+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Hogwarts (https://www.darkmark.ro/f-hogwarts)
+--- Forum: Marea Sala (https://www.darkmark.ro/f-marea-sala)
+--- Thread: Cand ploaia inceteaza #3 (/t-cand-ploaia-inceteaza-3)
Re: Cand ploaia inceteaza #3 - Samantha Hawkins - 01 Jun 2010
1. Nu ma deranjeaza, ba chiar iti recomand sa postezi cat de des poti
2. Imi poti spune oricum vrei, sam, samantha, chiar si Sammy
) imi e indiferent, eu le alternez, ca sa nu se repete numele meu de prea multe ori.Samantha isi privea fascinata farfuria, dar defapt nici nu o vedea. Nu. Se gandea la altceva. Se gandea cat de ciudat trebuie sa fi aratat, holbandu-se fara sa clipeasca la profesor, incepand dintr-o data sa se comporte ca si cand ar fi suferit de cine stie ce boala grava. Oare ceilalti au observat? Nu parea. Daca nu o tragea Bell de mana?
Nu, nu se poate, Sam nu are nimic, in schimb profesorul... de ce i-a facut asta tocmai ei? Ce anume a facut defapt?
Intrebarile ii roiau prin mintea naucita ca un roi de albine, da, albine, caci inca mai resimtea durerea, acum manifestandu-se sub forma unor usoare intepaturi.
Curand, Dumbledore a anuntat incheierea mesei festive, si elevii au inceput sa iasa, satisfacuti dupa un astfel de festin. O atmosfera calda, voioasa umplea atmosfera, dar din pacate, 4 fete pareau sa nu o resimta.
Cele 4 s-au regrupat, pasind cat mai lent cu putinta.
Niciuna nu parea dornica sa deschida subiectul, insa curiozitatea era cea mai apasatoare. Intr-un final, Samantha izbucneste:
"-Bell..." a inceput fata, inghitind in sec "Ce s-a intamplat, defapt ?"
Chiar atunci, o voce cunoscuta a rasunat pana la urechile fetelor, care, pe cat de concentrate erau asupra discutiei, au tresarit, intorcandu-si capul.
Era Jessica, Sam se intalnise cu aceasta in tren!
Usor jenata, Samantha i-a aruncat o ocheada lui Bell, care, aproband din cap, a continuat.
"-Stii, Jessica, tocmai vorbeam despre... Plesneala si..."
La auzul vestii, Jess parea si mai jenata, tocmai vroia sa-si ceara scuze ca deranjeaza, dar Sam i-o lua inainte
"-Stii, e in regula, nu e niciun secret, prima mea intalnire cu el a fost una... mai neplacuta. Despre asta vorbeam"
"-Sam!" s-a intors Bell, apucand-o de umeri pe fata care cu greu suporta tensiunea. "-Ceea ce s-a intamplat acolo, contactul vizual, durerea, gesturile tale si ale lui Snape dupa ce te-am tras de maneca! Vroia sa... si oprindu-se pentru o secunda, Bell s-a uitat peste umar, sa vada daca cineva putea sa auda ceva din discutie. S-a relaxat vazand ca cel mai apropiat era un grup de fete ce pareau sa faca un top al celor mai aratosi baieti din scoala, si a continuat, cu o voce mai joasa:
"-Vroia sa foloseasca Legilimatia !"
"-Sa.. ce?" samantha nu era nicidecum tulburata de veste. Bell isi musca usor buza.
"-Legilimantia, Sam, este atunci cand cineva incearca sa iti penetreze mintea" a spus fata, calma.
"-P-p-poftim? D-de ce a-ar fi vrut sa faca asta?"
"-Stii, este un act dificil, nu oricine e in stare sa o faca, sa patrunda in mintea cuiva, de la o asemenea distanta, numai printr-un simplu contact vizual, mintea omului e complicata, te poti pierde, insusi cel ce practica legilimantia poate lesina, se poate bloca sau interpreta gresit ceea ce vede in memroiile altcuiva."
"-Dar de ce am reactionat asa, Sam... ei bine, asa ceva, practicat pe un elev din anul I, nefamiliarizat cu vrajile, e ceva periculos, Sam, interzis. Tocmai din cauza ca se poate intampla ceea ce ti s-a intamplat si tie. Plesneala a fost intotdeauna antipatic, dar de ce a vrut sa patrunda..."
