+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Hogwarts (https://www.darkmark.ro/f-hogwarts)
+--- Forum: Sala Trofeelor (https://www.darkmark.ro/f-sala-trofeelor)
+--- Thread: unintended (/t-unintended)
Pages:
1
2
RE: unintended - Lexie Stryder - 02 Feb 2013
- Nu trebuia cu ardoare să încerce să îi demonstreze? Ce voia să însemne asta?
Îşi dădu ochii peste cap. Da, era foarte sigură că avea o viaţă personală extrem de dezvoltată. Din prima clipă Lexie avusese impresia că Alain era genul de bărbat care voia să atragă femeile cu charmul lui şi apoi să 'le folosească' doar ca să le lase baltă după aceea. Lucru care o făcea să îl privească mereu cu un fel de curiozitate.
Mereu se întrebase cum putea cineva să nu aibă conştiinţă şi Alain era exact marioneta pe care să facă experimente. Bineînţeles, nu era atât de uşor în realitate pentru că Alain putea fi numit oricum numai marionetă nu. Şi Lexie nu era chiar cea mai convingătoare persoană.
Se încruntă la auzul cuvintelor lui, privindu-l cum studiază cupa şi cum se pregătea oarecum pentru ceva mai important decât mica lor convorbire.
'Ăla e cumva un Bong?' întrebă, uşor speriată.
RE: unintended - Alain Desmarais - 02 Feb 2013
[undefined=undefined]"Mhm" [/undefined]mormai in semn de aprobare in timp ce se amuza copios vazand ca tanara pare sa devina destul de repede, din exasperata, speriata.
[undefined=undefined]"Si cand te gandesti ca stateai linistita la doar cativa metri de un Bong, care putea, oricand sa se transforme in ceea ce te sperie pe tine cel mai tare si sa iti transforme sederea in aceasta incapere intr-una de cosmar. Si ziceai ca te simti bine aici?"[/undefined] Chicoti. Ii placea cat de neajutorati si cat de total neatenti la lumea care ii inconjura erau vrajitorii din ziua de azi. Putea sa ia ca un exemplu perfect chiar scoala asta, atat de aproape de o padure din care aproape toate creaturile care locuiau acolo ar purea sa ii ucida in cele mai sangeroase moduri si nici unul nu parea sa se teama de asta. Ba mai mult, aflase ca, cu toate ca accesul le era interzis, elevii obisnuiau sa se plimbe nestingheriti prin padure.
Si acum era curios daca Miss Stryder, profesoara de ceva, din cate retinuse, putea face fata unui Bong.
[undefined=undefined]"Deci, ce sa fie? Harpie? Gandaci de bucatarie?"[/undefined] o privi zambind, miscand putin capacul aflat inca sub vraja sa, dar fara sa-l ridice. [undefined=undefined]"Cei pe care ii iubesti, morti?"[/undefined]
RE: unintended - Lexie Stryder - 02 Feb 2013
- Lexie se reculese repede, privindu-l când pe Alain, când capacul care se mişca uşor, creându-i o stare de agitaţie. Îşi scoase bagheta ca să fie pregătită şi îl privi pe bărbat, încruntându-se într-o expresie rece şi clar afectată.
Se dădu câţiva paşi înapoi. Nu ştia dacă era mai sensibilă la Bongi sau la senzaţia pe care o avea în realitate ori de câte ori acel lucru de care se speriase dintotdeauna ameninţa să îşi facă apariţia în viaţa ei.
Capacul sări de pe cupă şi viperina îşi închise ochii pentru câteva secunde. În faţa ei nu era ceva chiar material, însă încăperea era brusc goală, lipsită de viaţă, de lumină sau orice altceva. În faţa ei era un fel de abis, o lume de singurătate, o cuşcă în care ea era blocată pentru totdeauna.
Lexie se concentră asupra imaginii, încercând să îşi imprime în minte faptul că nu era reală, însă răceala şi întunericul o acaparau din ce în ce mai mult.
Ochii i se umplură de lacrimi, însă refuză să le lase să curgă pe obraji. Se simţea singură. Era singură. Nu era nimeni cu ea de care chiar să îi pese. Toţi plecaseră şi o lăsaseră singură în întunericul propriei minţi.
