+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Londra (https://www.darkmark.ro/f-londra)
+--- Forum: Pestera lui Godric (https://www.darkmark.ro/f-pestera-lui-godric)
+--- Thread: My heart pronounce your name , my love ... (/t-my-heart-pronounce-your-name-my-love)
My heart pronounce your name , my love ... - Cresseda E d'Guillaume - 09 Dec 2011
Luminile aruncate de felinarele ce păzeau străzile aruncau umbra unei singure persoane , pe pământul alb . Ningea , iar fulgii mari de zăpadă se prindeau de roba neagră a blondei ce înaintea silenţios , de parcă ar fi plutit . Îşi trecu palma îngheţată peste chip şi ridică privirea spre cer , gluga alunecându - i pe umeri . Ce făcea acolo ? Nu ştia , dar simţise nevoia să plece din castel pentru o perioadă , şi după ce se împăcase cu Darrius , fratele ei , ceruse voie ca măcar două săptămâni să vină acasă , la Peştera lui Godric . Şi iat - o acolo , la ora unsprezece noapte , plimbându - se de una singură . Gândurile îi zburau aiurea , ba la castelul ce îl considera casă de atâta vreme , ba la Ivan , ba la părinţii ei . Sentimentele îi erau făcute varză şi şi - ar fi dorit să poată face ceva în legătură cu acest lucru . Se opri în faţa mormintelor celor doi Potter . Părinţii lui Harry . Ca de obicei , nostalgia o cuprinse , şi încercă să - şi imagineze cum era atunci . Avea doar 6 ani când Cap - de - Mort şi Harry muriseră dar îşi mai amintea câte ceva lucruri . Totuşi nu - şi imaginase niciodată că va deveni Devoratoare a Morţii . Când îşi aminti de asta , ridică mâneca robei şi - şi privi semnul încrustat în piele . Înghiţi în sec , apoi oftă . Nu regreta în schimb , asta era ceea ce - şi dorise . Zâmbi trist şi - şi continuă drumul în noapte .
OCC : Poate continua cine vrea , doar să fie Viperin >
< .
RE: My heart pronounce your name , my love ... - Dimitri Belikov - 09 Dec 2011
"Gabriel o privise in tacere de pe ramura unui copac. Desi noapte, baiatul se urcase acolo pentru a vedea mai bine lucrurile din jurul sau. Pasari, morminte, frunze moarte, copaci, copaci, brad, morminte ... o fata? Sari din copac la fel de silentios asemenea unei feline si se apropie de fata. Se opri la timp pentru a vedea ca fata isi studiaza bratul iar acest lucru il puse pe ganduri: Oare e o devoratoare? Isi spuse baiatul. Un zambet siret ii aparu pe buze iar el nu facu absolut nimic pentru al impiedica. Odata ajuns in dreptul mormantului, numele gravat in piatra nu il uimi deloc. Si el avea parintii ingropati in acelasi cimitir. Isi aminti pentru o clipa de acel accident dar scutura repede din cap. Nu vroia sa devina nostalgic la acea ora, mai ales ca nu era nici locul potrivit.
RE: My heart pronounce your name , my love ... - Cresseda E d'Guillaume - 09 Dec 2011
Nici nu - şi dădu seama dacă fusese acolo de la bun început , dar da , îl simţi imediat cum picioarele lui atinseră pământul . Nu făcu nimic în schimb , nici o mişcare care ar putea trăda faptul că ea ştie că este acolo , sau alta , ci doar continuă să se plimbe , încet , jucându - se acum cu limba pe cercelul din buză . Se opri lângă o bancă şi - şi urcă un picior pe ea , aranjându - şi cizma ce urca uşor pe el , acorindu - i frumos piciorul până la genunchi , restul fiind gol până aproape de coapsă , unde era acoperit de fusta neagră . Îl lăsă încet jos , apoi îşi întoarse trupul spre locul unde ştia că se află băiatul .