Sam inghiti in sec. Nu, nu, era prea mult. Mai intai intamplarea din tren cu baietii, zvonurile, fantomele, acum Snape si... si... calatoria pe lac... chestia ciudata vazuta la lac. Chestia ciudata... Poate ca totusi avea legatura?
Jessica privea uimita, la fel si Helena, si Anny. Niciuna nu avea idee de ce lucrurile au luat o astfel de intorsatura.
"Stiti... am vazut ceva ciudat, din barca, in drum spre lac" Fetele si-au "ciulit" imediat urechile.
"-Era ceva ung, slinos, ca un sarpe... provoca niste unde destul de ciudate, parea sa fie mare"
Daca era posibil intr-un astfel de caz, fetele incepura sa chicoteasca.
"-Oh, deci te-a salutata si pe tine Calmarul urias?"
La auzul intrebarii, sam ramase stupefiata. Calmar urias?
"-Dap, traieste in lac" a spus Helena, senina, ca si cand sa vezi un calmar urias traind intr-un lac ce imprejmuieste un castel plin de vrajitori si saluta elevii, ar fi fost un lucru obisnuit.
"-Sunteti sigure ca nu va intra nimic ciudat cu 5 picioare si 2 capete pe geamul de la camere, imediat ce ma voi instala intr-una? Oh, desigur, sper ca ce am mancat azi nu a continut vreo tentacula de calamar urias...?" a intrebat Samantha intr-un mod sarcastic, chicotind.
"-La prima intrebare, iti spun sigur ca nu, cat despre a doua, nu sunt sigura..." si oprindu-se, Jessica, care oferise raspunsul, le-a facut cu ochiul fetelor. "-Stii, din cand in cand, la inceputul fiecarui festin se mai pun delicatese precum muschi de dragon argentinian, friptura de hipogrif, stii, are acelasi gust cu pieptul de pui... ah, mi se pare ca si noi am avut la masa! Chiar langa caserola cu salata!"
Samantha arata ca la granita dintre exasperare si amuzament. Tocmai isi amintise ca descrierea se potrivea intocmai cu ce mancase... si doar era sigura ca e piept de pui!
"-Eeeeh? Eww!" a strigat Samatha fara sa realizeze ca ceea ce a zis Jessica mai sus erau doar niste inventii. Fetele au inceput sa rada, iar Sam, dandu-si seama ca fusese fraierita, s-a resemnat.
"-Da, foarte haios..." dar a inceput sa rada si ea cu celelalte fete, in timp ce urcau scarile, sau, mai bine zis, scarile le urcau pe ele, caci acestea pareau vrajite sa se miste cu eleii dintr-o parte in alta. Samantha avea sa se desparta de ele. Trebuia sa plece catre turnul Ochilor-de-Soim...
Re: Cand ploaia inceteaza #3 - Bell Evans - 01 Jun 2010
Bell mergea alaturi de Jessica, Anaella si Sam spre holul de la intrare. Festinul de inceput de an tocmai se incheiase, bobocii fura sortati iar masa era de mult terminata.
"-Deci, cum ti s'a parut in prima ta zi la Hogwarts?" intreba Bell, uitandu'se spre Samantha.
"-Pai, mi'a placut. Castelul e plin de secrete, si vreau sa le descopar unul cate unul" raspunse fata, zambind.
"-Intr'un fel imi pare ca ai fost repartizata la Ochi-de-Soim, mi'ar fi placut sa pici la Cercetasi" spuse Jessica.
"-Dar ne vom intalni la masa si la orele de curs, nu va faceti griji" spuse Helena, zambind.
"-Dar totusi, nu va fi la fel" spuse Anny, intristandu'se.
Bell se indrepta spre ea, luand'o in brate.
"-Haide Anny" ii sopti ea, iar cercetasa ridica privirile triste spre ochii ei.
"-Bellyshor a mea" sopti Anaella, imbratisandu'si prietena.
"-Numai a ta" chicoti Bell.
"-Acum, eu pe unde trebuie sa o iau ca sa ajung in camera Ochilor-de-Soim?!" intreba Sam, confuza.
"-Pai, hai sa cautam pe cineva care sa te conduca" spuse Helena.
"-Uite'l pe Mike, vin imediat" spuse Bell, indreptandu'se spre un baiat din anul VII care statea rezemat de perete.
"-Mike, salut!" spuse aceasta, zambind.
"-Heyy, ce faci Bell?" intreba baiatul, inveselindu'se.