RE: unintended - Alain Desmarais - 02 Feb 2013
Daduse drumul unui Bong intr-o scoala. Facuse asta de multe ori. O facuse si cand fusese elev, la Beauxbatons, si cand fusese profesor, la Durmstrang, iar acum nu era nici una nici alta, la Hogwarts. S-ar putea spune ca era implinit, cu toate ca se minuna de fiecare data cand isi dadea seama cat de putini vrajitori erau in stare sa isi confrunte fricile.
Privi curios sa vada in ce se transforma Bong-ul, si ramase oarecum surprins cand vazu ca acesta nu ia o forma materiala. Il privi cum o inconjoara ca un zid negru si se intreba de ce ii era cu adevarat frica; de intuneric, de izolare? Probabil n-avea sa afle prea curand.
Se astepta ca sa o auda pe aceasta strigand vraja ce avea sa transforme creatura in ceva amuzant si sa o neutralizeze, dar aceasta nu se auzea. Astepta cat astepta, dar cand vazu ca aceasta tot nu parea capabila sa se apere singura ofta si conjura un patronus. Nu avea de gand sa intre in intunericul creat de un Bong fara o sursa de lumina, iar un Patronus era mai eficient in situatia de fata.
Se misca destul de repede in urma dragonunului argintiu, si o gasi aproape imediat pe tanara, care parea sa se lupte cu lacrimile. Ii puse mana pe crestetul capului si indrepta varful baghetei inspre Bongul care incepea sa isi schimbe forma. "Riddikulus!" spuse inainte ca acesta sa prinda vreo forma, si cu o rotire din incheietura il vari in cupa inapoi, pe care o inchise cu un zanganit.
"Miss Stryder, eram ferm convins ca toti profesorii din scoala asta trebuie sa stie macar notiuni elementare de Aparare Contra Magiei Negre...." ii spuse in timp ce isi lasa bratul peste umerii ei si o trase inspre sine, privindu-i de sus parul negru.
"Unde se poate face rost de o cafea calda in scoala asta?" intreba, privind distrat dragonul argintiu care inca mai zbura in cercuri prin incapere.
ooc: am sa pun bolduri cand o sa imi mearga. Wait for it.
RE: unintended - Lexie Stryder - 02 Feb 2013
- Lexie îi evită privirea lui Alain care 'o salvă' din captivitatea Bongului, şi se îndepărtă de el, imediat ce se asigură că capacul era bine fixat pe cupă şi că aceasta se afla pe raft, unde îi era locul.
Îşi şterse cu podul palmei ochii care lăcrimau şi îi aruncă lui Alain o privire veninoasă.
'Ei bine eu eram ferm cinvinsă că şcoala asta inerzice intrarea oamenilor ca tine pe domenii. Se pare că fiecare trebuie să înfruntăm dezamăgiri în viaţă,' îşi îngustă ochii pentur câteva momente, apoi îşi desprinse privirea de pe el.
Cum Alain reuşea să o umilească de fiecare dată când aveau ocazia să se întâlnească nu înţelegea. Îi privi Patronusul cu răceală.
Normal că ştia cum să facă rost de o cafea instantaneu de la Spiriduşii-de-Casă, însă nu avea de gând să îi dea lui Alain nimic din ceea ce i-ar fi făcut plăcere.
'Succes să afli singur,' mormăi ea, punându-şi bagheta la loc şi începând să îşi culeagă cărţile de pe jos şi să le pună înapoi în geantă.
RE: unintended - Alain Desmarais - 02 Feb 2013
"Feisty, aren't we" mormai, recuperandu-si pipa de pe unde o lasase. O privi cum devine iar artagoasa si se gandi ca poate era mai bine sa o lase in compania Bongului, singurul la care nu reusise sa se ratoiasca pana acum. Pufni.
"Imi pare rau ca te dezamagesc si mai tare, Miss Stryder, dar eu sunt platit sa ma aflu aici. Ei bine, nu chiar aici, putin mai incolo, dar tot pe domeniile scolii." Isi scoase pipa pe gealmul inca deschis si o scutura, apoi o reumplu cu tutun proaspt. O aprinse si norisori de fum umpleau iar camera.
