Darkmark RPG Forum
Cicatricea lunii - Printable Version

+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Hogwarts (https://www.darkmark.ro/f-hogwarts)
+--- Forum: Imprejurimile Hogwarts-ului (https://www.darkmark.ro/f-imprejurimile-hogwarts-ului)
+---- Forum: Padurea Interzisa (https://www.darkmark.ro/f-padurea-interzisa)
+---- Thread: Cicatricea lunii (/t-cicatricea-lunii)

Pages: 1 2

Cicatricea lunii - Lisa Parker - 20 Jan 2012

[Image: 1263753099542_f_large.jpg]

Nici nu vreau sa ma gandesc ce se putea intampla daca lasam cu adevarat sa ma mistuie valul de sentimente pe care il simteam. O intreaga furtuna menita sa-mi distruga creierul mi se declansa in suflet si era foarte greu de oprit... Simteam acea liniste... Linistea ideala creata in scopul suportarii durerii. O durere surda, grea, apasatoare. Daca aveam sa omor pe cineva acum, aveam constiinta impacata. Era doar legitima aparare... Mergeam prin padure fara sa-mi dau seama unde merg. Totul mi se parea la fel si nimic nu avea sens. Nici viata de acum incolo nu mai avea daca nu treceam peste.
Aveam sa ma simt mai bine odata ce il distrugeam cu propriile mele maini. Si o voi face. Cat de curand. Trebuie insa sa nu las urme. Nimeni sa nu afle. Poate doar Mina... Dar nu cred ca va intelege.
Nu am de ales. Cicatricea trebuie sa dispara. Si daca trebuie sa fac crima pentru asta o sa-mi asum toate responsabilitatiile.

Mina... Ajuta-ma!

RE: Cicatricea lunii - Mina Fabienne Potter - 20 Jan 2012

Nu stia ce se intampla cu ea de cateva zile. Somnul parca nu ii dadea pace sa gandeasca, sa se odihneasca, sau sa faca alte lucruri. Se simtea foarte prost, si nu stia din ce cauza. Poate din cauza lui Edward, dar niciodata nu putea fi sigura. De la ultima intalnire cu el, parca ramasese cu sechele. In locurile unde o atinse acesta ii ramasesera urme. Urme ale durerii. Chiar daca in trecut tinuse foarte mult la el, aceste lucruri trecura foarte repede. El se schimba foarte repede. Nu stia ce se intamplase cu el. Se uita la incheietura unde o prinse el, si parca era arsa. Parca mainile lui erau pline de jaratec de foc, parca inca simtea acea flacara arzandu-i pe mana.

Oare asa mult il ura, incat ii venea sa ii faca ceva rau? Oare asa de mult il iubise incat acum il ura cu tot sufletul? Cel mai mare noroc al ei fusese Darkason.

RE: Cicatricea lunii - Lisa Parker - 20 Jan 2012

You said you'd be there for me
In times of trouble when I need you and I'm down
And likewise you need friendship
It's from my side pure love but I see lately things have been changing
You have goals to achieve
But the roads you take abroad are heartless
That wants you make another way
You throw stones
Can you see that I am human I am breathing
But you don't give a damn

Pur si simplu nu vroia sa-mi dea pace. O melodie tampita care mi se potriveste asa de mult. Ma reprezenta. Ma simt in largul meu. Sa fi fost si ritmul devina? Nu mai conteaza.
Mi-a promis. M-a folosit. Si-a atins scopul... Acum nimic nu ma mai poate oprii. O sa-l omor chiar daca asta va fi ultimul lucru pe care il mai fac cat timp traiesc...

Voi iesi de sub blestemul asta.

RE: Cicatricea lunii - Mina Fabienne Potter - 27 Jan 2012

Noaptea era in toi. Cerul plin de stele stralucitoare, parca se oglindea in lacul din spatele castelului. Soimita statea in fata geamului, cu o mana asezata pe geam, si cu cealalta la inima. Se uita spre Padurea Interzisa, cand deodata, ii veni in mine Lisa. Lisa McGuire. Oare ce mai facea ea? Din ziua in care se intalnisera la Scoala de Muzica, se imprietenisera foarte mult. Ii spusese intotdeauna ca daca va avea nevoie de ea, sa nu ezite sa ii trimita o bufnita in cel mai scurt timp. Si se pare ca acum chiar avea nevoie de ea. Avea nevoie de o persoana care sa o poata intelege, si in acest moment singura persoana care o putea intelege pe deplin era chiar Lisa.

