+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Lumea Vrăjitoriei (https://www.darkmark.ro/f-lumea-vr%C4%83jitoriei)
+--- Forum: Beauxbatons (https://www.darkmark.ro/f-beauxbatons)
+--- Thread: Excursie la Beauxbutons (/t-excursie-la-beauxbutons)
Re: Excursie la Beauxbutons - Bell Evans - 18 Apr 2010
OOC: Scuze, nu am avut de unde sa stiu. Ai continuat bine, oricum
Da, era adevarat. Vroia sa'l revada pe Dragos. Dupa ce ajunsera in Sala de mese, din greu din cauza piciorului Torei, Bell se aseza langa ea la masa elevilor de la Hogwarts si incepu sa se uite dupa el. Dupa cateva minute, Tora spuse:
"-Nici urma de Dragos, eh?"
"-Dar tu de unde ti'ai dat seama ca eu il caut pe el?!" intreba Bell, uimita din cale afara.
"-E si greu sa'ti dai seama" spuse Tora, razand. Se servi cu op portie sanatoasa de cartofi frantuzesti si friptura de curcan.
"-Nu mananci nimic?" o intreba ea pe Bell.
"-Ba da, cred ca voi lua si eu ceva" raspunse aceasta, uitandu'se in continuare prin incapere. Isi puse in farfurie o portie de salata de fructe de mare si niste suc de mango in pahar, dar jumatate il varsa pe masa.
"-Bell, fi atenta!!" striga Tora, ridicandu'si maneca.
"-Oh, scuze. Curatenius!" murmura ea, iar pata de suc verde disparu.
"-Ce e cu tine de esti asa distrasa???" intreba Tora, prinvind'o suspicios.
"-Nu conteaza, hai sa mancam." raspunse Bell, cu privirile in farfuria de salata. Dupa ce mancara, Bell o conduse pe Tora inpoi in dormitor, dupa care se intoarse in salon.
Iesi pe domeniile castelului, dupa ce intreba cativa elevi de la Beauxbuttons pe unde trebuie sa mearga, si pasi in apusul sangeriu. Cauta un copac mai batran care sa o fereasca de privirile curiosilor si il vazu. Era un plop trecut prin valurile vietii, care arunca o umbra protectoare in jurul lui. Se indrepta cu pasi grabiti spre el, si se aseza la baza trunchiului, cu capul sprijinit de tulpina. Inchise ochii, si se lasa mangaiata de adierea calma a zilei insorite. Curand, gandurile ii zburara la domeniile Hogwarts si la plimbarile nocturne alaturi de Stefan si sora sa. Isi dorea mult sa fie si ei aici, chiar le ducea dorul...
Re: Excursie la Beauxbutons - Tora Chang - 22 Apr 2010
Stateam de una singura in camera. Nu-mi vine sa cred ca Bell ma lasase singura. Probabil era undeva sub un copac cu gandul departe la prieteni sau familie.
Oare ce avea cu Dragos? Ce se intamplase intre cei doi? Nu aveam de gand sa stau prea mult pe ganduri. Vroiam sa aflu.
M-am ridicat in picioare. Piciorul meu nu se vindecase inca dar nu ma mai durea. Insa echilibrul meu era aproape jalnic. Am schiopatat din camera pana pe coridorul scolii. Toata lumea se uita la mine mirata. Dar nu prea imi pasa. M-am pimbat prin sala de mese, holul principal, pana in biblioteca unde am gasit ceea ce vroiam. Dragos statea la o masa cu o carte groasa si jerpelita in fata. M-am dus spre el. Cred ca eram caragioasa schiopatand.
"Dragos?"
"Da? A, buna Tora!"
"Buna. Poti sa-mi faci un serviciu?"
"Da. Ce este?"
"Pai, vreau sa vorbesti cu Bell. de cand v-ati intalnit e cam ingandurata. Ma tem sa nu fi patit ceva."
Se uita mirat la mine.
