Ellena este trezita din visarea excesiva de raspunsul baiatului. Zambeste dar cand o intreaba treaba de acomodare, ii dispare zambetul. Realizeaza si ea ca amandoi se pare ca se acomodasera greu. Chiar si ei inca ii era greu cateodata sa intre in sala de mese, gandindu-se ca toti se holbeaza la ea.
Ofteaza lung punandu-si o mana in parul des. Isi da cateva suvite de par din ochii, oftand mai adanc. Nu stia sigur ce sa ii raspunda, nu dorea sa il minta. Se mintea destul pe ea insasi ca e bine, ca nu o doare nimic, ca nu ii lipseste nimic si ca e fericita. Dar era constienta ca minciuna asta el nu o va crede, nu o va crede deoarece conexiunea dintre ei se formase pe aceiasi lungime de unda.
"-Nu m-am acomodat nici azi.. sti..sunt sange mal, deloc pur iar asta ma costat sa vin aici. Ma costa si in ziua de azi. Sunt doar anul doi dar crede-ma, parca ar fi prima zi. Imi este greu, asa de greu ca am impresia ca in fiecare zi car un bolovan in spate si toate asta din cauza faptului ca ma lovesc in plin vorbele rautacioase si jignirile" Spusese aceste cuvinte fara sa il priveasca, privindu-se in cana de ceai inca cald. Se simtise mereu singura, de cele mai dese ori era singura deoarece toti o judecau dupa sange si deloc dupa ce era ea cu adevarat. O fire minunata si prietenoasa.
"-Stiu ca vrei sa ma intrebi ce caut aici...simplu, mi-am descoperit puterea de vindecare cand eram inca mica, am reusit sa salvez un catelus de la moarte dar nu am reusit sa-mi salvez sora, din acest motiv sunt aici...si poate din acest motiv imi doresc sa imi pot evolua puterea, sa pot salva alte vieti" O spusese cu o voce blanda ca a unui inger ce i se taiasera brusc aripile. Stia prea bine ca doare si isi aducea aminte mereu, mereu de acest lucru, asta facand-o sa nu se poata acomoda inca cu scoala dar mai ales cu noile cunostinte.

Cuvintele lui o uimeau la fiecare silaba rostita. I se parea ciudat sa cunoasca pe cineva ce o intelege sau mcar incearca. Singura ce o intelesese fusese Ginny si de curand Rosalie sora lui Ginny. Dar el..cineva ce nu o cunoaste ajunsese sa o inteleaga sa se prefaca sau macar sa incerce sa o inteleaga. I se parea memorabila ideea asta.
"-Ai dreptate, poate ma confrunt cu mine insami dar..." nu apuca sa termine ca aude soneria mare ce anunta plecarea la cursuri sau inapoi in camere sau chiar inafara castelului. Ea nu avea cursuri in dimineata asta, isi aduce aminte fara sa vrea, realizand ca nu avea cartile la ea.
Afiseaza un zambet bland si spune ridicandu-se de la masa in picioare, aranjandu-si roba.
"-Pai eu acum nu am ore, ma gandeam sa ies putin la lacul de langa Hogwards. Mereu e frumos acolo, mereu e soare si atmosfera relaxanta, daca nu ai ore poti venii cu mine. In general sunt singura acolo, dar daca nu ai alte planuti ma poti insotii. " Spune astropufa zambind luandu-si geanta pe umar. Isi trece mana peste semnul de pe roba mandra de el si afiseaza un zambet minunat . Un zambet fericit, angelesc plin de bucurie.
Mereu era asa, dar erau si unele momente cand daca se adunau prea multe ceda psihic. Insa de data asta isi revenise repede, si chiar rosise din nou cand ii spusese ca poate venii cu ea daca doreste. In general nu lua pe nimeni cu ea, deoarece acel loc de la lac era stiut doar de ea, dar acum era dispusa sa il imparta cu cineva asemanator ei ce incepea sa il placa din cauza firii lui ce era pe aceiasi lungime de unda cu ea.

