Viperina zambi si isi dadu in treacat parul pe o parte.
"Vraja Nallow este foarte populara intre devoratori. Aceasta vraja poate desfigura chipul, dar in acelasi timp salbeste intregul trup. Daca vrajitorul care arunca blestemul stie ce face si este puternic, este posibil ca persoana blestemata sa ramana desfigurata pe viata sau, din cauza arsurilor sa moara pe cai naturale" spuse Ronnie uitandu-se la Alice.
"De ce nu-ti iei notite?" intreba fata si apoi incepu sa rada usor.

Ronnie simtea ca deja spusese prea multe. Nu era bine ca cei din afara grupului sa stie despre astfel de vraji.
"Cel mai bine e daca esti atacat sa te duci la Sf. Mungo. Acolo s-ar putea sa-ti mai remedieze ranile de pe fata" explica fata si apoi se uita putin ingrijorata catre manile sale care tremurau.
"Asta-i tot ce stiu. Daca vrei sa stii mai multe ar trebui sa gasesti un devorator batran. Ei stiu toate blestemele. Pana la urma, au luptat cot la cot cu vechiul stapan"
Razele soarelui incepura sa paleasca, iar Ronnie realiza cat timp statuse de vorba cu Alice. Trecuse cel putin o ora. O ora plina de detalii legate de devoratori.

Chipul astropufei radia in timp ce-si nota cuvintele pe care Ronnie reusi sa i le spuna. Nici ea nu era sigura ca tot ceea ce spusese era bine, dar pastrase frazele cat mai simple si informatiile cat mai precise ca nu cumva sa faca vreo greseala majora in micul sau discurs.
Arunca o privire pe geam si se uita atent la norii ce treceau cu rapiditate dintr-o parte in alta, acoperind si dezgolind soarele rotund. Timpul nu era bland cu ele. Secundele treceau in timp ce Alice scrijelea bucata de pergament cu pana sa maiestoasa. Incetul ce incetul secundele deveneau minute, apoi minutele ore, iar Ronnie isi aduse aminte de un cuvant pe care-l pronuntase mult prea des in ultimul timp moarte.
Cand termina de scris, astropufa, isi lasa pana pe marginea mesei si isi atinti ochii mari si plini de viata asupra chipului palid al viperinei. O intreba daca stia ceva despre vraja Spellecto.
Ronnie incerca sa-si aminteasca ceva, dar nu reusi. Mii de imagini si cuvinte legate de aceasta vraja se invarteau in capul ei, dar nicio informatie nu era satisfacatoare. Se intoarse catre Alice si sopti:
"Poate am vorbit destul astazi despre aceste lucruri. Iti voi raspunde cand minte mi se va mai limepezi"

OOC: Vreau sa termin cat mai repede RP-ul (:

Stia ca Alice nu mai avea nevoie de ea. Spusese chiar dansa ca avea o carte de Combatere a Magiei Negre la ea. De ce folos i-ar mai fi putut fi viperina acestei fete.
'Ahhh...cred ca...ca,' se balbai acesta continuand sa priveasca chipul radios al astropufei. Zambea. N-o facea precum o fac majoritatea oamenilor - din complezenta. Zambea din suflet, iar acest lucru i se reflecta in ochii mari si patrunzatori in care te puteai pierde gandindu-te la toamna aurie ce-si intinde in fiecare an covorul pentru toata lumea. 'Cred ca am sa plec.' spuse viperina si zambind la randul sau. Zambetul ii atinse ochii in treacat, dar apoi se stinse ca un foc peste care s-a turnat apa.
Se ridica printr-o miscare ce nu parea omeneasca. Fata isi undui corpul precum o pisica, de parca ar fi avut muschi in locuri in care n-ar fi trebuit sa aibe. Isi continua mersul agil de felina, iar cand ajunse in dreptul usilor se mai uita la Alice o data, soptind O sa ne mai vedem, sperand ca fata putea citi pe buze.