Se desprinse cu greu de peisajul mirific din fata ei, si se aseza urgent la birou, luand o bucata de pergament si luandu-si pana ei frumos conturata cu un roz pal, care il luase din petalele unui trandafir. Dupa ce ii povesti ce facu in ultimul timp, incheie scrisoarea cu chemarea ei in Padurea Interzisa cat de curand posibil. Se ridica incet de pe scaun si omangaie pe Bella pe cap, aratandu-i scrisoarea, in timp ce aceasta o lua cu ciocul ei micut, si scoase un sunet amuzant din gat. Mina o mantgaie pe aripioara si ii deschise fereastra. Dupa cateva momente Bella se vedea doar ca un punct alb pe cerul noptii.

RE: Cicatricea lunii - Lisa Parker - 27 Jan 2012

Privind pierduta la candelabrul de deasupra patului ma gandeam din nou la Mina. Acea fata cu plete maronii in vant, cu zambetul mereu prezent si sincer, cu inocenta gandirii ei... Ea ar putea intelege ceea ce imi invada mintea. O poveste carema bantuia lasandu-mi cicatrici vizibile chiar. O cicatrice in forma de semiluna cu un contur precis si interior rosiatic, uniform si fierbinte la atingere. Genul de semn care nu apare la nastere insa nu ii gasesti originea sau semnificatia... Am atins-o si am simtit un fior. Am deschis geamul si am lasat aerul proaspat al serii sa-mi inunde narile, plamanii si sangele. Simteam o usoara adiere, un miros dulceag de parfum.
Am deschis ochii si am clipit lung vazand ceva care se apropia din departarea apusului rosiatic. Era o bufnita alba cu o scrisoare stralucitoare la purtator. Acum simteam izul parfumului mai tare. Era parfumul dulceag si usor de fructe al Minei. Perfect! Exact ceea ce aveam nevoie.
Bufnita se asezase frumos pe pervazul geamului si ma privea sfidator. Mi-am inabusit un ras. Aceasta pasare mereu ma privea asa... Inca de la scoala. Era mereu sceptica in privinta mea. Eh, poate avea dreptate... Suvitele roscate din parul meu de atunci era proeminente si pareau iesite chiar si din tiparele celor mai ciudate saloane de infrumusetare. Normal, mi le facusem singura!
Acum pasarea se uita nedumerita la mine. Cazusem in ganduri si aproape ca uitasem de ea. Am luat scrisoarea si am inceput sa citesc.

"Draga Lisa,
Au trecut cateva saptamani de cand nu am mai vorbit si de cand nu ne-am mai vazut. Imi lipsesti foarte mult, si chiar as vrea sa te vad, ca sa povestim si noi ca in vremurile bune, cand ne faceam de cap la scoala de muzica. Am o mica problema si chiar am nevoie de sfaturile tale. Daca ai putea veni cat mai curand la Hogwarts, ar fi minunat.
Padurea Interzisa."

Simteam o dara calda pe fata. Fierbinte mai exact. Era o lacrima ce imi fulgera obrazul. Ma cautase. Avea nevoie de mine. As si fost in stare sa urlu de fericire in acel moment. Dar probabil ca bufnita ar fi fugit speriata si nu as mai fi avut ocazia sa-i raspund.
Padurea interzisa? Ce o apucase? Era interzisa... Dar probabil ca era grav daca recursese la un asemenea loc. M-am asezat la birou si am scis un mesaj scurt. Era destul incat Mina sa stie ce are de facut. Am impaturit foaia cu grija si i-am dat-o bufnitei.

"P. I. 6 PM Nu intarzia."

Am urmarit bufnita in departare. Soarele rosiatic pierdea teritoriu in fata posesivei luni iar cicatricea mea devenea dureroasa...
M-am lasat in voia somnului. Visele au devenit in sfarsit mai linistite.

Ajutorul e pe drum...