"-La hogwarts, din nou" raspunse cercetasa. "Am o rugaminte, prietena mea, Samantha e noua la castel, o poti conduce tu in Turnul Ochilor de Soim?!" intreba fata.
"-Sigur, sa mergem" spuse el, cu un zambet.
"-Fetelor, el este Mike Harrison, de la Ochi-de-Soim" zise Bell, cu o voce cristalina.
"-Incantat, am inteles ca si tu ai fost repartizata la Ochi-de-Soim" spuse Mike, privind'o pe Sam, care se inrosise putin..
Re: Cand ploaia inceteaza #3 - Jenny Spring - 01 Jun 2010
"SANGE!"
"Poftim? Ce s-a auzit?" ma intreb eu. Fetele nu au zis nimic, iar vocea nu parea cunoscuta. "That's fine Jess, that's fine...It's just your imagination." ma tot ingrijorez eu
"Ce este cu senzatia asta de rau prim-prejur?"
In sus, in jos nimic, in dreapta in stanga...
" VA VOI UCIDE!"
Am mijit ochii. De unde naiba se auzea vocea aceea nesuferita?
" E doar imaginatia ta. E doar imaginatia ta"
" SANGE!" imi urla capul.
-AAAAAAA...
-JESSICA! este tot ce am auzit inainte sa lesin. Fetele tuturor din jur, este tot ce am vazut. Apoi ochii mi s-au inchis incet. Am simtit maini care incercau sa ma zgaltie sa ma trezesc. Dar eu parca nu ma puteam ridica. In final, nu am mai simtit, auzit si vazut nimic.
OCC: Sorry, daca avea alte planuri, dar si eu am chef de adrenalina, nu doar tu Sam
.
Re: Cand ploaia inceteaza #3 - Samantha Hawkins - 02 Jun 2010
Jessica Erin Sword Wrote:OCC: Sorry, daca avea alte planuri, dar si eu am chef de adrenalina, nu doar tu Sam
Nicio problema, tocmai de adrenalina are nevoie personajul, numa' ca planuiam sa termin RP-ul Nu planuiesti sa readuci Basilisk-ul la viata si sa spui ca vorbesti limba serpilor, nu?
Hai totusi sa zicem ca un elev problema a inregistrat pe o caseta zgomote ciudate, k dup'aia' nu mai are sens povestea xD. Daca vrei voi deschid eu alt topic in kre sa vanam un nou sarpe gigant dar nu in asta, se presupunea ca povestea se axeaza asupra mea ca personaj pentru prima oara la Hogwarts
Bun, deci, reluand:
"-Incantata, de asemenea" si spunand acestea ii intinse mana, gest nelipsit de o usoara imbujorare in obraji. "-Samantha Hawkins, anul I"
"-Da, mi-au zis fetele i-a raspuns Mike, zambind. "-Vei avea de lucru in primul an. Cel putin, eu am intrat in bucluc de cateva ori numai din cauza ca am ajuns pe coridorul Viperinilor, in cautarea unei sali de clasa si spunand acestea, si-a dat ochii peste cap, amuzat de propriile cuvinte.
"-Dar am incredere ca tu te vei descurca. Doar nu degeaba ai fost sortata la ODS, nu?
"-Yeah, asa-i." Sam a raspuns, rosind si mai tare "-Multumesc mult de ajutor, Mike." Si intorcandu-se inspre fete, le-a imbratisat intr-un ultim gest si le-a urat o seara... cat mai placuta.
"-Crezi ca il place?" a intrebat Bell, cand Sam parea sa fie destul de departe.
"-Nu stiu cat de preocupata e de capitolul ’dragoste’" i-a raspuns Helena, miscand aprobator din cap "Adica, o inteleg, abia in anul I si..."
"-Si nici de calmari uriasi nu a auzit!" a incercat Jessica sa bata un apropo, dar dandu-si seama ca putea aduce o eventuala ofensa, a adaugat "Adica, chiar are multe de invatat... stiti... pare ca baga lucrurile rapid la cap" astfel, chicotind si indepartandu-se, fetele au schimbat rapid subiectul
~*~
"-Ooooh, deci acesta e Mister Filch?!"
Aceasta era una dintre sutele de intrebari pe care Sam le-a pus, cat timp se afla in compania baiatului. Pe de alta parte, Mike nu parea nicidecum deranjat. Samantha era in acea stare in care ar fi observat pana si cel mai mic detaliu menit sa nu fie scos in evidenta; daca ofenstata, ar fi intors-o cu o replica buna; daca provocata, s-ar fi dus dupa D-na Norris si ar fi bagat-o cu capul in galeata de apa... a domnului Filch desigur!
