Seara am primit un mesaj de la Johnny în care spunea cã urmãtoarea zi ne întâlneam la ora 4. Am recitit mesajul de câteva ori ºi i-am rãspuns..
„Eu nu vin.” Nu au trecut nici douã minute pânã mi-a rãspuns.
„Ba cum sã nu vii..?! Bine-înþeles cã vei veni.. Uite, eu ºi Jennifer ºtim ce s-a întâmplat între tine ºi Ray, ºi înþelegem cât de mult suferi, doar cã.. nu vrei s-o þii aºa în continuare, nu? Trebuie sã mergi mai departe.”
Nu mã interesa de ceea ce spunea..
„Nu vreau sã merg mai departe.” Mda, eram foarte încãpãþânatã, dar nu voiam mila lui, ºi nici a lui Jennifer. Dar mai ales, a lui Ray. Johnny rãspunse foarte repede..
„Te rog.. pentru mine. Chiar vrei sã-þi petreci ziua de mâine singurã?”
„Da. Nu vreau mila nimãnui.”
„Ei bine ghinion, cãci mâine vei veni cu noi pe câmp, chiar dacã va trebui sã te obligãm. ªi care milã? Îþi suntem prieteni, Tess.. ªi chiar dacã Ray nu a acceptat.. asta nu înseamnã cã s-a terminat totul. Este încã prietenul tãu.”
Pãi.. Mesajul acesta m-a mai liniºtit puþin. ªi m-a convins cã e mai bine dacã merg mâine cu ei.. Poate cã dacã mã voi comporta ca ºi cum nimic nu s-a întâmplat, Ray va uita toatã povestea.
„Bine.. voi veni.”
„Ahh.. ce putere de convingere am. Bine, mulþumesc, sis. Noapte bunã ºi vise ciufulite de fatã cuminte!”
Îmi plãcea când îmi zicea asta. Mã fãcea sã cred cã el chiar þinea la mine ca la sora lui. ªi poate chiar aºa era..
În dupã-amiaza urmãtoare, Johnny era singurul care mã aºtepta în faþa blocului. Am coborât din scarã ºi m-am uitat în stânga ºi în dreapta dupã Ray ºi Jenny. Dar nimic.
- Bunã, sis.., mã salutã el fãcându-mi din mânã.
- Hei, bro.., i-am zâmbit ºi m-am apropiat de el.
Nu ne mai oboseam sã spunem cuvintele „brother” ºi „sister” aºa cã prescurtam totul în „sis” ºi „bro”. Plus cã „fratemiu” ºi „sormea” suna cam.. hmm.. ciudat sã ne spunem, deci..
- Eºti mai bine? întrebã el precaut.
- Ããã.. Da.. Nu mã simþeam foarte bine, dupã faza cu Ray, însã.. eram decisã sã ascund asta complet. Nu aveam de gând sã-i supãr sau sã-i întristez ºi pe ceilalþi. Voiam sã dau uitãrii acel moment penibil. Deºi ºtiam cã iubirea mea pentru Ray nu se va potoli prea curând.. M-am uitat în jur ºi l-am întrebat pe Johnny: Dar unde sunt Jenny ºi Ray? am întrebat eu uitându-mã din nou în stânga ºi în dreapta.
- Aaa.. Jennifer a zis cã are ceva treabã, iar Ray este la ziua unui coleg de-al sãu. explicã Johnny oftând.
- Aha.. Deci sã înþeleg cã ziua asta va fi ceva de genul.. „frate ºi sorã” nu? am chicotit surprinsã.
Mã întrebam totuºi ce treabã avea Jennifer. Era varã. Cu siguranþã nu era vorba de teme.. ºi atunci.. ? Dar nu am mai întrebat nimic, probabil cã ºi Johnny ºtia la fel de puþine ca mine, deci..
- ªi? Ce vrei sã facem? întrebã el bãgându-ºi mâinile în buzunare.
- Nu ºtiu, tu eºti cel cu ideile..
Am râs amândoi ºi fãrã sã ne dãm seama, ne-am îndreptat spre câmp. În partea aceea a câmpului, unde era copacul nostru, nu prea mergea nimeni, ceea ce ne bucura, eram mai mereu singuri, doar noi.. toþi patru.. Mã rog, asta.. în marea parte a timpului.
Nu mã îngrijoram.. Adicã.. Johnny era fratele meu, în fine, aºa-zisul frate, deci nu trebuia sã-mi fac griji.
Ne-am aºezat pe iarba moale, la umbra aceluiaºi copac.
- Bro..?
- Da, sis..
- De ce.. adicã.. De ce este imposibil ca doi prieteni foarte buni sã fie.. mai mult decât prieteni..?
Johnny oftã ºi se gândi o clipã. Pe chipul lui se aºternu un fel de.. tristeþe.
- Nu ºtiu.. Este posibil.., spuse el punând accent pe cuvântul „este”. Dar.. depinde de persoane..
Rãspunsul lui m-a lãsat puþin în ceaþã. Pãrea oarecum supãrat. Probabil cã ar fi fost mai bine dacã tãceam din gurã.
- De ce îl iubeºti atât de mult pe Ray..? întrebã el deodatã.
- Nu ºtiu.. Pentru caracterul lui, probabil..
- ªi.. nu ar fi posibil sã îþi îndrepþi atenþia spre.. altcineva?
L-am privit surprinsã, dar el îºi plecã privirea. Nu înþelegeam unde bate. Dar parcã nici nu prea voiam sã aflu…