RE: Cicatricea lunii - Mina Fabienne Potter - 28 Jan 2012

Mina statea intinsa pe patul ei moale si caldut, si se gandea la Lisa. Oare va primi ea scrisoarea ei, i cat de repede ii va putea raspunde? Oare era ocupata sau... Dar nici nu mai dorea sa isi bata capsorul u asemenea chestii. Stand asa pe pat, si gandindu-se indelung la Lisa, incheietura mainii incepu sa o furnice. Isi trecu degetele tremurande peste incheietura, si se aseza mai confortabil pe pernele ei mari si pufoase. Insa se pare ca furnicatura de pe incheietura nu ii dadea pace. Nu stia ce anume se intampla cu ea, asa ca se gandi sa arunce o privire. Isi intoarse mana si zari pe incheietura un semn rosiatic si umflat. Parca se arse, dar ea nu isi aducea aminte ca patise asa ceva. Incepu sa respire sacadat si se ruga din tot sufletul ca teama sa nu o cuprinda. Dar stia ca daca nu va gasi o explicatie plauzibila la acest lucru, va incepe sa se sperie, si va comite acte necugetate. Se apropie de birou si aprinse o lumanare. Masuta mica denumita de Mina si colegele sale "birou" era plina de bucati de pergament, pene si cerneala. Isi apropie incheietura mainii de lumanare dorind sa vada mai bine. Neobservand nimic ciudat, lua lumanarea in mana si o apropie mai bine. Tinand lumanarea intr-o parte, o bucatica de ceara cazu direct pe inchieietura, facand-o pe soimita sa si-o retraga urgent. Ceara cazu exact pe locul unde mana Minei era umflata si rosie. Se apleca repede dupa o batista si o puse pe mana, avand grija inainte sa o inmoaie putin in apa.

Acum statea in fata geamului, in asteptarea Bellei. Intr-un final fericit o zari. Pe cerul instelat, ea era acolo, invaluita de lumina puternica a lunii. Mian descise geamul si Bella intra pe geam, asezandu-se cu gratie pe mana soimitei. Mina isi retrase mana putin, deoarece ghearele bufnitei se postasera exact pe cicatricea ei. Bella se sperie putin, insa se aseza mai confortabil si incepu sa ii impinga scrisoarea stapanei sale. Aceasta o aseza pe Bella in fereastra si ii lua scrisoarea din mana. O deschise urgent, cu un zambet ivindu-se in colturile gurii. Pergamentul pe care scrisese Lisa, era mult mai fin decat al ei, iar scrisul ei era foarte curat si artistic.

"P. I. 6 PM Nu intarzia."

Soimita stranse scrisoarea la piept dupa care incepu sa srtige de fericire, ca prietena ei Lisa isi facuse timp si pentru ea. Acest lucru insa o sperie pe Bella care accum incepuse sa zboare prin camera, imprastiind peste tot cu penele ei albe. Mina se intinse dupa ea, iar aceasta se aseza frumos pe umarul ei. Obrajii soimitei erau rosii de fericire si entuziasm. Avea sa se intalneasca din nou cu Lisa. Nu o mai vazuse de cateva luni bune, iar aceasta era o ocazie foarte buna sa ii povesteasca despre tot ceea ce facuse ea in tot acest timp. Si chiar avea nevoie de sfaturile ei. Niciodata nu cunoscuse o asemenea persoana, si isi dorea din tot sufletul sa fie si ea asa matura cum era prietena ei. Tot timpul o sorbea din priviri si ii asculta povestirile cu cea mai mare atentie, cantarind fiecare cuvant pe care il spunea.

Se uita la ceas si observa ca era 5 fara un sfert. Peste o ora si ceva avea sa o vada pe prietena ei, in Padurea Interzisa. Cu cat trecea timpul mai repede cu atat cicatricea soimitei incepea sa arda mai tare. Nu stia ce anume sa faca, dar se gandea ca totul o sa fie bine. Chiar spera acest lucru. Se uita la mainile ei tremurande, cand se uita din nou la ceas. Trecura 15 minute de cand se uiatse prima oara. Acum statea intinsa pe apt, cu Bella langa ea, dandu-i sa manance niste bucatele de paine. Se gandea sa ii dea drumul in noaptea asta, sa o lase sa strabata imprejurimile Hogwarts-ului, pentru fapta buna care o facuse.

-Chiar ai vrea sa faci o mica escapada, nu-i asa?