"Bell se gandeste la mine?"
"Cred ca da. Oricum, trebuie sa vorbesti cu ea."
"Bine. Dar unde e?"
"Tocmai asta e. Nu stiu!"
"Pai hai s-o gasim!"
A pornit grabit spre coridor.
"Aham..."
S-a uitat inspre mine.
"Ce-i?"
"Un pic de ajutor aici!"
"A, da. Scuze."
"Nu-i nimic."
M-a apucat de spate. M-am sprijinit de el. Am cautat-o pe Bell prin tot castelul.
"Nu e de gasit."
"Of... Unde esti Bell?"
Eram ingrijorata. Beculetul mi s-a aprins.
"Am o idee?"
"Ce?"
Mi-am scos bagheta.
"Localeto Bell!"
"Cei asta?"
"Asteapta."
Am intins mana. Incetul cu incetul s-a materializat o harta.
"Oau! Vrei sa spui ca chestia asta o gaseste pe Bell?"
"Da, dar dupa ce este gasita persoana cautata harta dispare."
"Ok. Deci unde e?"
Am deschis harta.
"E afara. Pe aici."
"Ai uitat ca schiopatezi?"
"Offf..."
Am iesit din castel, si am jurmat niste carari intortochiate. Ajunsesem intr-o livada foarte frumoasa. Ciresi, meri, peri, corcodusi, pana si magnolii.
Bell era sub un plop. Statea ganditoare.
"Buna Bell!"
"Tora?! Andrew?!?"
"Buna Bell!"
Dragos era rusinat. De ce?
"Eram ingrijorata asa ca... iata-ma."
M-am apropiat de ea si i-am zis fara sa auda Andrew.
"Cu placere! Imi multumesti mai tarziu. Si vreau sa imi povestesti cu lux de amanunte."
"Ce?"
"Va las sa vorbiti!"
"Tora stai!"
Dar eu plecasem deja.
OCC: Sper ca e in regula
Re: Excursie la Beauxbutons - Bell Evans - 22 Apr 2010
Quote:Oare ce avea cu Andrew? Ce se intamplase intre cei doi? Nu aveam de gand sa stau prea mult pe ganduri.
OOC: Cine e Andrew?
Re: Excursie la Beauxbutons - Tora Chang - 22 Apr 2010
Ups...
Am incurcat numele
Am corctet gata
OCC: Bell continua tu. Sa nu indrazneasca cineva sa se bage ca va tai .
Re: Excursie la Beauxbutons - Bell Evans - 23 Apr 2010
Bell ramase cu Dragos, singura sub copacul imbatranit. Ii venea sa mearga si sa o stranga de gat pe Tora, ura genul acesta de situatii.
"-Bell, ai patit ceva?" o intreba Dragos, nesigur. Nu vroia sa'l supere, dar chiar simtea nevoia de a fi singura, cu amintirile ei, asa ca raspunse cu un glas aproape ca o soapta:
"-Nu, sunt bine. Doar ca vroiam putina liniste".
"-Iti este dor de Hogwarts, nu?" insista baiatul, privind'o insistent. Cercetasa simtea ca mai are putin si izbucneste in plans. De ce nimeni nu o intelegea. De ce toata lumea spunea ca ea si Dragos era perfecti impreuna, cand asta era doar in capul lui, si nici de cum al ei?!? Ea il considera un foarte bun prieten, si nimic mai mult. Dimpotriva, in acele clipe, ii ducea dorul altcuiva.
"-Da, ai ghicit. Imi este dor de Hogwarts si de tot ce tine de el" murmura ea, incercand sa nu fie prea indiscreta. Nu avea forta sa'l raneasca pe baiat, mai ales ca se purtase de fiecare data frumos cu ea.
"-Ok, atunci eu te las. Vad ca vrei sa fi linistita, singura" spuse Dragos, ridicandu'se si zambindu'i in timp ce o lua la pas spre castelul ale carui turnuri se pierdeau in albastrul nemarginit al cerului.
