+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Coltul Creativ (https://www.darkmark.ro/f-coltul-creativ)
+--- Forum: Writers' Hangout (https://www.darkmark.ro/f-writers-hangout)
+--- Thread: A new hope (/t-a-new-hope)
Re: A new hope - Bella Emily Rose - 03 Jul 2010
Te bat , Bell
Pui nextul azi , sau cel tarziu maine :-w
Re: A new hope - Bell Evans - 03 Jul 2010
sa'i spui lui Edward sa scrie la amaratul ala de RPG
si dup'aia pun si eu next'ul
altfel nu
Re: A new hope - Bella Emily Rose - 03 Jul 2010
Bell
3Nu fi asa de rea .
Ai mila de noi .
Re: A new hope - Helena Daphne Rose - 03 Jul 2010
Oricum Bell , ai sa vezi ca in sfarsit o sa ti se faca mila de noi
Dap , nu e vina mea ca nu vede. Mai bine nu pomeneam de RPG-ul ala si mai bine ai face tu sa nu mai fii rea cu noi! Ca ne luam jucariile si plecam la mami...
=)))
Re: A new hope - Bell Evans - 03 Jul 2010
offf
ma mai gandesc
il pun azi ce nu fac eu pt voi
Re: A new hope - Helena Daphne Rose - 03 Jul 2010
Ok , imi tin jucariile pe masa deocamdata
Cum sa fii tu rea cu noi , si noi la randul nostru rai cu tine? >
<
Re: A new hope - Bell Evans - 03 Jul 2010
Capitoul 8 ~ Plimbare
Part I - Sa fie dragoste?! [Lisa]
Trecusera deja doua saptamani de la ultimul asasinat. Un tanar de 21 de ani din orasul vecin, Adam Gilbert. Toata lumea era inspaimantata, bagata in priza de frica sa nu fie urmatoarea victima a misteriosului criminal.
Dar incet-incet, micul orasel in care traiam isi revenea. Intrasem deja in noiembrie, iar primii fulgi de nea nu staruira prea mult in a se aseza pe pamantul amortit. Un vanticel rece iti taia respiratia de indata ce ieseai afara, invaluindu’te intr’o aura de mister. Zapada cadea necontenit din nemarginitul cerului, fulgii zburand si dansand prin vazduhul acoperit cu o mantie de gheata. Soarele imbatranit abia isi mai arata razele caldute, ce nu treceau de stratul greu al norilor reci.
In acea dimineata, m’am trezit destul de tarziu. Lucru ciudat, pentru ca nu obisnuiam sa dorm prea mult noaptea. M’am pregatit repede pentru scoala si am iesit din casa, care ramase scufundata in intuneric si liniste.
Era ora 8 fix, deci intarziasem deja la prima ora. Anatomie..Eww, si asa nu aveam chef de cadavrul ala umblator. Cu Americile lui!!
Mi’am ghidat pasii spre micul parc, in care stateam mereu. Cand am auzit pe cineva apropiindu’se in graba de mine.
“-Lisa??” intreba o voce calda, cunoscuta. M’am intors si l’am vazut pe Stephan alergand spre mine.
Ochii albastri reflectau o fericire de nedescris cand ajunse in dreptul meu. L’am salutat, raspunzandu’i la zambet. Intre noi doi, cuvintele nu erau necesare. De ajuns sa ne privim, pentru ca fiecare sa inteleaga ce vroia celalalt. Era ciudat, stiam asta. Dar nu ma deranja. Stephan era diferit de toti ceilalti, si totusi. Semana foarte mult cu Josh la caracter. Dar nu pentru asta incepea sa imi placa de el. Ci pentru simplul fapt ca ma purtam natural, ca si cum as fi lipsita de griji in preajma lui. Era o adevarata mangaiere sa ma aflu in preajma lui, sa ii vad privirile linistitoare pe care mi le arunca mereu. Parea un alt inger sosit pe pamant, pentru a ma proteja pe mine.