Bufnita isi intoarse capul intr-o parte si scoase un sunet amuzant din gat. Mina o mangaie pe cap si rase incet, apoi deschise larg geamul, mangaind-o pe Bella inainte ca aceasta sa isi ia zborul pe cerul infinit. Intorcandu-se inapoi vazu ca este ora 5 si jumatate. Scoase un strigat de fericire si isi lua bagheta de pe masa, coborand incet din dormitor, strabatand cu grija camera de zi a Ochilor de Soim. "Asta este!" isi spuse ea. Iesise din castel si incuie usa, luand-o la goana inspre Padurea Interzisa.

RE: Cicatricea lunii - Lisa Parker - 29 Jan 2012

Ca sa-mi iau gandul de la durere am inceput sa scriu... mai exact imi pregateam replicile si povestea pe care sa i-o spun Minei. Intentionam sa omit anumite detalii pentru a o face mai suportabila. Ea mereu m-a crezut responsabila si ar fi o crima sa ii spun intru-totul ce s-a intamplat.
Am sa-i povestesc despre plimbarea din padure, despre baiatul fermecator care m-a vrajit si la propriu si la figurat. Despre micutele cadouri, pandantivul, coloarea acestuia. Cearta, blestemul, semnul si cicatricea. O gramada de lucruri care probabil or s-o ucida incetul cu incetul.
M-am ridicat din pat pentru a-mi dezmorti oasele. Am deschis fereastra larg si am lasat aerul sa inunde camera. Era deja seara. Ceasul arata ora 5:45. Ar fi trebuit s-o iau din loc daca voiam sa ajung la timp. Dar cicatricea devenise insuportabil de dureroasa si imi era greu sa imi ridic si matura. Dupa cateva chinuri am reusit. Am pornit la drum si am lasat in urma fereastra deschisa si un mesaj la usa care sa anunte posibilii vizitatorii ca am plecat la castel.
Inca eram nedumerita de graba cu care imi scrisese Mina biletelul. Se vedea pe scris ca era agitata si voia sa termine cat mai repede cu asta.
Oare de ce?
Aveam sa aflu curand, dar parca o parte din mine voia inca sa se intoarca. Cum sa-i spun toata tarasenia pe care o facusem? Ce sa-i spun cand avea sa-mi povesteasca ce facuse ea? Si mai important: De ce ma durea cicatricea in halul asta? Mi-am aruncat ochii la cer si am observat ca era luna plina. Am studiat pret de o clipa semnul si am realizat ca pulsa roseata. Acum era mai proeminent si mai bine conturat.
5:55. Am sa intarzii, taman eu care am batut din gura sa nu intarzie. Mi-am inabusit un ras si am marit viteza. Voiam sa ajung inaintea ei in caz ca trebuia sa pregatesc terenul. Insa nu cred ca Mina m-ar atrage intr-o capcana...
Intinsul padurii mi se materializa acum in fata ochilor. Maretia copacilor care o populau era uimitoare. Ramasesm putin blocata. Nu mai dadusem pe aici de multa vreme. Anii de elev la castel au trecut ca fulgerul si nici o data nu avusesem curiozitatea sa dau pe acolo. Da, pe atunci eram o copila timida si sperioasa. Scoala de muzica scosese ce era mai rau din mine. Insa Hogwarts-ul readusese pacea din sufletul meu. Pana intr-o seara. Eh asta e alta poveste si ramane pe mai tarziu. Acum trebuia sa dau de Mina.
Am scrutat padurea si am obsevat-o undeva intr-un luminis. Era nedumerita...
-Mina! Aici sunt! Sus!
Nu si-a ridicat capul. Parca era surda! Doamne cat uram asta la ea. Nici o data nu dadea atentie decorului din jurul ei. Poate daca as striga mai tare...
-Minaaa!
Nimic! Of, fata asta e geniala.
Am coborat si am lasat matura la vedere. Abia cand m-am apropiat de ea isi luase privirea de la ceva din departare. Nici nu ma sichisesem sa ma uit in directia respectiva. Imaginatia ei era exagerata uneori...
Am imbratisat-o strans si ea mi-a raspuns la fel. Era calda. Si parfumul ei dulceag imi invaluia narile. Delicios! Sclipirea din ochii ei era atat de puternica ca puteam sa jur ca va plange. Insa s-a abtinut. Cel putin ea. Eu insa am varsat vreo 2-3 lacrimi. Imi era dor de ea, fireste! Mi-a facut semn sa tac putin si mi-a mutat privirea in directia de adineaori.
Acolo, in departare, era ceva ce stralucea in intunericul noptii. Orbitor chiar. Eh, lasa nu o sa ne manance. Sau cel putin asa speram. Am chicotit putin si ea a facut o fata de suparata. Am inbratisat-o din nou si parea ca izbucneste in ras.
-Ai idee cat aveam nevoie sa vorbesc cu tine?
-Sincer? Nu.
-Abia asteptam! Am o suta de mii de intrebari pentru tine. Si nu pleci pana nu imi raspunzi. A da, si pana nu imi povestesti ce ai mai facut...
Ma uitam la ea cu nedumerire. Din ochi scanteile erau acum niste flacari care meneau sa arda tot in jur. Era acea Mina pe care o stiam. Dar ca putin mai matura. Nu strica, oricum.
Bursc, o durere surda ma chirci. Am aruncat o privire la semn. Era rosu ca focul. Apoi Mina a cazut ca un fulger langa mine... Lesina. Mana ei cazuse langa capul mei si ceva stralucea prin maneca. Am dat-o mai sus si am ramas blocata. Semnul.
-Mina! Trezeste-te!
Nimic. I-am atins semnul si am observat ca ardea. Avea parti care pareau ca sfaraiau sub piele. Am stropit-o cu apa si a sfarait si mai tare. Deodata mana mea parca se miscca singura catre mana ei. Degeaba incercam sa o controlez. Era ca si cand un alt creier o preluase. Semnele noastre s-au atins. Am cazut intr-o stare de incostienta. Ultimul lucru pe care l-am vazut au fost scanteile semnelor, acum lipite.