Bell ramase singura, iar sentimentul de nesiguranta si imprastiere o acapara din toate partile. Ramase asa vreme indelungata, pana cand ii veni o idee geniala.
"-Cum de nu m'am gandit? Pot sa le scriu o scrisoare!!!" striga ea, fericita ca in sfarsit putea lua legatura cu cei mai buni prieteni. Se ridica si merse repede spre un grup de elevi de la Beauxbuttons.
"-Bonjour, vous savez où est la grange des chouettes?" intreba aceasta, intr'o franceza fluenta.
"-Outre que l'érable" raspunse un baiat ce ii zambise. Probabil nu toti elevii de la Hogwarts stiau franceza.
Bell multumi si se indrepta spre paltinul indicat. Il observa dupa putin timp, iar in spatele lui se odihnea o cladire circulara, fara ferestre asemanatoare cu habarul bufnitelor de la Hogwarts. Urca repede treptele, avand grija sa nu se impiedice si ajunse in varf. Lua de pe o masuta o pana si doua pergamente si se aseza pe pervasul unei ferestre. Stia inca de dinainte sa ajunga aici cui vroia sa'i scrie: lui Rose, bineinteles si lui Stefan.
Draga Rosyshor,
Ia spune'i nunimei tale ce ai mai facut in ultimul timp. Mi'e foarte foarte dor de tine, si chiar imi lipseste coreeana cu care ma tot terorizezi. Sper ca esti bine, si patul meu din Turn e inca intreg si neatacat. Da'le cate o imbratisare maaare din partea mea lui Bellatrix, Isa, Anaella si Alice. Vezi sa nu uiti. Cu mult drag, nunima ta, Bellyshor.
Se uita de'a lungul stinghiilor pe care se odihneau numeroase pasari si alese o bufnita cafenie, care cobori imediat spre ea. Ii lega repede biletelul de piciorus si o mangaie pe penele catifelate. Pasarea o ciupi in semn de afectiune de deget, dupa care isi intinse aripile stravezii spre necunoscut.Ia spune'i nunimei tale ce ai mai facut in ultimul timp. Mi'e foarte foarte dor de tine, si chiar imi lipseste coreeana cu care ma tot terorizezi. Sper ca esti bine, si patul meu din Turn e inca intreg si neatacat. Da'le cate o imbratisare maaare din partea mea lui Bellatrix, Isa, Anaella si Alice. Vezi sa nu uiti. Cu mult drag, nunima ta, Bellyshor.
Acum, Cercetasa lua urmatorul pergament, reluandu'si locul pe pervaz.
Draga Stefan,
Imi este foarte dor de tine si Tom. Trebuie sa'mi povestesti neaparat ce plimbari nocturne ai mai facut, si prin ce peripetii ai mai trecut. Tom sper ca e bine, tot cu Dna Norris? Raspunde'mi cat de repede poti la scrisoare. Cu drag, Bellyshor.
Se ridica pentru a doua oara si cauta o alta bufnita. De data aceasta, un bufnitoi de hambar veni spre ea, si astepta linistit sa'i lege scrisoarea. Apoi, zbura repede pe fereastra, lasandu'i un zambet lui Bell.Imi este foarte dor de tine si Tom. Trebuie sa'mi povestesti neaparat ce plimbari nocturne ai mai facut, si prin ce peripetii ai mai trecut. Tom sper ca e bine, tot cu Dna Norris? Raspunde'mi cat de repede poti la scrisoare. Cu drag, Bellyshor.
Aceasta cobori din hambar, si porni incetisor spre castel. Sorele sangeriu inceca vazduhul in raze de rubin, iar mireasma puternica de trandafiri iti inunda simturile. Era un amurg de nedescris..
Re: Excursie la Beauxbutons - Dragos Diggory - 02 May 2010
Soarele se abandona in valurile oceanului, care se vedea in departare tintuit in raze de foc. Cerul avea o culoare sangerie, reflectand durerea pamanteasca.
