+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Lumea Incuiatilor (https://www.darkmark.ro/f-lumea-incuiatilor)
+--- Forum: Cafenea (https://www.darkmark.ro/f-cafenea)
+--- Thread: Adoptia (/t-adoptia)
Pages:
1
2
Re: Adoptia - Crysella Blythe - 12 Dec 2010
Hmm... eu n-am cunoscut decat trei persoane adoptate: un fost coleg de clasa in generala si acum coleg, la o clasa paralela, de liceu; o prietena cu doi ani mai mare pe care mi-am facut-o in spital si fata unui fost coleg de servici de-al parintilor mei. Cam asta e ordinea in care i-am cunoscut.
Sa ii iau pe rand:
Unu: fostul si actualul coleg. In generala era un out-sider, ca si mine de altfel, iar acum banuiesc ca e cam la fel. Insa motivul pentru care era out-sider era unul foarte penibil: nu se spala. Da, exact, mirosea ca o ghena de gunoi. Si nu se aplica la el justificarea ca n-are cum sa se spele, pentru ca maica-sa adoptiva, care il crescuse singura, nu era deloc neingrijita, chit ca avea vreo 8 pisici in apartament, iar un coleg care l-a vizitat o data sa-i duca lectiile cand lipsise, ca-l pusese diriginta, ne-a spus ca apartamentul lui era amenajat numai de la Ikeea si Mobexpert. Pur si simplu era el nesimtit. Prin clasa a 6-a pasiunea lui cea mai mare devenise mancarea, venea la scoala numai cu shaorma, Fornetti si Mec... nu avea niciun prieten in clasa si statea singur in banca. Momentan (suntem in clasa a 12-a acum) a ajuns sa semene extrem de bine cu Dudley inainte de regim Nu avem clasa la acelasi etaj, il mai vad cam o data pe luna de la fereastrele de pe hol, caci el vine dinspre cealalta intrare in liceu. Tin minte ca de fiecare data cand discutam despre el cu colega mea de banca faceam tot felul de remarci nesimtite cum ca cei adoptati au ceva deranjat la creier. Da, stiu, eram proaste, pentru ca nu cunoscum decat un caz.
Doi: prietena de la spital. Intrasem in spital din pricina faptului ca depresia prin care treceam de multa vreme culminase cu a doua tentativa de sinucidere (singura de care aflase toata familia)... iar ea isi cantase simfonia venelor pe maini pur si simplu pentru ca se drogase si avusese tot felul de halucinatii (nu mai stiu exact, dar in mintea ei, la momentul respectiv, parea ceva de bine, ca isi elibereaza raul din ea sau o porcarie de tipul asta). Ne-am imprietenit, fumam impreuna in WC, jucam Monopoly si ieseam de nebune din spital in papuci si halat si hoinaream pe strazi ore intregi. Mi-a povestit foarte multe despre cum a fost ea adoptata de o femeie foarte batrana la 8 ani si ca tot ce stia despre familia ei era ca mama ei facea parte dintr-o familie cu multi bani si ca a ramas insarcinata la 15 sau 16 ani si nimeni din familia ei n-a privit cu ochi buni copilul, adica pe ea, asa ca au lasat-o la orfelinat. Mie mi-a parut o persoana destul de echilibrata, caci faza cu drogurile nu se intamplase pentru ca era ea o betiva sau o curva, ci pur si simplu vrusese sa vada si ea cum e... da, stiu ca e ceva prostesc, dar toata lumea e proasta intr-un fel sau altul. Singura chestie ciudata pe care am observat-o din prima seara la ea era ca bolborosea in somn intr-una si avea un somn foarte agitat... a doua zi de dimineata cand am intrebat-o de ce face asa s-a aratat foarte jenata si mi-a zis ca are obiceiul asta de cand era in centrul ala de plasament si ii era foarte frica sa doarma singura, dar ingrijitoarele de acolo tipau la ea sau chiar o bateau cand le cerea sa lase lumina aprinsa macar, daca nu sa stea cu ea pana adoarme. Asa se face ca in restul perioadei cand am stat in spital, pana adormea, stateam langa ea in patul ei si o mangaiam pe spate si o imbratisam. La inceput mi s-a parut foarte bizar, mai ales ca eu eram mai mica ca ea, dar dupa aceea m-am obisnuit.