Mina, trezeste-te!

RE: Cicatricea lunii - Mina Fabienne Potter - 29 Jan 2012

Mina era foarte incantata cand o vazu pe Lisa. Insa lucrul ciudat care se intampla dupa, nu avea nicun sens. Lesina. Auzea o voce calda si mieroasa care o striga pe nume, care parca o implora sa se trezeasca. Insa nu putea. Ceva o tine acolo, adormita, isi dorea din tot sufletul sa se poata trezi, insa se parea ca nu putea. Incerca sa isi deschida ochii, insa totul fusese in zadar. Simtea cum inchietura maini o arde, si cum parca ceva se apropia veriginos de ea. O forta magnetica. Mina nu putea sa se miste, nu avea nici cea mai mica idee de ce nu isi putea deschide ochii. Oare de ce lesinase? Nu se mai simtise niciodata asa. Parca plutea pe un norisor roz, si era inconjurata de ingerasi. Se simtea foarte, foarte bine. Niciodata nu lesinase. Si tocmai acum isi gasise sa lesine. Cand o chemase pe Lisa, si aceasta era prezenta langa ea. O simtea. Simtea cum isi tine mana peste a ei, dar nu putea face nimic, ca sa ii spuna ca este bine si sa nu se ingrijoreze.

Deodata simti ceva care o arde peste incheietura mainii. Deschise brusc ochii si vazu mana Lisei, care era peste a ei. Soimita ii cauta privirea prietenei sale, si intr-un final o gasi. Citind in ochii ei, putea vedea ca ea era la fel de onfuza cum se simtea Mina in acest moment. Incerca sa isi retraga mana, insa o forta magnetica o tinea acolo, nevrand sa le eibereze. Uitandu-se mai bine, Mina observa ca cicatricea ei, care era odinioara rosie si umflata, aum se contura frumos intr-o semiluna, exact ca cea de pe cer. Soimita isi inabusi un strigat. Nu stia cum sa reactioneze in asemenea cazuri. Si secretul pe care il vea ea cu sora ei si cu Darkason, o facu sa se inspaimante. Nu era destul doar acela? Acum i-a mai aparut o cicatrice? Era chiar perfect. Incerca insa sa nu faca urat de fata cu prietena ei Lisa. Deoarece aceasta nu o vazuse niciodata enervandu-se, si chiar nu isi dorea sa isi schimbe parerea buna care o avea despre ea. Mai incerca inca o data sa isi traga mana, insa de data asta reusi. Insa doar pentru un minut, deoarece mana ei se lipi de a Lise de tot, in momentul urmator. Brusc simtii cum ii vine din nou sa lesine. Insa de data aceasta nu o mai facu. In capul ei era un adevarat razboi. Nu se putea gandi decat la urmatoarele versuri. Acestea ii inundau gandirea, si soimita se straduia din rasputeri sa le gaseasca un sens.