Dragos se plimba singur pe domeniile castelului, invaluit in mii de ganduri. Un chip vesel, o strangere de mana ferma, o voce ca un clopotel, niste ochi verzi ce il priveau suspiciosi. Prea multe idei deodata, care il bulversau. Isi aduse aminte de un vechi proverb – Norocul traieste si va trai alaturi cu Vremea, nemuritoare ca si el- pe care il gasise intr-o carte in copilarie. Atunci nu-i daduse nicio importanta, la mintea pe care o avea. Insa acum, dupa tot ce s-a intamplat, realizase intelesul ce se afla dincolo de cuvintele obisnuite. Distras si neobservand unde merge, o vazu pe Bell iesind din hambarul bufnitelor si asezandu-se sub un copac. Ii tinea umbra, in acea zi de vara calduroasa. Razele asfintitului se jucau in parul ei, iar pielea avea o stralucire ca de perla sidefata. Nu vroia sa mearga la ea, stia ca nu el e persoana pe care vrea sa o vada in acel moment. Insa se indrepta spre un copac din apropiere, ferit de ochii fetei. Se aseza cu capul sprijinit de trunchiul masiv si inchise ochii. Dupa lungi secunde de nerabdare, intoarse capul si arunca o privire spre Bell. Se pare ca adormise. Respiratia ii era abia observabila, iar pleoapele se odihneau peste ochii sclipitori. Probabil visa ceva frumos deoarece un zambet cald i se intiparise pe chip.
“-Hey ce faci aici??” intreba o voce cunoscuta. Era Tora, prietena lui Bell.
“-Eu, aa, stateam” mormai Dragos, vizibil deranjat.
“-Pot sa stau si eu? Bell doarme din cate se pare” spuse fata, asezandu-se langa el.
Dragos o privi nedumerit. Privirile ii cazura pe chipul ce il privea curios, iar ochii scanteietori aveau sclipiri de inteligenta. Era si ea foarte frumoasa, ca toate Cercetasele. Dar totusi, fata care se odihnea pe partea cealalata era deja intiparita in mintea lui.
Tora arunca priviri spre Bell, nehotarata daca sa mai stea acolo sau sa mearga sa-si trezeasca prietena. Se ridica si porni cu pasi repezi spre Bell.
“-Hey, doar nu vrei sa o trezesti!!!” protesta Dragos.
“-Dar se insereaza” se planse fata.
“-Las-o sa mai doarma putin, si o trezim dup-aia daca nu se trezeste singura” zise baiatul, in timp ce revenea langa copacul sub care se asezase la inceput. Tora il urma, bombanind incet.
Re: Excursie la Beauxbutons - Bell Evans - 02 May 2010
Raze calde ii mangaiau gatul si fata, iar parul era incalzit de ultimele licariri ale amurgului. Bell simtea vag aceste senzatii, in timp ce era la linia dintre vis si realitate. Avea in minte o multime de idei si sentimente, foarte diferite, care o faceau sa se trezeasca incet, incet. O data, era Rose si coreeana ei care o urmareau chiar si in Franta, departe de scoala ei. In al doilea rand, erau toti prietenii ei de la Hogwarts, carora le ducea teribil dorul. Si nu in ultimul rand, era acea persoana speciala din castel, pe care murea de nerabdare sa o revada.
Cu un oftat incetisor, fata deschise ochii. Domeniile se desfatau in amurgul sangeriu, iar vapaia cea din urma radia ca o minge de foc pentru ca mai apoi luceafarul inghetat sa apara pe bolta scanteietoare, devenind protagonistul noptii fumurii.
"-S'a facut tarziu" sopti ea, ridicandu'se. Isi dadu parul pe spate si privi nedumerita in jur. Vazand ca nu e nimeni, porni spre castel dar Tora si Dragos aparura de dupa un copac.
"-Te'ai trezit, somnoroaso?" inteba Tora, zambind.