Trei: fata unui fost coleg de servici de-a parintilor mei. Fata asta, de o varsta cu mine, habar n-avea ca fusese adoptata si nu stiu daca a aflat pana la urma. Eu stiam din simplul motiv ca o auzisem pe mama vorbind la telefon cu C., taica-su adoptiv, o data, si il indemna sa ii spuna fiica-sii ca nu e fiica lui naturala, "ca oricum s-ar putea sa afle acum ca maica-ta a innebunit si vorbeste numai prostii si ati luat-o sa stea cu voi". La vreo doua luni dupa ce am auzit conversatia asta bunica fetei a murit si am fost toti trei la inmormantarea ei, doar parintii mei se cunosc de mult cu parintii ei adoptivi, iar noi doua am facut schimb de ID-uri. Am vorbit vreo saptamana si parea in regula tipa... dar la un moment dat a inceput sa ma jigneasca fara motiv si chiar sa ma injure, iar in momentul in care i-am zis ca "am vazut ce parinti demni ai, ei nu s-ar preta la asemenea mizerie" (si m-am abtinut cu greu sa nu adaug "esti sigura ca sunteti din aceeasi familie?"...) a inceput sa ma ameninte ca daca afla parintii ei ceva de cum vorbeste ea cu mine vine la mine la scoala si ma bate. In fine, i-am dat ignore si nu m-am mai gandit la ea si nici n-am mai vazut-o pana in ziua de astazi, dar taica-su a mai venit in vizita pe la noi. Uitandu-ma inapoi ma gandesc ca poate pur si simplu isi descarca nervii deoarece aflase ca era adoptata... dar asta tot nu justifica comportamentul asta. In urma cu o saptamana tatal ei (adoptiv) a murit de cancer si mi s-a facut mila amintindu-mi de ea (cum naiba sa iti moara tatal cu nici juma de an inainte sa dai BAC-ul si sa intri la facultate?), insa n-am fost la inmormantarea lui, au fost doar parintii mei, asa ca n-am mai vazut-o.
Si cam aici se sfarseste (pentru moment banuiesc) experienta mea cu privire la copiii adoptati.
Re: Adoptia - Ashlyn Meester - 14 Dec 2010
Uhh, sincer nu ma gandesc la adoptie ca la un lucru iesit din comun, atat timp cat nue sti obsedat.
Adica, eu nu vreau sa fac copii, nu vreau sa ma casatoresc, am eu anumite idei fixiste despre asta si stiu ca nu mi le voi schimba niciodata, si de copii.. ce sa mai spun.. nu imi doresc deloc
, adica nu prea imi plac copii si nici sa am grija de unul.. as innebuni.Traiesc dupa principiul '' Traieste;ti viata in libertate''. Insa sincer mi-ar placea sa fac acest experiment, adica, poate ma veti crede nebuna, dar probabil ca odata cand cresc mai amre voi adopta un copil, doi .. pentru un scurt timp, ca sa vad cum este.. si doar atat.. insa nimic mai mult ..
Si faza asta.. cu adoptatul copiilor permanent, adica.. Am niste prieteni de familie care se chinuie de 10 ani sa faca un copil, insa nu vor sa adopte.. si sunt altii care au incercat 2-3 ani, apoi au adoptat.
Nu stiu ce s-a spun, nu sunt in aceasta stuatie, si daca as fii cred ca as innebunii.
Si despre 16& pregnant .. Adica.. cam toate fetele de acolo sunt proaste. Ai 16 ani fata.. faci sex, cum dracu sa nu te protejezi? Nici macar atat nu le mai duc mintea pe fetele din ziua de azi? Sunt total.. uimita.. Mai ales cand vad fete tinere..care dau copii spre adoptie.
Stiu ca si eu as face asta daca as fii in locul lor.. insa e greu, sincer.. e greu sa treci prin asa ceva.