How can I decide what's right?
When you're clouding up my mind
Can't win your losing fight all the time
Not gonna ever own what's mine
When you're always taking sides
You wont take away my pride
No not this time
Not this time

How did we get here?
I use to know you so well
How did we get here?
Well, I think I know.

Insa raspunsul ei la aceasta intrebare trebuia sa mai astepte, deoarece din spatele a catorva copaci, aparura 3 Devoratori ai Morti. Soimita se ridica repede in picioare, tragand-o pe Lisa dupa ea, din moment ce erau lipite. Cu o mana isi scoase bagheta de sub roba, si cu cealalta o trase pe Lisa mai aproape de ea. Nu stia ce dorea acei Devoratori, dar nici nu dorea sa afle, deoarece avea ea o vaga banuiala. Si spera din tot sufletul ca acesl lucru la care se gandea ea sa nu fie adevarat. Isi indrepta bagheta spre Devoratori exact in momentul in care acestia isi dadusera jos mastile. Soimita se apropie cu un pas, ca sa le poata vedea mai bine fetele. Unul era foarte inalt, cu parul brunet, si cu ochii de un albastru ca topazul, altul era scund, cu parul alb, si cu ochii verzi, si cel din mijloc, dupa parerea Minei era cel mai inalt, avea parul de un blond-alburiu, iar ochii ii erau de un rosu stralucitor. Soimita se retrase inapoi, tragand-o pe Lisa dupa ea. Pe fata ei se putea citi spaima. Nu mai avusese niciodata de-a face cu un Devorator Vampir, si nu dorea ca acel lucru s inceapa acum. Devoratorul cel blond se apropie ssi facu o reverenta. Sangele soimitei ingheta in vene. De ce oare i se inchinase acel barbat? Nici macar nu il cunostea? Se uita la Lisa, sperand ca aceasta sa aiba un raspuns, dar se pare ca si ea era la fel de uimita ca Mina. Ceilalti doi barbati facura la fel.
-Domnisoarelor! Ne bucuram sa va intalnim intr-un sfarsit! zambi el.




