+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Lumea Vrăjitoriei (https://www.darkmark.ro/f-lumea-vr%C4%83jitoriei)
+--- Forum: Padurea lui Dean (https://www.darkmark.ro/f-padurea-lui-dean)
+--- Thread: Ratacirea... (/t-ratacirea--6222)
RE: Ratacirea... - Eliza G. Blest - 21 Nov 2011
'Disparitie ? In padure ? Nu e tocmai o alegere tocmai buna . Mai ales ca putea sa nimereasca intr-o ceata de centauri , care la vederea acestuia putea sa sara pe el cu sagetile ce se desprindeau de arcuri cu o viteza uimitoare , si invizibila pentru ochiul uman , dar sa dea nas in bot cu paianjenii pe care eu niciodata nu am putut sa ii suport . Yuk ! ' Se cutremurase mica viperina la acel gand , mai ales la imaginea precisa a unei astfel de creaturi sinistre si blanoase cu mii de picioare . Daca ar fi dupa ea , dementorii ar fi niste copii ce se joaca cu maturile pe langa acele monstruozitati sinistre . 'Ce-i drept , nu mi-au facut nimic , inca ... cred . '
Insa mintea ei ii zburase spre aventura ei alaturi de Claire , printesa imperiului Kensas , in padure . Acea noapte infrigurata se profilase asupra viperinei , ridicand-o deasupra lumii reale si conducand-o spre acel loc , al infernului , din mintea ei . Nu mai avea contact cu lumea din jurul ei . Nici macar cu cele doua viperine si Sal . E ca si cum niciodata nu s-ar fi aflat langa ea . Deschisese ochii cu greu , privind in jur descumpanita . Nimic . Se ciupise de mana si un sunet strident ii iesise ca un tipat din gura . Trecuse cu privirea de acel zid negru , ce o tinea departe de lumea colorata , revenind inapoi de unde plecase , auzind vag intrebarea baiatului .
"Hmm.. pe mine nu . Voi , fetelor ? "
RE: Ratacirea... - Veronique A. Dupont - 21 Nov 2011
- 'Nu' raspunse Ronnie scurt inca privindu-si pantofii.
Nu vroia sa se uite in ochii niciunuia dintre ei. La inceput ii placuse faptul ca se intalnise cu elevii sai viperini in padure, dar acum ii se parea ca nu faceau altceva decat sa strice tot ceea ce atingeau. Padurea lui Dean era un loc sacru pentru tanara viperina. Ii placea sa vina in acel loc sa stea intinsa pe iarba verde, sa citeasca o carte sau pur si simplu sa se uite la bolta cereasca fie ca era presarata cu stele sau cu nori. Locul acela ingradit de copaci si decorat cu mii de flori si diferite tipuri de plante o faceau mereu sa se calmeze, sa-si gaseasca acel loc in interiorul mintii sale care o facea sa se simta bine.
Luminisul in care se aflau cei patru viperini in acel moment ii aducea aminte de Lucas si de Helena. Stia ca avea sa-i fie mereu recunoscatoare baiatului care o ajutase sa-si gaseasca sora. In momentul in care o gasise fostul viperin, nu isi dorea nimic mai mult decat sa-i revada chipul surorii sale, iar baiatul reusise sa-i ofere exact lucrul pe care si-l dorise.
Se ridica in picioare uitandu-se undeva in zare inca evitand sa-i priveasca pe ceilalti si realiza ca nu mai era chiar atat de mult pana apunea soarele. Si-ar fi dorit sa vada privelistea singura, dar acum stia ca trebuia sa imparta acea imensa bucurie cu colegii sai.
RE: Ratacirea... - Claire Afere - 23 Nov 2011
O adiere de vant rece trecuse prin blana ei argintiu spre cenusiu, ridicand.o si obligand felina sa se ghemuiasca la pamant,acoperita de covorul de frunze galbui si rosiatice,una cate una desprizandu.se din aceasta si zburand in bataia rece a vantului. Privise melancolica in jurul ei , ochii violeti se indreptau printr.o simpla miscare spre frunzele ce cadeau incet din copacul de deasupra ei. Totusi,ce facea o pantera de o culoare stranie sub o gramada de frunze ? Se ascundea cumva?"Nu am mai fost niciodata in locul acesta. Unde ar trebui sa fiu? Pff..." pufnise trista, iesind din ascunzatoarea calda, scuturandu.se. Mieunase slab,incet si ochise un sarpe ratacit care o zarise si suiera la aceasta cu furie . Se uita la acesta,surprinsa si indepartandu.se , cu simturile la maxim , atenta, si scuipand nervoasa la reptila.
Sarise pe picioarele din fata , ochind o creanga lasata la pamant , ca si cum o mana uriasa si grea ar fi cazut peste aceasta. Se prinsese cu o gheara ascutita in lemnul vested. Auzise vag cum sarpele tipase cu frustare in urma ei , pantera dandu.i un zambet malitios si inspaimantator . Ii intorsese spatele mandra de planul ei , cautand cu privirea la o noua etapa de evadare din acel loc sobru. Dintr.un copac in altul , pantera topaia,sarea,cadea si se prindea de fiecare bucata de lemn pe care o vedea...
