trecute½ murmura el, cu chipul luminat de un suras.
½-Aa, ok½ am balbait eu, intorcandu’ma cu spatele si incepand sa urc din nou treptele. Prezenta lui ma ametea, era ca un drog.
“-Pai. Ne mai vedem” imi striga el, facandu’mi cu mana.
“-Dap, bbye” i’am raspuns de la etajul urmator.
Am deschis cat de repede am putut usa de la apartament si am intrat. Am aruncat geanta pe canapea si am inceput sa dau jos sacoul negru. Nasturii de la camasa incepeau sa ma calce pe nervi, asa ca am dat’o jos peste cap, fara sa ma mai obosesc sa’i deschid. Directia~baia, in cabina de dus.
Am dat drumul la apa fierbinte si am asteptat sa isi faca efectul. Era ciudat..o coincindenta prea fireasca. M’am ciocnit de el, apoi am aflat ca sta in acelasi bloc cu mine. Brusc, ochii aceia albastri incepura sa imi apara in ganduri, blocand alte idei. Ce se intampla cu mine??
Re: Memories before the end - Helena Daphne Rose - 11 Sep 2010
Finally....let's see
Quote:Am iesit impreuna din casa, indreptandu’ne spre cladirea care avea sa se numeasca de acum inainte “scoala”..sau “inchisoare”, “loc de tortura”, “adapost pentru ratati” cum ii spuneau altiiAdapost pentru ratati Mai bine zis inchisoare :-j
Quote:“-Chiar ca wow..ce bine arata frumuselul ala din mijloc” am chicotit eu, trecandu’mi o mana prin sivitele de par castanii.Vad ca fetele astea deja si-au gasit ocupatie xD Good...
“-Si ce par perfect avea..” ofta Jane.
½-Si ochii..uhhh !½ am spus eu, cand cineva se izbi in mine.
Quote:“-Aa, da. Nu am nimic!” am reusit eu sa spun. Albastrul ce se revarsa din ochii lui ma dadea gata.Hayden Asta imi aduce aminte de Anakin din Star Wars , de fapt , cred ca de la actorul respectiv te-ai inspirat
“-Apropo..numele meu e Hayden, incantat sa te cunosc..” murmura el, privindu’mi chipul cu blandete.
Quote:½-Aa, urc spre apartamentul meu ?!½ raspunse el, chicotind.Amanda ar fii trebuit sa afle din timp ce vecini draguti are Ah , s-a mutat de cateva zile...Eu una as fii stiut de el dinainte sa se mute
Soc! Statea cu mine in bloc? Si atunci de ce nu il vazusem niciodata?!
Quote:Brusc, ochii aceia albastri incepura sa imi apara in ganduri, blocand alte idei.Sentimentul asta se poate numi dragoste. Sau cine stie...Lui Amy ii pasa si de Jane
Ce se intampla cu mine??
E super capitolul Si ma bucur ca l-ai postat...
Ce urmeaza? Clasicul:
Next!