Clipele detensionate erau bine venite. Spera din tot sufletul ca incidentele au fost doar coincidente neplacute.
"-De ce are nevoie de o galeata cu apa, oricum? Nu exista vraji care sa-i usureze munca?"[/i]
[b]"-Buna observatie" a aprobat Mike "-Nu sunt sigur, dar se zvonea odata cum ca ar fi nascut fara puteri de parinti vrajitori... cu siguranta, nu iti pot spune.
Topaind si analizand fiecare flacara [ „flacari magice, nu pot fi stinse prin metode traditionale” dupa spusele lui Mike], fiecare tablou, s-a gasit fata in fata cu armura argintie a unui fost cavaler.
”- De cand nu o mai fi fost stersa armura?” a murmurat fata, si intradevar, praful, si chiar cateva pete de noroi zaceau linistite pe o suprafata candva curata si lucioasa.
Samantha da sa plece, intorcandu-se pe calcaie...face un pas... si...
OUCH!
Bobocul s-a vazut intr-o pozitie paralela cu pamantul. Din fericire, nu avea nasul spart, si nici nu se lovise, in schimb, ceva „puternic” i-a inclestat mana si a ridicat-o incet.
O privire naucita inapoi, si a vazut cum piciorul armurii nu mai era la locul initial, ci fix acolo unde fata s-a impiedicat.
O privire naucita inainte, si l-a vazut pe baiat inca tinand-o si intreband-o ce s-a intamplat.
”Ah, multumesc mult... ma alegeam cu o vizita la doamna Pomfrey daca nu erai prin preajma” a adaugat Sam zambind, jenata de propria stangacie.
Pentru cei ce nu s-au prins, Samantha, nu vedea in baiat niciun potential partener. In urma acestei intamplari, un lucru i s-a stabilit in suflet: Mike devenise pentru fata... ca un frate mai mare.
”-Retine, niciodata sa nu insulti un tablou, o armura, o fantoma...”
”-Te cred!” la intrerupt Samantha amuzata. ”-Abia am venit si deja l-am deranjat pe Nick-fara-de-cap ...”
”-Stiu, Sam, in hol cred ca toata sala si-a indreptat atentia asupra ta” i-a raspuns zambind, iar Sam a rosit si mai tare la auzul vestii.
S-au oprit.
~*~
Jessica Erin Sword Wrote:-JESSICA!
Helena a inceput sa tipe. Anaella topaia din loc in loc ca si cand ar fi stat pe carbuni incinsi. Bell incerca sa le calmeze. Jessica lesinase! Iar Sam plecase de mult cu Mike spre turnul Ochilor de soim....
”-Jessica!” a strigat din nou Bell, dandu-i o palma, in timp ce celelalte 2 fete isi priveau ingrijorate propria prietena, acum zacand la pamant. Si-a scos bagheta rapid de sub hainele de scoala si a murmurat, indreptand obiectul magic spre capul Jessicai, unde fusese lovita.
”Episkey” a murmurat aceasta, in timp ce rana, de altfel nu foarte grava, se vindeca.
Mai multi elevi s-au adunat in jurul fetelor. 3 dintre ei, purtand emblemele Viperinilor in piept, radeau pe infundate, tinand in mana...ceva...
”Faceti loc, faceti loc! Ma scuzati. Oh, ce este cu ingramadeala asta, OH! Doamne!” si profesoara McGonagall a scapat cartile din mana.
OOC: da, stiu ca am exagerat, da' nu am avut ce afce azi dimineata Continuati cum vreti. Voi hotarati cine erau cei 3 si ce aveau in mana si cum va reactiona McGonagall si unde se vor duce fetele. De mine sa nu mentionati. Jessica a lesinat din cauza ca fusese lovita intentionat de unul dintre Viperinii ce radeau. De preferat, tineau o caseta pe care inregistrasera sunetele ciudate, sau poate gasiti voi si altceva. Da' sa nu va aud ca JESSICA VA DEVENI POSEDATA DE CINE STIE CE CIUDATENIE ca va sparg
p.s.: ti-am votata postul jessica, mi-a placut
Re: Cand ploaia inceteaza #3 - Jenny Spring - 02 Jun 2010
Sam, stai linistita nu vreau sa invii baziliscul...Nu stiu, sa spunem ca e o fantoma? sau un elev mai...deosebit? Jessica vede multe...=)) SAUU.....