Mergea inainte privind soarele ce parea ca topeste norii pufosi ca de gheata. Mereu i se parea ciudat sa priveasca nortii. Desi stia ca sus e soarele credea ca nortii sunt de gheata.
Se impiedica si aproape pica realizand ca ajunsese la locul acele. Mereu se impiedica cand ajungea acolo. I se parea haioasa faza.
Isi da roba jos, lasand la iveala maieul alb mulat si blugii albastri de sub. Pune roba pe iarba si se aseaza pe ea trantind geanta langa ea. Ofteaza lung si zambeste realizand ca era acolo unde ei ii placea. Locul ala era mereu linistitot. Acolo ea isi gasea mereu linistea si mereu medita la ce avea sa faca mai departe. Si cand dorea sa planga venea aici.
Soarele batea in plin in copacul verde sub care se asezase. Era cald si bine, iar pasarelele dadeau impresia de soneta minunata. Lacul lucea in lumina soarelui reflectand inevitabil locurile de langa. Arata ca un peisaj din bazme ce efectiv ajungeai sa te indragostesti de el.
"-Este asa linistitor aici...mereu cand sunt in cumpana cu ceva...vin aici sa ma relaxez. Poate e singurul lucru ce ma duce mai departe. " spune astropufa, vazand ca baiatu inca privea putin in gol locul. Ramasese se pare usor uimit de frumusetea si linistea ce dogorea acolo.

Scanceste brusc cand deschide ochii si simte ca pierde excesiv aer. Se ridica in fund, punandu-si mana la piept, unde semnul astrpufilor trona maret. Face respiratie sacadata, neintelegand ce se intampla cu ea. Nu stia sa aibe vre-o afectiune fizica. Era chiar foarte sanatoasa fizic o spusese si medicul scolii ce fusese uimit de starea ei fizica perfecta.
Vede in ceata si o durere de cap ii cuprinde intrgul contient. Spera sa fie doar o insolatie dar era si ea sigura ca nu era asa. Simtea cum arde pe dinauntru, iar asta o coplesea cel mai mult.
"-Tu...te simti bine?" intreaba ea cu o voce mai mult scancinta decat normala. Pierdea sirul ratiunii si stia ce acest lucru era din cauza puterilor ei. Poate prea evoluate ce incercau oarecum sa iasa afara. Nu stia sigur ce se intampla, insa isi adanceste mainile in iarba verde si moale, de parca ar depinde viata ei de asta si incearca sa se apropie taras de baiatul ce nu parea sa observa starea ei fizica deloc buna. Mai avusese o singura criza de acest gen, iar medicii nu ii gasisera deloc motivul acelei caderi. Spera doar ca el sa nu o lase balta asa cum patise in trecut, cand atunci cand intrase in coma din senin, nimeni nu o ajutase. Toti o priveau doar si aproape radeau de ea.
Se putea ca acea zi sa nu fie deloc asa frumoasa cum ar fi trebuit sa fie, iar tanara astropufa sa nu stie defapt ce va patii mai departe.

Il privea cu ochii sticlosi pierduti. Nu intelegea de ce auzea asa clar vocea lui, dar nu realiza cine este. Mintea ei este strabatuta de imagini fioroase, imagini ce durea si accentuau durerea. Il prinde pe baiat brusc de mana strangandu-l puternic, abtinandu-se sa nu tipe de durerile ce ii nevaleau corpul.
Realizand ca o intrebase ceva si auzise cuvintele cu greu , il prinde de gulerul camasii cu putere si il trage violent aproape de ea, asa de aproape ca ii simtea respiratia lui pe fata ei rozosina ca petalele trandafirilor in plina raza de soare.
Stia ca exista o metoda dificila de a scapa de asta. "-Geanta mea... seringa cu.. lichid lucitor albastru .. " spune ea incet respirand greu privindu-l exact in ochii, oglindindu-se in acel caprui ciocolatiu al ochilor baiatului ce o priveau cu o oarecare groasa dar si alt sentiment ciudat. Parea frica, frica ce nu lasa alt sentiment sa iasa la iveala. Baiatu incearca sa se smuceasca din mainile ei dar reuseste cu greu, din cauza ca ea ramasese cu mainile inclestate in gulerul bluzei sale. Reuseste insa pana la urma sa scoata din geanta seringa ce avea un lichid albastru de culoarea diamantului in soare.
Agonia ei crestea cu fiecare minut in care simtea ca explodeaza. Isi lasa capu intr-o parte, semne ca acolo trebuie injectat acel lichis de o frumusete pe atata de minuntata pe atat de letala.