we were born to die - Printable Version

O imagine perfecta se contura treptat in mintea vrajitoarei in timp ce viperinul vorbea. Isi imagina valurile spumoase ale apei izbindu-se de rocile de la tarm si lasand in urma lor un fel de covor umed pe nispiul cristalin. Se gandea cum ar fi fost sa se plimbe impreuna tinandu-se de mana si privind peisajul fara a spune ceva. Avea nevoie de pace si de liniste si sa fie departe de probleme macar pentru cateva momente.
'Mi-ar placea' sopti ea si isi lua paltonul negru din cuier.
Iarna isi facea simtita prezenta in fiecare zi. Era frig, iar strazile incepusera sa fie acoperite in scurt timp de fulgi mari de zapada.
'Ar trebui sa-ti iei si tu haina' ii spuse lui John luand si haina lui din cuier si intinzandu-i-o. Ea fusese foarte norocoasa pentru ca nu reusise sa raceasca deloc, chiar si in zilele in care se plimba doar intr-un pulover sau o bluza cu maneci lungi prin viscol. Nu vroia, insa, sa vada daca John era la fel de imun ca ea.

Deschise cu grija usa si pasi pe veranda. Totul era acoperit cu un strat alb si gros de zapada. Trandafirii ramasi in gradina probabil degerasera, iar toti copacii pareau a fi glazurati cu martipan. Cu toate ca imaginea parea una perfecta, desprinsa din basme, lui Ronnie nu-i placea. Nu nisese niciodata atata timp cat isi petrecuse vacantele in acel conac, iar acel semn al schimbarii o nelinistea.
Se apleca tinandu-si mana in sold pentru ca simti o durere arzatoare in acel loc. Gemu incet, iar apoi un tipat scurt ii parasi plamanii. Isi deschise cat de repede putu haina si vazu ca rochia sa era patata cu sange in acel loc. Nu intelegea de ce blestemul isi exercita puterea asupra ei chiar in acel moment. Nu facuse absolut nimci rau si nici nu era pe cale sa-o faca.
Isi inchise haina la fel de repede pe cat o deschise si se indrepta la loc. Nu avea sa-l lase pe John sa vada ca ceva era in neregula cu ea. Vroia sa aibe o zi perfecta alaturi de el si nu avea de gand sa lase niciun blestem sa-i stea in cale.