...A mancat ceva stricat! =))=))...facemnoi cumva pentru amandoua adrenalina. Eventual suntem trimise in alt timp la Hogwarts? Don't bad..Nu ma asteptam sa iti placa postul meu.
OCC: JESSICA!
Vocea tipatoare a Bellei m-a trezit instant.
- Ce, mama, arde scoala? spun eu cu ochi dulci
Fetele s-au uitat la mine ca mata la calendar...
- Nu..nu arde, spre nenorocul tau.
- Nu stiu ce am, cred ca biscuitii aia erau expirati...:|
- HM? Nu, tot ziceai ceva de sange?
"Hm, ce sange, zic ele acolo?"
- Nu ,nu am zis nimic de asta. Vi s-a parut...
- Ba da...ai zis sange, si ai lesinat.
Nu stiam despre ce vorbesc. Credeam ca delireaza.
" AJUTOOR! AJUTATI-MA!"
Poftim? ce tot aud? Stai..
- Cine striga dupa ajutor?
- Nimeni, spuse Bell mirata. Ar trebui sa mergi la madame Phomprey. (asa se scrie?)
- N-am nimic Iti spun sigur.
Dupa un colt, aparura Sam si Matt.
- Hei, esti bine? Am inteles ca ai lesinat, spuse ea ingrijorata.
- Da, nu am nimic..sunt bine, cred.
Inainte dea pleca, Sam imi facuse cu ochii spre un colt unde se aflau 3 baieti..cu..un medalion.
Am tresarit puternic, instinctiv.
- Ce e Jess?
- Sam,vino in biblioteca. REPEDE! i-am soptit eu ingrijorata.
PS: Sa nu inventezi. Stiu eu ce medalion. Poti continua aici. Si refacem la biblioteca.
PS1: Te am in lista? Daca nu...trimite-miPM cu id-ul tau te rog
PS2: Ador faptul ca faci RPGuri lungi
Re: Cand ploaia inceteaza #3 - Samantha Hawkins - 03 Jun 2010
Cei doi ajunsera intr-un hol, avand la capat intrarea intr-un turn. O scara spiralata parea sa inceapa de la baza lui, si un soim de bronz, statea aproape ascuns, intr-un colt. Dar murmurele din spate i-au facut sa se intoarca numaidecat.
"Vin-o repede Emily, Jessica a lesinat!"
Despre care alta fata putea fi vorba, daca nu despre cea de la care si-au luat mai devreme la revedere?
Ajungand in sfarsit in holul principal unde se daspartisera, au asteptat la colt pana ce profesoara McGonagall le-a vorbit clar si raspicat despre o "vizita" urgenta cu "aceasta copila" la doamna Pomfrey, avertizand-o pe Bell ca magia inafara orelor de curs este complet interzisa. In ciuda protestelor si a motivelor aduse de Helena si Anaella...
"Ma intreb ce face cu teancul acela imens de carti. Cred ca le poarta intentionat ca sa le scape din mana si sa dramatizeze situatia..." a chicotit Sam, acum indreptandu-se alaturi de baiat inspre fete. Jessica isi revenea.
Quote:- Ce, mama, arde scoala?!
~urmeaza dialogul din postul jessicai~
"Cum? Chiar acum? E important?" a intrebat fata, mai degraba frustrata. Samantha parea de neclintit.
"Oooh, nu, las-o balta Jessica" i-a raspuns din nou, consultand ceasul de mana a lui Mike, care inca o insotea, incercand la randu-i sa o convinga sa ajunga in Turn cat mai rapid. "Este aproape 9!"
"Si ce?" a intrebat eleva din anul VI [e bine?], complet luata prin suprindere. "Abia de la 10, poate chiar la zece jumatate in sus suntem restrictionati sa nu parasim camerele..." a adaugat rapid, cu un ton inocent.
"Nu si anul acesta" s-a grabit Mike sa o corecteze pe un ton grav. Nu era nevoie de cuvinte. Nici greu nu era sa observi expresiile intrebatoare adoptate de fetele celor prezente. Nici Bell, Helena sau Anny nu fusesera inca anuntate.
"Ehh, da, stiti, masuri de siguranta si... un an mai incins ca sa zic asa... extra-masuri de protectie... nu ca si cand ar fi vorba de ceva special... Noul Ministru a Magiei a impus asta..." si a intrerupt fraza, tusind fals, dupa parerea Samanthei. Se putea remarca o usoara colorare in obrajii acestuia.