“-Fara anatomie in dimineata asta?” ma intreba el, cu un suras jucaus. Puteam sta ore in sir in tacere, daca nu intrerupea unul din noi linistea calma ce se asternea.
“-M’am trezit cam tarziu..si nici nu am chef de prof’ asa dimineata” am recunoscut eu.
Chicoti, dupa care veni sa se aseze langa mine pe banca. Imi lua mana intr’a lui, dupa care ma privi dezaprobator.
“-Esti foarte inghetata, Lisa, hai sa mergem alt’undeva” spuse el, cu tonul vocii ingrijorat.
“-Dar mi’e bine aici. Eu sunt mereu rece la maini, nu iti mai fa atatea griji!” am protestat eu, dar batalia care se dadea in privirile lui ma lasa lata. “Ok, mergem” am spus eu, invinsa.
Ne’am ridicat si am inceput sa ne plimbam. Soarele scapata la rasarit, invaluind parcul intr’o mantie de lumina. Miile de cristale inghetate straluceau incantator, semanandu’mi in suflet o raza de speranta. Mica, dar existenta..
De data asta, i’am luat eu mana lui Stephan.
“-Vezi, si tu esti rece!” am zis eu, lasandu’ma furata de frumusetea chipului sau.
“-Dar tu esti si mai rece” completa el, razand.
Cat imi era de usor sa fiu fericita cand ma aflam in preajma lui. Incepea sa’mi placa chestia asta..
Part II – Impliniri [Stephan]
Ne plimbam prin parcul abandonat in lumina rasaritului, tinandu’ne de mana. Ce putea fi mai frumos de atat?!
Lisa reprezenta alinarea mea. Alaturi de ea ma simteam cu adevarat implinit. De parca toate infamiile pe care trebuia sa i le suport lui Luke si noului sau prieten dispareau dupa un val de fericire, adus de primul ei suras.
“-Hai sa bem ceva cald, mai avem jumatate de ora pana la ora de chimie” i’am spus eu, iar fata incuviinta.
Ne’am indreptat spre cafeneaua din colt si am intrat. Un miros de tarte cu vanilie ne intampina in prag, dar Lisa nu dadu niciun semn ca i’ar fi pofta.
“-Mmm, miroase bine, nu?” am intrebat’o eu, in timp ce ne asezam la o masa.
“-Da. E ok..” raspunse ea, cazand pe ganduri.
Acum ce mai era?!
“-S’a intamplat ceva?” am spus eu, curios.
½-Nu, sunt bine½ sopti ea, cu privirile indreptate in jos. M’am intins peste masa si i’am ridicat fata, astfel incat sa fie la acelasi nivel cu a mea.
½-Mereu esti asa ?!½ am intrebat, cu o urma de regret in glas.
½-Doar niste amintiri½ murmura ea, uitandu’se brusc la mine. Avea lacrimi in ochi, dar un mic zambet ii inflorise pe chip.
“-Nu vreau sa fi trista. Stiu ca te doare mult ca Josh a murit, si ca tu nu ai putut face nimic, dar asa a fost sa fie. Cursul vietii merge mai departe, nu poti opri lumea in loc pentru moartea cuiva. Suna dur, dar trebuia sa te trezesti o data la realitate, Lisa!” am spus eu, hotarat. Imi arunca o privire fulgeratoare, si incerca sa se ridice. Dar mana ei era prinsa strans in capcana mainii mele. “Atat vreau sa’ti zic..Josh nu ar fi vrut sa te vada trista. Mi’ai povestit ca i’ai promis ca vei fi fericita, ei bine, nu te tii de promisiunea asta½ am completat eu, dupa care m’am ridicat si am plecat.
Stiu ca nu trebuia sa reactionez asa, pentru ca Lisa suferea mult. Dar trebuia sa o trezesc din agonia in care se scalda de ani intregi. Trecusera doi ani..doi ani de suferinta pentru ea..doi ani in care isi dorise sa fi murit ea in accidentul ala de masina..