RE: Cicatricea lunii - Lisa Parker - 29 Jan 2012

De ce mai am cap pe umeri daca prezenta lui nu-mi face decat rau? Cum Dumnezeu s-a ajuns la asta? Credeam ca am scapat o data pentru tot de-a-una de trioul acesta. Doamne! Ma urmareau peste tot. Am scrutat-o pe Mina din priviri. Parea in regula. Mai putin incheieturile nooastre lipite. Ei, asta n-avea sa o omore. Sau cel putin asa credeam.
Dar stai putin... Sa va intalnim in sfarsit? Ce era in capul lui? Se purta oare asa din cauza Minei? Sau oare chiar nu ma mai recunosteau? Imposibil! Absurd. Am trait in aceeasi casa cu acesti barbati timp de 3 ani. Atunci am gustat pentru prima oara gustul dulce-acrisor al iubirii si gustul amarui al geloziei. Jonglasem intre aceastia. Mai exact ei ma jucau ca pe o minge de ping-pong. Una enervanta, dupa parerea lor. Totusi semntimentele au persistat. Ma cautasera continiuu. Dar nu s-a mai intamplat sa fie toti 3 prezenti o data. Am facut un pas in fata si m-am rastit la cel care ni se adresase.
-Cand ai sa te schimbi dragule?
Acesta se crispa si se incrunta la mine apoi la Mina. Deci nu voiau ca ea sa stie de linistita noastra viata de colegi in camera rece si umeda de internat.
-Cand ai sa si afli cine suntem probabil ca o sa ne schimbam.
Cum as putea sa nu recunosc vocea acea? Imi alina serile ploioase din timpul verii. Cu soapte calde, aromate si pline de culoare. JJ. Ma pierdeam in ochii lui de culoare sangelui. Erau drogul meu. Cat despre cel cu ochii ca de topaz, Flinn, ei bine... Acela fusese cel care avea cea mai mare increde in mine. Imi redase pofta de viata. Ma ridicase la nivelul la care eram acum. N-am sa uit nici o data acele cuvinte... Pentru mine esti cea mai frumoasa fiinta. Mintea ta e ca un luminis mereu cald si inundat de flori a caror parfum ma imbata"Sau... Ce draguta esti cand te enervezi.
Da, se intampla des sa ma enervez! Dar ma tachina cu tot dinadinsul. Al 3-lea, Bruno, el era cel mai scund... Dar nu cu mai mult de 3-4 centimentri. Parul lui alb era cuibusorul meu de relaxare. Imi afundam mainile in parul lui pufos si cadeam intr-ostare de somnolenta. Adormeam mai mereu in bratele lui. Era asa de bine acolo, ma inconjura cu toata forta si fermitatea. Dar era delicat si gratios, totodata.
Cu totii imi aminteau de acele zile. Practic traisem in casa cu 3 baieti care atentau la mine. De fiecare data cand eram in bratele unuia dintre ei ceilalti se purtau de parca nici nu le pasa de existenta mea. JJ era cel mai dificil. Era destul si sa nu-i spun odata ce faceam. Nu mai vorbea cu mine cu zilele. Flinn era genul tachinator care nu isi lasa jocurile pana nu castiga. Iar Bruno... Ei bine... Bruno era cel care ii suporta pe primii 2 mai mereu. El avea mereu umarul pe care sa ma descarc pregatit. Era mereu gata sa nu bage in seama momentele de tandrete cu ceilalti 2.
Fiecare avusese un rol important in evoluarea mea ca vrajitor... Si ca om. Mai ales ca om.
Genunchii mei tremurau acum mai ceva decat daca as fi fost intr-un frig extrem. Mina se uitam in continoare nedumerita la schimbul nostru de privir. Fiecare dintre ele avea menirea sa-mi raduca in creier acele amintiri. Acele zile. Totusi trebuia sa o scot de acolo. Nu o puteam lasa pe mana lor, chiar daca stiam ca ei tot pe mine ma vor tine la inima. Devoratorii mortii iubeau o singura data si aveau sa moara daca nu primeau acelasi lucru in schimb.
-Sa mergem Mina, nu cu noi au treaba.
-Dar... Dar... Adica.. Nu cu noi vorbeau?isi plimba ea ochii prin imprejurimi.
-Nu cu noi. Sa mergem, se face frig si nu vreau sa racesti.
Am apucat sa ma intorc cu spatele la ei, cand Flinn sarise in spatele meu si ma prinse de talie. Isi incolaci mainile peste abdomenul meu sa ma stranse ferm. Isi lasase putin barbia mai jos, pana atinsese spatele meu. Ii puteam simti fierbinteala respiratiei.
-Nu pot sa te las sa pleci asa. Defapt pe nici una. Sunteti prea valoroase pentru Devoratori. Una va fi una purtatoarea noastra -se uita la cei 2 barbati din spate- iar cealalta va fi pastratoarea puterilor noastre.
M-am crispat. Inca puteam sa-l simt acolo, langa mine. Imi aminteam de felul cum ma lua in brate acum 2 ani si m-am infiorat. Un gand mi-a fulgerat mintea. Vor sa fim ale lor....

Amintirile or sa ma ingroape...