"De unde stii, totusi? a insistat Bell, dupa o usoara pauza ce a parut, in mod ciudat, apasatoare. "Desigur nu de la "el" nu?. Acel "el" era defapt cel mai bun prieten a lui mike, intamplator, prefectul casei cercetasilor. Bell il cunostea, desigur, de mai mult timp pe Mike. Dar Samantha statea neclintita, desigur, nestiind cine e "el", isi muta capul cand de la Bell cand la Mike, sperand sa capteze vreo informatie cat de cat lamuritoare.
Ce a spus baiatul mai sus, nu a convins-o deloc pe tanara Soimeanca. Peronul, umbrele difuze, zgomote, au inceput sa i se invarta in minte pe masura ce isi amintea prima discutie cu Jessica, despre numarul Dementorilor care e in crestere. Cand s-a intamplat asta ultima oara? Cand acestia cautau ceva.
Apoi s-a gandit la imbulzeala atat de necaracteristica, remarcata nu numai de boboaca.
In mod inconstient i-a zburat in minte si imaginea umbrelor de pe lac. Fetele spuneau ca a fost doar Calmarul Urias... asa sa fie?
Apoi, privirea fugara dar plina de inteles a profesoarei McGonagall pe hol, comportamentul lui Snape, ... ce vroia sa vada, de fapt, in mintea ei?
Fata simtea o nevoie apasatoare de a vorbi cu cineva, de a se descarca. Nu mai vroia sa auda de nimeni si nimic. Nici prin gand nu ii trecea sa plece in biblioteca la ora asta. Poate maine. Da, cu siguranta maine. Dar nu azi, nu acum, cand trebuia, obligatoriu, sa-si ordoneze gandurile.
In curand s-a vazut ducandu-si mana la gura si cascand mai degraba zgomotos.
"Aaah, deci... aahh *cascatul persista* deci am nevoie de umpic de odihna, aveti grija, sa nu va intalniti cu vreun Basilisk pe hol" a adaugat razand, si, micsorandu-l intr-un zambet, le-a facut cu mana indreptandu-se pentru a doua oara spre Turnul Ochilor e Soim. Fetele urmau sa mearga cu Jessica in aripa spitalului. [dar nu, nu ne vom muta acolo].
In stadiul in care se afla, Sam chiar nu a realizat cat de ostila trebuie sa fi parut din punctul de vedere al prietenelor. O amica avea nevoie de ingrijiri medicale, dar tanara eleva alege somnul. In timp va reflecta mai mult asupra deciziilor, dar momentan, gandurile Soimencei ar fi acaparat mintea fiecaruia...
OOC:
Repet! in aceasta "serie" (sunt 3 parti, create de mine, ce urmaresc aceiasi poveste) nu vreau sa inclu si altceva decat propriile planuri. Si e pe terminate. Si dupa ce se termina de-a binelea ne intalnim la biblioteca Poate ne ascundem si mai auzim si niste profesori susotind
Pana atunci, Jessica, Bell, Helena sau Anny, daca vreti sa continuati, vorbiti si voi de cum a decurs calatoria pana in aripa spitalului, cum e doamna Pomfrei (adica "medicul"), etc, gasiti voi, si dupa aia', povestiti cum va duceti la culcare [bine, da' asta nu numai intr-un post, asteptati sa mai vina si altcineva]
Re: Cand ploaia inceteaza #3 - Anaella L. Hathway - 04 Jun 2010
Janella se impotrivea. Spunea intr-una "Sunt bine nu trebuie sa merg la doamna Pomfrei", dar nu o ascultam. Am mers de-a lungul coridoarelor intunecoase, am urcat pe scarile de marmura pana am ajuns in fata unei usi din lemn de stejar. Am batut si am intrat.
"-Buna seara!" ne intampinao doamna (nu mai stiu daca era batrana) cu ochii de smarald si cu parul prins intr-o coada.
"-Buna seara! Prietena noastra Janella a lesinat. Inainte de a lesina tot spunea "sange" si zicea ca aude pe cineva cerand ajutorul."
"-Nu am nimic nu ar trebui sa fiu aici!" se impotrivi din nou Janella.
"-Domnisoara, din cele spuse de colegele tale reiese ca trebuie sa stati chiar sa ramaneti un timp aici. Va rog sa luati loc pe acest pat."