“-Stephan, stai!” striga cineva, in spatele meu.
Lisa alerga spre mine, cu lacrimi siroindu’i pe obraji, dar si cu un zambet imens intiparit pe fata. Se opri in bratele mele, iar eu am imbratisat’o nedumerit. Am ramas asa cateva minute, simtindu’i respiratiile sacadate de la efort, dupa care si’a ridicat capul de pe umarul meu si m’a privit intr’un mod si mai ciudat. Si atunci, nu m’am putut abtine..
Incet, fara sa fac vre’o miscare brusca, mi’am aplecat capul astfel incat sa fie la acelasi nivel cu fata ei. Buzele noastre se intalnira, pentru prima data. Am sarutat’o incet, cu dragoste.
Era visul meu..Lisa, in bratele mele. Fata scoase un mic oftat, care o elibera din incatusarea buzelor mele si isi puse capul pe pieptul meu.
“-Te iubesc..” am soptit eu, chiar daca lucrul asta era mai mult decat evident. Nu m’am asteptat ca ea sa spuna acelasi lucru, era clar ca inca il iubea pe Josh. Dar ma surprinse, pentru a doua oara in acea dimineata.
“-Eu incep sa te iubesc” murmura ea, dupa care se ridica si ma privi. Dulce, ca un inger mic si inocent.
“-E bine si asa” am soptit eu, dupa care am luat’o de mana si ne’am indreptat spre scoala. Incepuse sa ninga, iar fluturi mari de ghiata roiau in jurul nostru, asemeni unor dansatori talentati.
Am ajuns la timp pentru ora de chimie. Alaturi de ea, timpul zbura repede, cu viteza gandurilor. Nu imi inchipuisem niciodata ca voi avea sansa sa ma indragostesc, si sa fiu fericit. Iar daca asta insemna ca trebuia sa o astept pe Lisa pana ce avea sa’l uite pe Josh, eram linistit. As fi fost in stare sa o astept toata viata..
Re: A new hope - Alice Morris - 03 Jul 2010
ce Sweet este super capitolul, descrierea este..wow...ca de obicei, dar nu prea mia placut atitudinea lui Stephan, de a se ridica de la masa, in schimb mia placut mult pasajul cu sarutul, si mia placut enorm cand Lisa a zis
"Eu incep sa te iubesc"
a fost super si nu teai grabit deloc cu nextul
Re: A new hope - Helena Daphne Rose - 03 Jul 2010
Oh , ce romantic...:> In sfarsit , Stephan
E superb capitolul asta Cred ca acea cafenea ii aducea aminte de Josh sau Dane? Tin minte ca in "The Last Chance" era ceva cu o cafenea sau ma insel eu...? Numai conteaza , e super
Next-ul vine luni , marti?
Re: A new hope - Desiree Rose Goth - 03 Jul 2010
Bell
Am spus cat de mult imi place ficul? (pacat ca mi-e lene sa dau comm-uri )
Quote:“-Te iubesc..” am soptit eu, chiar daca lucrul asta era mai mult decat evident. Nu m’am asteptat ca ea sa spuna acelasi lucru, era clar ca inca il iubea pe Josh. Dar ma surprinse, pentru a doua oara in acea dimineata.
“-Eu incep sa te iubesc” murmura ea, dupa care se ridica si ma privi. Dulce, ca un inger mic si inocent.
Scena mea preferata...
Quote:Incet, fara sa fac vre’o miscare brusca, mi’am aplecat capul astfel incat sa fie la acelasi nivel cu fata ei. Buzele noastre se intalnira, pentru prima data. Am sarutat’o incet, cu dragoste.
Era visul meu..Lisa, in bratele mele. Fata scoase un mic oftat, care o elibera din incatusarea buzelor mele si isi puse capul pe pieptul meu.
E foarte tare pasajul cu sarutul si nu am mai nimic de comentat Puteai sa-l faci totusi ceva mai mare
Si astept nextul mai repede de data asta