P.S. - Te iubesc I - Printable Version

Iulie. 2010
Miercuri

Dragã Jurnalule..

[strike] Mã simt mai singurã ca niciodatã.[/strike]
Nu ºtiu de ce am scris asta.. În fine, revenind la subiect.. Ieri mi-am petrecut toatã ziua la cimitir. Am mers la mormântul veriºoarei mele, Bonnie. Eram foarte apropiate, dar ea a murit într-un accident de maºinã acum doi ani împreunã cu tatãl ei. Deci.. pe la 15 ani. Mi se fãcuse dintr-o datã dor de ea. [strike] Nu pot sã-mi dau seama de ce. [/strike] De fapt, ba da, pot. Noi vorbeam mereu despre orice. Dar acum, am petrecut atât de mult timp cu prietenii mei, încât [strike] am uitat-o [/strike] nu, nu pot sã spun cã am uitat-o, pentru cã nu e aºa.. sã zicem cã am þinut totul în mine ºi cã am lãsat puþin trecutul în.. trecut.
Rusty creºte pe zi ce trece tot mai mare ºi mai frumos. Ce patetic, vorbesc ca o mamã despre copilaºul sãu.
Revenind la Bonnie, m-am aºezat pe bãncuþa de lângã mormântul din marmurã albã ºi i-am privit poza.. ce frumos zâmbea. Cu doi ani în urmã, venisem aici nervoasã pentru cã se lãsase ucisã. Când de fapt, nu era deloc vina ei..
În fine. Nu vreau sã-mi mai amintesc.. Amintirile legate de Bonnie sunt foarte frumoase, doar cã.. voi sfârºi plângând ºi alte chestii de genul acesta.
Spre searã, când m-am întors în cartier, am avut parte de o primire cãlduroasã din partea prietenilor mei. Poate chiar prea cãlduroasã. Dar asta nu a fãcut decât sã mã enerveze mai tare. Aveam o nevoie ciudatã de a mã certa cu cineva. ªi am început sã mã iau la harþã chiar ºi cu Jennifer, deºi sãraca nu avea absolut nici o vinã.
[strike] Nu ºtiu ce a fost cu mine. [/strike]
De fapt.. ba da. Voiam ca trecutul sã se întoarcã..
Mã simt atât de nervoasã uneori. ªi mai e ºi tipul acesta nou.. Matt. Care este atât de drãguþ.. Zâmbetul lui mã face pur ºi simplu sã ameþesc.

Am închis jurnalul exact la timp. Tata intrã în camerã furtunos ºi întrebã, trântindu-mi în faþã un carnet de note. Carnetul meu de note.
- Credeam cã mi-ai spus toate mediile, Terressa.
O-oo.. Nu era de bine. Îmi spusese numele întreg. ªi descoperise media mea micã la fizicã.
- 5?! Cum Dumnezeu sã ai media 5?!
- Tata.. eu.. am vrut sã-þi spun dar.. Uite, ºtiam cã te vei supãra ºi eu eram aºa de bucuroasã cã..
- Cã ce? Cã ai scãpat fãrã corijenþã? Asta voiai sã spui?
Tata îmi aruncã o privire de oþel.
- Nu. Nu asta am vrut sã spun..
- Pedepsitã, Terressa. Douã sãptãmâni, pentru medie ºi încã una, pentru cã nu mi-ai spus.
A ieºit din camerã la fel de furtunos cum intrase, lãsându-mã privind în gol.
Aºa am realizat cã.. aproape nu-mi pãsa.
Ba da..
Am redeschis jurnalul ºi am continuat sã scriu..

Continuare iulie. 2010.
Miercuri

Bun. Tata e supãrat pe mine. Nu am voie afarã timp de trei sãptãmâni. Great! Chiar.. foarte super..
Pe cine pãcãleam.. Normal cã ºi-ar fi dat seama o datã ºi o datã..
Oricum.. Se mai întâmplã.. nu? Nu.
Ok.. ( Poate.. ) Sigur.. am greºit. Dar toatã lumea face greºeli. Cu toþii luãm note mici. Nimeni nu s-a nãscut învãþat. ( Ce filosoafã m-am fãcut.. )
Grozav.. Bine cã îl am pe Rusty ca scuzã.. Pe el trebuie sã-l ducã cineva afarã..
De ce simt o dorinþã arzãtoare.. de a-l vedea pe Matt.. ?