"-Dap, am dormit putin" murmura Bell.
"-Haideti sa mergem la masa" spuse Dragos, iar Bell observa ca veselia de dimineata lipsea din vocea lui.
Ajunsera in castel, si se indreptara spre sala de mese. Cina era deja servita..
Re: Excursie la Beauxbutons - Tora Chang - 03 May 2010
Mai era putina lume in sala.
Ne-am asezat intr-un colt mai retras. In fata noastra au aparut farfuriile cu mancare. Piure de cartofi cu frimpura. Arata chiar delicios dar am gustat doar putin din fiecare si am baut un pahar de suc de dovleac.
Bell se uita la mine. Nu parea suparata. Ma simteam prost fata de ea. Trebuia sa imi dau seama ca nu are nimic cu Dragos. Sper ca nu ii provocasem o neplacere atat de mare. Se uita la mine cu o privire ingrijorata.
"Ce ai patit? Nu ai mancat aproape nimic!"
"Nu am nimic. Doar ca nu am pofta de mancare."
"Dar tot ar trebui sa mananci ceva."
Pana si Dragos era ingrijorat. Se uitau amndoi la mine. De-abia acum imi dadusem seama ca Dragos nu era la fel de vesel ca dimineata. Trebuia sa vorbesc cu ei. Sa stie ca nu vroiam sa ii fac sa sufere.
"Nu, serios! Nu mi-e foame. Va astept pe voi dupa care plecam."
Nimeni nu a mai zis nimic pana nu au terminat de mancat. Mi-am lasat capul pe bratele intinse pe masa. Imi treceau prea multe ganduri prin cap. Stateam cu privirea fixa ca si cum eram hipnotizata.
Intr-un final au terminat de mancat si Dragos a spart tacerea.
"Mergem?"
"Da..." am zis eu si Bell in cor.
Am trecut prin coridoarele racoroase. Era asa de liniste. Parca toata veselia fusee ascunsa.
Dragos ne condusese pana la tabloul cu femeie.
"Pai... Noapte buna."
"Noapte buna."
"Noapte buna." am spus eu fara vlaga.
Ne pregateam sa intram in salon cand am auzit un oftat din partea lui Dragos. Ma intorsesem inspre el, dar el deja plecase.
Am intrat in salon. Era gol. Focul din semineu isi arunca lumina dand o culoare caramelizata saloului si o senzate de caldura.
Am urcat scarile in spirala si am intrat in camera noastra. Bell se aseza pe patul ei. Am inchis usa in urma noastra. Vroiam sa imi cer scuze dar nu stiam cum sa incep. Imi era rusine de mine insami. Pana la urma am inceput. Nu mai aveam nimic de pierdut. Poate doar prietenia cu Bell.
"Bell... eu. Nu stiu cum sa incep. Am fost o proasta. Nu imi vine sa cred ca am putut sa-mi imaginez ca intre tine si Dragos e ceva. Nu stiu ce a fost in capul meu. Nu trebuia sa ma bag. Imi pare rau."
Bell se uita la mine uimita. am ramas in tacere un timp. Pana la urma a inceput...
Re: Excursie la Beauxbutons - Bell Evans - 03 May 2010
Bell ramase surprinsa cand auzi spusele Torei. In fond, ce vina avea ea ca sentimentele pentru Dragos nu erau aceleasi ca ale lui.
"-Tora, nu am pentru ce sa te iert, nu e vina ta. Pot spune ca doar eu sunt singura vinovata in toata situatia asta" murmura Bell, incercand sa nu dea frau liber lacrimilor ce se adunara in ochii ei.
"-Dar eu am inteles gresit. Si te'am pus intr'o situatie incomfortabila" sopti Tora, cu privirile indreptate spre podeaua lucioasa.
Bell se ridica si merse langa ea. Ii ridica fata spre a ei si se uita in ochii mari si uimiti:
"-Nu te invinovati tu pentru ceva ce nu ai facut. Dragos tine la mine, dar eu il vad ca pe un simplu prieten, si nimic mai mult" spuse cercetasa, pe un ton plin de sinceritate.