Insa un miros cunoscut inmiresmat a lavanda ajunsese la nasul negru al felinei .
Pusese frana,mirosind cu insufletire in jur,in cautarea acestuia. Il gasise imediat,urmarindu.l in alergare si nimerise intr.un luminis colorat cu nuante de galben rosu verde si un maro inchis, al copacilor. La marginea acestuia,stateau 2 fete,asezate frumos pe o gramada de frunze, langa ele stand un baiat si o fata in picioare. Fara sa bage in seama cele trei fiinte umane, se indreptase spre o viperina cu parul verde,mieunand usor si se asezase in poala ei , torcand .
RE: Ratacirea... - Salathiel Donnerkrieg - 23 Nov 2011
De ce nu se uita la el? Probabil o deranjase cu ceva, sau poate amintirea acelor intamplari nu era tocmai atat de placuta pe cat credea el. Si cum avea sa fie placuta cand aproape ca se intorsesera unul impotriva celuilalt? De ce trebuia sa existe acel pas mare cat o prapastie intre ei? Niciodata nu crezuse ca va avea nevoie de tovarasia cuiva, dar acum parca nu putea sa isi mai imagineze vreo aventura fara ea, vreo misiune in care sa nu-l ajute sau sa nu aiba nevoie de ajutor. Si ce daca de fiecare data se intalnisera din intamplare? Oare nu soarta ii indemna sa se apropie? Dar poate nu exista soarta si tot ce interpreta el era doar un miraj. Doua drumuri diferite, doua persoane diferite, doua firi diferite.
Ofta usor. Ce cauta aici?
RE: Ratacirea... - Eliza G. Blest - 23 Nov 2011
O mangaia incet , ritmic , pe Claire , pantera printesa a Imperiului Kensas , ce sedea frumos si lenes in poala ei . Ii facea placere sa ii simta caldura sentimentala ce se degaja spre viperina , aceasta intrand tot mai mult in transa . Se simtea mai sigura , mai stapana pe ceea ce nu era deloc in trecut . Simtea ca putea sa miste muntii din loc , insa , cu toate aceste sentimente noi , una de indoiala i se strecurase prin fericirea acumulata in numai cateva secunde . Deschisese ochii , surprinsa , indreptandu-si mintea , pentru a nu stia cata oara , prin padure . Acest lucru o facea de cand ajunsese in padurea lui Dean . Brusc , o intrebare stranie i se intiparise in minte .
-Ce facea ea acolo ? De fapt . Ce faceau ei toti acolo ? - Cum de s-au intalnit toti , asa pe nepusa masa , intr-un luminis luminat puternic de razele soarelui incantator si pesemne mandru de intalnirea acestora . Oare chiar era fericit , precum era Eliza . Daca era asa , atunci urma sa se inrautateasca totul intr-un timp foarte scurt . Lasase capul in jos , multumita in sinea ei de linistea in jur dar si frustata de gandurile din minte ea .
"Ce naiba aveti !! E prea liniste ! " izbucnise aceasta , privindu-i pe toti in ochi .
RE: Ratacirea... - Veronique A. Dupont - 25 Nov 2011
- Era intrigata de aparitia felinei, dar se mai linisti cand vazu cu cata elganta se apropie de Eliza si isi aseza capul in poala acesteia. Realiza pe loc ca era vorba de un animag. Ii zambi prietenos, fiind prima persoana pe care o privise in ochi pana in acel moment, dar pastrand o anumita distanta. Animagii erau oameni transfigurati in animale, dar puteau avea cateodata si impulsuri animalice, iar viperina nu cunostea vrajitorul sau vrajitoarea destul de bine incat sa-si riste propria viata.
Se uita in jur la colegii sai si se intreba cum facusera sa se intalneasca cu totii in acelasi loc. Padurea lui Dean se intindea pe hectare intregi si era greu ca aceasta coincidente sa fie atat de exacta. Isi dadu ochii peste cap intelegand ca era prea suspicioasa si ca toate scenariile fantastice pe care le inventase erau doar in capul sau mult prea aglomerat cu ganduri inutile. Ii privi pe rand pe viperini in ochi si apoi se uita mai atenta la pantera.