" Nu te - a învăţat nimeni că nu - i frumos să te furişezi ? " întrebă blondina pe un ton amuzat , zâmbind fermecător . Îşi scutură zăpada din părul lung ce - i cădea pe umeri şi se aşeză pe mânerul băncii . Îşi linse buzele crăpate şi nu dură mult până simţi gustul metalic al sângelui .
RE: My heart pronounce your name , my love ... - Dimitri Belikov - 10 Dec 2011
Trecu pe langa mormantul parintilor sau fara sa le acorde nici cea mai mica atentie. Erau morti. Nu il ajuta cu nimic daca avea sa le planga sa mila sau se gandeasca la alte prostii din astea. Osemintele trupesti le erau acolo doar pentru a demonstra ca isi iubise cat de cat parintii cand se aflau in viata dar acum... deloc.
Gabriel se apropie de ea ranjind ca un copil mic. Isi dadu seama ca se afla acolo la numai cateva clipe. Hmmm.... Si draguta si desteapta! A ma furisa este impropriu spus. Mai de graba spionez, cercetez, incerc sa aflu cine esti, micuta Devoratoare! Isi spuse viperinul gandurile cu glas tare accentuand usor ultimul cuvant. De ce nu ar recunoaste si el? Era devorator de cateva luni si putea sa spuna ca era chiar mandru de ceea ce ajunse. Zambetul tamp ii pieri iar Gabriel redeveni serios dar stia ca asta nu era pentru o perioada lunga de timp. Mereu i se intampla sa zambeasca cand ceva ii placea sau ii atragea atentia.
RE: My heart pronounce your name , my love ... - Victor A. Olivier - 10 Dec 2011
ooc: sper ca pot continua, din moment ce sunt viperina X_X
BIC:
- Morreen era de mult timp cufundata in propriile ganduri, incercand sa descopere cine o inselase cu atata nesimtire. Isi simtea capul greoi de la atata munca, iar aerul rece o mai invigora din cand in cand, insa nu era suficient pentru greutatea pe care o tinea pe umeri. Niciodata nu sperase sa avanseze asa mult in cercetari, insa soarta era de partea si reusise sa gaseasca macar un indiciu.
In timp ce se intorcea acasa, sau in fine, daca un castel plin cu vrajitori cu minte ingusta se poate numi casa, atunci e in regula. Se simtea ciudat, pentru ca niciodata nu avusese parte de un camin al ei, cu oameni care sa o iubeasca si ocroteasca, insa personalitatea ei furtunoasa era prea nestatornica. Se invatase sa traiasca si singura, si nu putea spune ca ducea dorul cuiva, sau ceva de genul. Tot gandindu-se la asta, pasii ei produceau un scartait amuzant in contact cu zapada frageda. Daca parul ei blond ar fi fost mai blond, si nu spre roscat, atunci cu siguranta s-ar fi putut pierde in piesaj, si din cauza pelerinei albe, pe care o luase in locul robei negre cu insemnele Viperinilor, dar care ar fi atras prea mult atentia. Se uita cu ochii albastri, de gheata, la cei doi vrajitori din fata ei, murmurand in sinea ei ceva.
RE: My heart pronounce your name , my love ... - Cresseda E d'Guillaume - 10 Dec 2011
Ridică o sprânceană , punându - şi un picior peste celălalt . Râse scurt auzindu - l , şi deşi un om normal ar fi negat cu desăvârşire afirmaţia ce el o spusese despre Devoratori , ea nu o făcu . N - avea motiv , pentru că ea nu se ascundea de nimeni .
" A se furişa nu echivalează oare cu spionatul ? Poate nu au acelaşi înţeles , dar se leagă unul de altul . Şti tu , au o legătură indestructibilă " , spuse , privindu - l în ochi . Îşi păstră zâmbetul fermecător şi uşor amuzat pe buze , începând să se joace cu o şuviţă de păr din lipsă de ocupaţie . Nu conta că pe moment chipul tânărului era serios , atâta vreme cât blondina se distra . Începu să - şi legene piciorul , privind cerul negru al nopţii , ce încă vărsa lacrimi îngheţate care se pierdeau în noapte . Câţiva fulgi i se aşezară pe chipul palid ce căpătase o frumoasă culoare roşiatică din cauza frigului . Deşi ar fi trebuit să tremure de frig în acel moment , nu o făcea , ceea ce îi convenea de minune .