"-Deci el tine la tine, nu?" intreba Tora cu o nuanta de curiozitate in glas.
"-Da, mi'a spus'o mai demult, cand eram la Hogwarts. Si eu i'am raspuns ca il apreciez foarte mult pentru ceea ce este, dar doar ca pe un bun prieten si nimic mai mult" murmura Bell, indreptandu'si privirile spre fereastra. Se ridica incetisor si se apropie de geamul fumuriu. Afara, noaptea imbraca domeniile intr'un vesmant intunecat.
"-Cred ca e aiurea sa fi in situatia ta" spuse Tora, iar Bell isi intoarse privirile spre ea.
"-Da, e foarte ciudat" ofta Bell incetisor. Era tarziu, nu vroia sa o intristeze pe Tora.
"-Merg sa fac un dus" spuse fata, iar Bell ramase singura. Isi lua pijamaua, se pieptana dupa care se baga in pat. Se ghemui pe o parte si incerca sa adoarma, cu lacrimi calde curgandu'i pe obrajii palizi. Se simtea oribil..
Re: Excursie la Beauxbutons - Dragos Diggory - 04 May 2010
Un apus in Franta. Nu si-ar fi imaginat vreodata ca va avea aceasta sansa. Dar cu scufundarea razelor plapande in oceanul din departare, Dragos avea senzatia ca toata viata lui, tot ce crease pana atunci se naruia. De ce? Din cauza ei. Nu avea putere sa-i rosteasca numele macar. Si totusi, ea ce vina avea?! Niciuna! Nu era ea vinovata ca celalalt era stapanul inimii ei. Si totusi, baiatul nu putea sa se impace cu ideea ca niciodata nu vor fi mai mult decat simpli prieteni. Trebuia sa si-o scoata din minte. Dar cum?! Cum sa-ti scoti din minte un chip senin si iubitor? Umbra fizicului ei il urmarea peste tot: pielea palida, aproape transparenta, parul revarsat in onduleuri ciocolatii pe spate si umeri, mainile reci si mici. Nu puteai sa scapi asa usor de o asemenea imagine placuta retinei. Si totusi....mereu existase un si totusi. Dar de data asta, trebuia sa faca ceva. Nu avea puterea sa plece, pur si simplu putea alege sa nu mai faca orele la Hogwarts. Sa vina la o alta scoala, nu ar fi fost o tragedie prea mare. Sau da? Sa nu o mai vada niciodata. Sa nu-i mai vada privirile calde cand ii spune Buna-dimineata! sau explicatiile de la orele de Transfigurari. Nu poti sa faci asta! Nu poti si nici nu vrei!!! ii striga mintea. Un refuz brusc, la fel de sincer ca si tot ce simtea pentru...Bell.
Auzi un strigat. Poate cineva il chema, poate cineva chiar avea nevoie de el. Dar nu, ea era deja luata de altcineva!!!! De ce nu putea sa o placa pe sora ei, doar erau gemene, ce Dumnezeu?!?!??! Mdaaa, gemene, dar nu putea sa o intreaca in blandete sau frumusete.
Protestele din interiorul lui erau din ce in ce mai insistente, asa ca hotari sa se intoarca in castel. Frigul nu il afecta prea mult, insa se facuse foarte tarziu. In drum spre castel, ii veni fara sa vrea imaginea lui Bell dormind, de la pranz. O alunga insa repede, nu pentru ca nu i-ar fi placut, ci pentru simplul fapt ca privelistea ii facea mai mult rau.
Ajunse deja la capatul scarilor. Urca treptele cu pasi sovaitori, nu vroia sa ajunga in camera si sa se inchida in intunericul trist. Dar usa din lemn de pormumbar ii intrerupse sirul destramat al gandurilor, iar manerul din bronz se rasuci involuntar sub mana lui.