RE: Ratacirea... - Claire Afere - 25 Nov 2011
Se uitase curioasa , de sub sprancenele ei albicioase , spre sefa lor de casa . Ii facea placere sa vada persoanele din jur , fara ca altii sa stie , si sa ii analizeze . Din cate observase aceasta , Ronnie , parca , din cate auzise de la prietena ei verzuie , era foarte stapana pe sina . La fel cum era si Liz . "Daca ascunde ceva ? Ceva , in sufletul ei .Precum Eliza ? Mi se pare logic . Ce-i drept , toti cei ce se ascund , pun o alta masca pe fata , se arat a fi altcineva . Adesea mi s-a intamplat cu matza asta verzuie . " Ii aruncase o privire dragastoasa spre fata ce o mangaia intr-una , si isi continuase gandurile , inchizandu-si ochisorii . "Asa , sa revin , Ronnie egal Ayle...ahh..Eliza . Pff , ma pomeneste ametita aia . Ce mai . "
Ofteaza si isi ridica incurcata capul spre fata cealalta . Uitase complet de ea . Cine era ? Nu o mai vazuse niciodata , dar , la drept vorbind , chiar niciodata . "Pesemne ca e noua . Ce face ea aici ? " I se parea total ciudat . Oare Eliza o cunostea ? Poate Ronnie , sau acel baiat . "Chiar , nu am facut deloc cunostinta cu el . Sau cu acea fata . " Se uitase mai atenta la el , si se apropiase de acesta , mergand cu pasi inceti , spre el , adulmecand totul in jurul lui . Avea un miros cunoscut , pe care il mai gasise undeva . Dar nu avea habar unde . Ii gasise un picior , apoi pe al doilea , si incepusese sa se invarteasca pe langa el , lingusitoare , mieunand incet si torcand .
RE: Ratacirea... - Salathiel Donnerkrieg - 26 Nov 2011
Poate Sal ar fi ramas acolo o vesnicie, gandindu-se la o anumita persoana de fata care probabil nici nu isi imagina ca baiatul se gandeste la ea, daca nu ar fi simtit atingerea delicata a unei feline ce ii dadea tarcoale. Se apleca incet si incepu sa o mangaie, avand grija sa nu ii atinga urechile: stia ca felinelor nu le prea place asta. Nu crezuse vreodata ca un Animag ar putea fi asa de distractiv de mangaiat. Gandul ii reveni la Ronnie cand incerca sa-si imagineze cum ar fi sa ii mangaie ei blana moale si catifelata.
'Oare nu as putea deveni si eu Animag? N-am fost niciodata prea bun la Transfigurare, dar cu un [pic de ajutor si concentrandu-ma doar pe problema aceasta, cred ca ar fi posibil.'
Avea sa o intrebe pe Ronnie daca l-ar putea ajuta. Cine stie, poate si el s-ar fi transformat intr-o oarecare felina. Chicoti la acest gand.
RE: Ratacirea... - Eliza G. Blest - 26 Nov 2011
Se intristase cand prietena ei pantera plecase de pe picioarele ei , caci , pe langa faptul ca se simtea enorm de bine , ii mai dadea si caldura , ceea ce se intampla rareori cand cineva o atingea . "Ehh,doar e o felina . La cata blana are . Tare mult as vrea sa vina iarna . Ce cojoc de blana o sa avem amandoua . " Rasese amuzata de scena dintre cei doi . Sal si Claire , pantera dandu-se pe langa baiat si cel din urma mangaind-o pe blana moale . Ce moment frumos , gandisese viperina , putin geloasa . Era asa de bine sa fi un animal , de fapt , un animag , sa nu fii mai tot timpul in pielea unui om ci si a unei fiinte total diferite , care nu e cunoscuta foarte bine . "Oki , cred ca de acum poate sa revina la forma ei initiala . Cam prea mult se mai linguseste pe langa noi . Daca se mai duce si la Ronnie , atunci chiar ca ii voi spune , sau o voi transforma eu singurica . Nu va fi nicio problema pentru mine ."
Incepuse sa se joace cu manusile , pe care le scosese fara sa isi dea seama , tragand de fiecare deget, melancolica si cu gandurile departe de lumea reala . O deranja mult acea liniste , care incepea sa o framante in felul ei pe viperina . Se ridicase in picioare , punandu-si perechea de piele neagra pe palme si privindu-i pe toti in ochi .
"Propun sa plecam de aici pana nu ne .. " insa se oprise brusc , auzind clar in apropiere un urlet de lup . Ridicase imediat capul spre cer , sperand sa zareasca luna , dar , nici urma de ea . "Pana nu ne ataca cineva ," continuase , cu o urma de spaima in glas .
RE: Ratacirea... - Veronique A. Dupont - 27 Nov 2011
- Auzi si ea urletele lupilor. Ii era usor teama, dar se consola cu gandul ca nu este singura. O avea pe Eliza care-i devenise o prietena buna in ultimul timp si pe Sal pe care stia ca putea conta. Ii dovedise acest lucru in aventurile lor din Azkaban si Durmstrang. Pe Alisson si pe Claire nu le cunostea aproape de loc, dar Eliza avea incredere in viperina cu parul argintiu, iar Alisson nu avea cum sa fie o persoana rea.
'Sunt de acord. Ar trebui sa plecam cat mai curand' spuse ea ridicandu-se brusc. Se duse langa Claire si Sal si o mangaie pe felina pe crestet. Nu stia daca viperina era un animag declarat, dar cu siguranta o admira pentru forma sa de animal. Este foarte greu ca un vrajitor sa devina animag, iar dimensiunile anumitor animale ingreunau totul de cateva ori. Deobieci, varjitorii alegeau animale simple precum soarecii, pisicile sau pasarile. Putini dintre ei se incumetau sa ia forma unui caine, iar cei care alegeau un animal mai mare de atat trebuiau sa lucreze cate un an intreg pentru a-si perfectiona transformarea.