RE: My heart pronounce your name , my love ... - Dimitri Belikov - 10 Dec 2011
Isi lasa usor capul intr-o parte preferand sa nu ii raspunda. Dat fiind ca nu negase ultima sa afirmatie spunea multe iar Gabriel zambi in coltul gurii. Fata nu parea sa fie la cercetasi sau ochi-de-soim si cu atat mai putin la astropufi. Esti la Viperini asa-i? Cum te cheama? o intreba urmarindu-i privirea spre cerul acoperit de nori. Luna nu se vedea dar lumina acesteia razbatea prin fasia subtire care o acoperea. Un vant rece, de noapte matura usor intreaga alee. Ridica in aer ultimele frunze ruginii pe care le purta cativa metrii apoi le abandona nepasator pe unde apuca.
Se intoarse privind in spate. O alta silueta, in pelerina alba se apropia de ei cu pasi marunti. Parea sa fie o fata deoarece avea parul lung si blond.
RE: My heart pronounce your name , my love ... - Cresseda E d'Guillaume - 10 Dec 2011
" Păi să te vedem , avem aceeaşi iscripţie pe robă , deci da , cred că - s de la Viperini . Aleera von Valerious , încântată " , spuse şi chicoti slab , îndreptându - şi privirea spre el . Miji ochii , apoi o privi pe fata ce să apropia de ei . Înfară de părul blond - roşiatic nu prea puteai distinge nimic în noaptea albă , dar desigur , nu şi pentru Viperini , ce mereu ştiau . Zâmbi machiavelic , dându - şi seama că dacă ea s - ar fi îmbrăcat în alb , ar fi putut trece neobservbată dat fiind faptul că părul ei bătea spre alb . Îşi scutură părul de zăpadă , apoi îşi trase gluga pe cap , căutând în buzunarele robei pachetul de ţigări . Nu era . Mormăi ceva nemulţumită şi oftă păgubaşă dându - şi seamă că până nu ajungea acasă nu putea fuma . Şi când spunea acasă , nu se referea la castel . Îşi muşcă uşor buza gândindu - se probabil la nemurirea sufletului .
RE: My heart pronounce your name , my love ... - Dimitri Belikov - 10 Dec 2011
Pufni dezaprobator si se aseza pe banca. Ummmm.. O nemtoaica. Dragut lucru. Eu sunt Gabriel von Hise. Incantat de asemenea. Se prezenta viperinul ciufulindu-si parul de zapada. De cand esti o Devoratoare? continua Gabriel fara sa o priveasca. Se simtea ca la interogatoriu, el fiind cel ce punea intrebarile vinovatului. Dar aici, nimeni nu era vinovat si nici politist. Mereu alesa calea dircta indiferent cat de scurta sau dureroasa ar fi aceasta. Nu ii placea sa puna nici prea multe intrebari crezand mereu ca cei din jur stiau deja la ce trebuie sa raspunda; din nefericire nimeni nu stia sa ii citeasca gandurile. Isi ridica din nou fata spre cer trezindu-se din scurta "excursie" in mintea lui.
RE: My heart pronounce your name , my love ... - Victor A. Olivier - 10 Dec 2011
- Morreen asculta fara sa vrea discutia celor doi elevi de la Hogwarts. Nu isi dadea seama de ce se gandise ca erau elevi, dat fiind ca abia li se mai distingeau insignele pe robele negre in intunericul confuz al acestei nopti. Insa ochii ei de gheata erau foarte bine dezvoltati, si slava Cerului!, putea vedea foarte bine cu ei. Observa insignele verzi, cu sarpele, al Viperinilor, si zambi rautacioasa, ducand inconstient mana la colierul cu aceeasi insigna de la gatul sau alb, de lebada. Isi dadu parul pe spate, si scoase un chicotit aproape imperceptibil, spunand pe o voce rautacioasa.
"Intrerup ceva? Vreo declaratie de dragoste, sau vreo intrunire super secreta a Viperinilor?"