RE: Cicatricea lunii - Mina Fabienne Potter - 30 Jan 2012

Mina privea nelinistita toata aceasta poveste. Sau cred ca mai bine i-am spune incurcatura. Nu stia ce se intampla. Nu avea nici cea mai vaga idee despre ce se intampla aici. "Regina? Purtatoarea puterilor? Ce mai insemna si asta?". Soimita ii mai privi inca o data pe barbatii di fata ei, de la cel mai scund, pana la cel mai inalt, dupa care ii cauta privirea Lisei, prietenei sale, pe care credea ca o cunoaste, insa se pare ca se inselase. O privi cu ochi sfidatori, parca auzand-o de cele intamplate aici. Insa in sufletul ei, soimita stia ca prietena ei nu are nicio vina. Unul dintre barbati facu un pas inainte, si parca din instinct Mina se trase doi pasi inapoi. O privi din nou pe Lisa, asteptandu-i reactia, insa aceasta statea in continuare in locul de dinainte privindu-i parca de sus. Insa barbatul blond cu ochii rosii se apropie de soimita si ii spuse:
-Domnisoara...se opri putin, parca pentru a se gandi la ceva, insa continua repede gasind in minte ceea ce cauta, Potter. Mina, daca nu ma insel, nu?
-D-da, bangui soimita, socata fiind ca acest Devorator al ortii ii cunostea identitatea, desi nu era ceva foarte interesant, dat fiind povestea ei si-a prietenilor ei.
-Hmm, continua barbatul, privind-o intr-un mod ciudat. Asa se pare, isi spuse el.
Fata facu ochii mari la auzul acestei propozitii, insa nu avu curajul sa il intrebe nimic. Inca statea nemiscata, asteptand din moment in moment ca acest Devorator sa o omoare sau sa ii mai faca cine stie ce ii trece lui prin cap. Incepu sa se certe pe ea insasi, deoarece ea avusese "brilianta idee" de a o chema pe Lisa in miezul Padurii Interzise. "Fratee, e Padurea Interzisa! Ce o fi fost in mintea mea in acel moment? Cred ca nimic de care sa fiu mandra!"

Mina se uita repede la mana ei care era legata de a Lisei, si isi inabusi un hohot de ras. Erau intr-o ipostaza destul de amuzanta. Ele doua lipite de inchieietura, cu bratul intins la maximum, in fata Lisei aflandu-se acei doi barbati, iar aerul respirabil din fata Minei sa fie invaluit in jurul Devoratorului Vampir. Acesta se pare ca ii observase gestul soimitei cu coada ochiului si un zambet i se ivi din coltueile gurii. Soimita isi ridica privirea spre el. Se uita putin, se mai uita putin, pana cand chiar izbucni in ras. Toate capetele care erau acolo, erau acum intarse inspre Mina, cu totii asteptand un raspuns normal de la ea. Insa ea facu exact opusul:
-Iarta-ma ca am reactionat asa...insa...esti cat un plop! rase ea in continuare.
Barbatul se uita intai furios la ea, dupa care incepu si el sa rada in hohote. Mina nu mai putea de ras. Ii curgeau lacrimi din ochiii, de zici ca era robinet. Ceilalti doi barbati impreuna cu Lisa, se holbau la ei nestiind ce sa zica. Insa Mina si cu Barbatul inalt radeau in hohote, parca nepasandu-le lor ca inca 3 persoane se holbeaza la ei si ii cred cine stie cum.
Dupa un moment de relaxare si de revenire, Barbatul ii intinse mana soimitei spunandu-i:
-Iarta-ma, nu m-am prezentat. Unde imi sunt manierele? Eu sunt JJ, rosti el, si pentru prima data soimita realiza cat de blanda ii era vocea. Intinse mana spre Mina, insa aceasta ezita o clipa, inainte sa i-o atinga. Avea pielea moale, si nu aspra cum credea aceasta. Insa tot un Devorator al Mortii ramanea. Unul rau, si nicidecum ca ea, Julieta si Darkason.

Se uita la Lisa, asteptand ca aceasta sa ii explice ce era cu acesti 3 barbati, care se pare ca le cunosteau foarte bine. Cel putin pe Lisa o cunosteau foarte bine, dupa parerea Minei." Niciun om strain nu ar veni sa te prinda intr-un asemenea mod de talie, cum o facuse acela!". Mina astepta inca un raspuns din partea ei. Desi ar fi preferat mai bine unul dintre acele discursuri psihologice nemaiauzite si nemaintelese de nimeni. In mintea ei era un adevarat ghiveci. Wra o adevarata ceata, care nu o lasa sa proceseze, sau macar sa se gandeasca la imprejurarile de acum. Poate ca, daca ar pune toate acestea la un cap, poate ar gasi solutia acestei probleme. Insa din momentul in care acesti 3 barbati au intrat in campul lor vizual, Mina nu mai putea procesa nimic. Parca ei ii controlau mintea, si nu o mai lasau sa respire. Se intoarse bruusc spre Lisa si o vazu pe aceasta...