"Asta pentru ca Ministerul nu are incredere in voi" zise cu voce joasa, cand trecu pe langa Lexie, care era ocupata cu stransul cartilor, in drum spre locul unde era asezata din nou cupa.
"Cred ca nu va observa nimeni daca o iau acasa" vorbi singur, cu toate ca isi dadea seama ca o cupa mare de argint nu era cel mai bun mod de a transporta un Bong. Pe de alta parte, o cupa de argint putea fi vanduta pe niste banisori frumusei, iar el nu-si platise chiria.
RE: unintended - Lexie Stryder - 03 Feb 2013
- Lexie îşi dădu ochii peste cap. Nu o interesa câtuşi de puţin ce crede sau vrea Ministerul. Deocamdată, Hogwarts-ul era imun şi Raizen o cunoştea bine pe Kennya. Nu erau în niciun fel de pericol.
Îşi ridică geanta, mutând-o de pe jos pe un taburet de lemn, apoi se sprijini de perete. Pentru un moment, consideră alternativa să fugă. Să iasă pur şi simplu din cameră fără să se uite înapoi şi îşi dădu seama că pe Alain nu prea îl interesa compania ei. Sau aşa dădea de înţeles.
'Observ eu,' spuse ea, ridicând o sprânceană.
Deci da, nu punea niciun preţ pe prezenţa ei dacă o ignorase complet. Oftă, însă nu făcu nimic ca să îl oprească din a fura marea cupă. Oricum s-ar fi simţit mai bine fără un Bong prin preajmă aşa că era mai bine pentru ea să scape de chestia aia cât de repede.
RE: unintended - Alain Desmarais - 05 Feb 2013
"Da, da, si ai sa ma tarasti la directiune si au sa ma puna sa stau ca colt cu o palarie tuguiata pe care scrie fraier." Ofta si o privi peste umar. "Atunci gasiti pe cineva care sa va scape de Bong, inainte sa ii dea drumul cineva pe coridoare" ii zambi rautacios, ca si cum chiar ar fi fost capabi sa ii dea chiar el drumul in timpul mesei de pranz.
Lasa cupa la locul ei, pana la urma putea fi rofeu pentru tricotat, din cate il privea pe el, si se indrepta spre unde statea Lexie sprijinita de perete. Se sprijini langa ea si isi incrucisa bratele la piept.
"Ahm...Miss Stryder, -- nu v-am retinut numele mic, asa ca am sa continui sa va zic Miss Stryder-- Miss Stryder, in viata ta exista vreun pic pasiune, vreun pic de aventura, sau traiesti de pe o zi pe alta, din inertie?" o privi condescendent si aproape ca o mangaie pe cap, dar isi dadu seama ca nu ii pasa chiar intr-atat de mult. Ii parea totusi rau ca o tanara draguta, precum cea de fata, sa fie atat de insufletita precum o baba acra de 100 de ani, care a trait toata viata inconjurata de pisici. 'Frigide' gandi, 'frigide peste tot...'
RE: unintended - Lexie Stryder - 10 Feb 2013
- Lexie îşi încrucişă braţele la piept, ridicând din sprâncene. Hmm. Alain revenea la normala lui ironie usturătoare. Defapt, nu renunţase până acum la ea, însă viperina nu o simţise atât de tare ca şi acum.
Subiectul pe care îl atinse era destul de sensibil pentru psihicul său. Mereu avusese impresia că era o persoană plictisitoare, şi niciodată nu îşi dăduse seama de ce oamenii stăteau în jurul ei. Era ciudat când se gândea la asta, însă, chiar dacă nu ar fi recunoscut-o prea uşor, o deranjau cuvintele lui Alain destul de tare.
'Ştii, dacă aş trăi de pe o zi pe alta din inerţie, nu aş mai fi chiar aici,' spuse, ridicând din sprâncene simplu. 'Şi cred că ştiu de ce nu mi-ai reţinut numele. Nu pentru că ar fi lipsit de importanţă, ci pentru că ştiai de data trecută în care ne-am întâlnit că nu îmi place ca oamenii să mi se adreseze cu formalităţi. Instinctiv, mintea ta bolnavă a început să atace nervul, şi astfel, ai rămas cu Miss Stryder imprimat în memorie. E Lexie.'