Capitolul X - Începutul



M-am uitat adânc la cer.. mici insuliþe de nori pluteau uºor pe toatã suprafaþa acestuia.
I-am privit din nou pe ei toþi. Pe prietenii mei.
Ray cu faþa lui serioasã ºi totodatã zâmbitoare.. Jennifer cu pãrul în valuri ºaten ºi ochii sclipind la cate o nouã idee nebunã. ªi, desigur, Johnny.. aºa zisul meu frate, cu care, surprinzãtor mã înþelegeam foarte bine, dupã acea.. perioadã.
ªi mai era ºi Matt.
Tipul atât de ciudat ºi misterios.. Stãtea rezemat de trunchiul masiv al copacului, retras de restul grupului, parcã.. in lumea lui. Iar câte o palã de vânt îi fãcea ºuviþele din pãrul brunet sã se ridice uºor. Avea o privire iritatã, iar pielea lui era mai albã ca niciodatã. Respiraþia mi se accelerã puþin câte puþin.. Iar în acelaºi moment el întoarse capul cu o privire de oþel.
Atunci am remarcat ceva foarte ciudat..
Ochii lui.
Nu mai erau albaºtri.. ci negri. Chiar negri. Nici mãcar nu i se mai distingeau pupilele..
- Trebuie sã plec. spuse el sec, ºi dintr-o miºcare se ridicã de pe iarbã, iar înainte ca noi sã mai putem spune ceva, el deja era la câþiva metri distanþã.
- Ce-i cu el.. ? întrebã Ray.
- Am ceva treabã.. Ne vedem mâine.
M-am ridicat, dar nu cu aceeaºi putere ºi uºurinþã ca Matt, mi-am pus geanta pe umãr ºi am continuat sã mã îndepãrtez.
Nu ºtiu de ce am fugit aºa.. Însã.. tot ce mã interesa acum era Matt. ªi atât.