"-Janella, noi cred ca ar trebui sa mergem la culcare. Stii doar ca nu mai avem voie pe coridoare pana la ora zece.
"-Nu, va rog, mai stati un pic.
"-Bine, dar daca vom fi pedepsite iti vom face zile fripte.
Ne-am luat fiecare cate un scaun si ne-am asezat in dreptul Janellei. Am privit cum doamna pomfrei o ingrijea. In acest timp Janella tot mormaia cate ceva de genul "Ajutor!"
Dupa cam o ora Janella in sfarsit adormi.
-Bell, nu crezi ca acum trebuie sa plecam? intreba Helena.
-Ba, ar cam foarte trebui. La revedere, doamna Pomfrei!
Am iesit pe coridor si ne-am indreptat spre camera de zi a Cercetasilor. A trebuit sa o trezim pe doamna grasa si nu a fost deloc incantata.
Re: Cand ploaia inceteaza #3 - Bell Evans - 04 Jun 2010
Bell mergea tacuta alaturi de Helena si Anni spre dormitor.
"-Mai ramai??" intreba Helena, privind'o pe fata.
"-Cred ca da" sopti aceasta, asezandu'se pe un fotoliu.
"-Esti bine??" o intreba Anaella, ingrijorata.
"-Dap, urcati ca vin si eu imediat" spuse cercetasa, incercand sa zambeasca.
Helena si Anni urcara in liniste spre camerele lor, treptele imbatranite scotand cate un murmur prelung la atingerea pasilor timizi.
Bell privea focul din semineu, care punea pete luminoase in incapere, ce se prelingeau pe pereti. Er aintuneric bezna, doar focul vesel reusind sa aduca un plus de lumina in incapere.
Vroia sa ramana putin singura. Sa'si aduca aminte de timpul care trecuse pe nesimtite. Cei 7 ani la Hogwarts se scursera parca prea repede. Nu vroia sa se termine si acest ultim an petrecut ca eleva. Vroia sa vina si anul viitor cu Expresul de Hogwarts.
Se ridica din fotoliu si se indrepta spre fereastra. O deschise cu un scartait scurt si se lasa imbatata de aroma naucitoare a notpii. Plouase, iar aerul era curat si revigorant. Un vanticel rece ii insufleti suvitele de par.
Cineva cobori treptele in spatele ei..
Re: Cand ploaia inceteaza #3 - Samantha Hawkins - 05 Jun 2010
OOC: Eu ma duc la culcare (ma rog, personajul meu ) Acesta vroiam sa fie ultimul meu post de pe aici.
Hai sa o asteptam pe Jessica sa mai posteze cum "a scapat de d-na pomfrey"(ca sa nu ramana in spital si sa se termine RP-ul xD), dupa aceea poate mai face Bell un post si inchid topicul. Nu as vrea sa trag de coada povestea. Maine vin cu un nou topic la bibli (cred)
Erau din nou acolo, Sam era sigura. Aceiasi scara spiralata din marmura, acelasi soim de bronz aproape ascuns intr-un colt... au revenit acolo de unde s-au intors pentru a vedea ce s-a intamplat cu Jess. L-a privit cu curiozitatea pe Mike ce, inaintand, a tras de ambele aripi ale impunatoarei pasari de prada, intorcandu-le una spre dreapta, alta spre stanga. Pentru o clipa, fata a crezut ca aude un scartait din susul scarilor.
Apoi, acesta a indemnat-o sa paseasca pe trepte. O privire fugara inapoi, si a vazut cum aripile revin la pozitia initiala. "Trebuie sa-l intreb cum functioneaza cand ajungem in camera", si-a spus Samantha in gand, uitandu-se si pasind cu cea mai mare grija.
Desi cate o fereastra arcuita, pusa aleatoriu, era vizibila la un anumit interval, focul tortelor era necesar, acum ca noaptea se lasase. Umbrele celor doi jucau sinistru alaturi de palpaiturile flacarilor.
Curand au ajuns in capat.
"C-cred ca glumesti!" a exclamat samantha, complet nedumerita. In fata nu era nimic, nimic inafara de o usa, daca se putea numi asa. Nu avea nici gaura pentru cheie, nici clanta.
"Asteapta si vei vedea" a rapuns baiatul, zambind si fara sa se uite la boboaca ce inca se mai holba dupa ceva.... ceva neregulat, mai iesit din comun, dar nu gasea. "Intrarea" era complet plata. In schimb, ceva neobisnuit atragea atentia. Era un maner de bronz, de tipul acelora pe care le apuci cu mana si bati la usa, avand, din nou, forma unui soim. Mike l-a luat, batand de 3 ori.
Si ca si cand ar fi fost viu, samantha a auzit o voce, dinspre soim, intreband:
"Care a fost primul: flacara sau pheonix-ul?"
"De fiecare data, Sam, ca sa intri, trebuie sa rspunzi la ghicitoare. Numai Casa noastra beneficiaza de un astfel de sistem de protectie"
"Si daca... daca cineva nu se prinde de raspuns?"
"Va trebui sa astepte pe altcineva care stie." a raspuns Mike, zambind, ca si cand ce a zis mai devreme ar fi devenit un lucru uzual.
"Ok, sa incerc" si verificandu-si vocea, a raspuns"Probabil ca flacara"
Liniste. Nu se intamplase nimic.
"Deci nu e acesta raspunsul?" a intrebat inca odata samantha, vadit dezamagita de rezultatul primei ei incercari.
"Hmmm, nu: Un cerc nu are inceput" a raspuns cu siguranta in voce, si usa s-a deschis instantaneu.
"Nu te intrista, am patit-o de nenumarate ori. Iar raspunsul il stiam deja. Ghicitorile noastre se schimba mai rar decat parolele."
camera in care au intrat... era magnifica. Parintii ii povestisera de cum arata camera Cercetasilor, dar nimeni din familie nu mai fusese la ochi de soim, iar aceasta era diferita. O camera larga, spatioasa, rotunda. Covorul era albastru ca cerul in miez de noapte, ferestrele, artistic arcuite si imbogatite cu perdele de catifea albe, albastre si portocalii. Tavanul, asemenea celui din Sala Banchetului, era pictat albastru inchis, cu stele. In camera se mai aflau, pe langa un semineu, scaune, mese, canapele, perne, si alte lucruri de-ale elevilor si niste biblioteci plasate intre coloane superbe de marmura.
Samantha s-a aruncat intr-un fotoliu. "Nu am stat pe ceva mai pufos in viata mea!" a exclamat luata de val pentru un moment, dar dandu-si seama ca in incapere se mai afla si Mike. A rosit, si ridicandu-se, i-a spus
"Hey, scuze... umpic cam entuziasmata, ce pot spune..."
I-a facut semn cu mana ca nu e nimic, si fata l-a urmat in tacere. Era aproape 11. Restul se culcasera. Curand au ajuns la camera Samanthei, unde, fata si-a gasit bagajele in plina forma. Pisica ei albastra de rusia, Yura, dadea nervoasa ocoluri prin camera. Cusca sa era deschisa. Usa fusese insa incuiata pana la venirea fetei. Cum reusise sa iasa din cusca de calatorie, Samantah nu s-a mai intrebat. Ignorand miorlaiturile "De ce am impresia ca seamana cu vocea mamei cand ma cearta?" si-a aranjat lucrurile, s-a schimbat, si s-a scufundat in pat. Avea nevoie de odihna. A adormit instantaneu, fara sa se mai gandeasca la altceva.
Iar luna continua sa straluceasca pe cerul instelat... ploaia incetase.
~*~
Bell Evans Wrote:Se ridica din fotoliu si se indrepta spre fereastra. O deschise cu un scartait scurt si se lasa imbatata de aroma naucitoare a notpii. Plouase, iar aerul era curat si revigorant. Un vanticel rece ii insufleti suvitele de par.
Cineva cobori treptele in spatele ei..
"Cine este?" a intrebat Bell, curioasa.
"Eu... *huff, huff*, jes- *huff* -jessica" a raspuns o voce, intrerupta de gafaituri.
"Eu Bell, nu ma mai recunosti?" a intrebat Jessica cu un aer de amuzament.
"Jess! Trebuia sa fii la Spital!"
"Ei, da, sa-ti spun ce s-a intamplat.... si ce am avut..."
Sa continue June va rog (na' ca-ti spun pe vechiul "nume"
)
Re: Cand ploaia inceteaza #3 - Samantha Hawkins - 12 Jun 2010
Imi permit sa scriu din nou pe aici, din moment ce a trecut o saptamana de cand... Jess trage chiulul
Bell, cred ca mai bine ai continua tu cu un post, de unde am ramas eu, si inchid topicul (vorba vine). Daca te intrebi, imi e indiferent ce inventezi
. Sper sa observi... si multumesc.