The house of fears - Printable Version

~ Capitolul IV ~

Partea a II a

Un om , care parea destul de invarsta , se apropia de mine si de Megan . Fata lui se crispa la vederea noastra . Parea putin surprins . Ne cerceta cu privirea , apoi spuse , pe un ton bland :
“ – Urmati’ma . “
Ne conduse in living , sau cel putin , asa credeam , apoi ne facu semn sa luam loc pe canapea.
Casa era putin de moda veche , dar era frumoasa in felul ei . Unul dintre tablouri imi atrase atentia , dar cand mi’am indreptat privirea spre el , barbatul continua sa vorbeasca :
”- Nu vreau sa fiu nepoliticos , dar as dori sa stau de vorba doar cu domnisoara Evans , intre patru ochi . “
Am vazut cum Megan isi musca buza de suparare , apoi s’a ridicat si a iesit din camera fara sa mai spuna vreun cuvant .
Vroiam sa o opresc , dar nu am reusit decat sa scot o soapta , pe care nimeni nu o auzise , in afara de mine .
Ma intrebam de ce nu putea sa ramana si ea de fata . Ce putea fi atat de important , incat trebuia sa ascund fata de prietena mea cea mai buna .
L’am privit din nou pe barbat . Acum ii puteam vedea mai bine trasaturile fetei . Avea cateva riduri , dar ochii lui pareau inocenti , precum cei ai unui copil .
El continua sa vorbeasca , fara sa imi dea atentie .
“- Stiu ca poate cer prea mult , dar mi’as dori ca maine seara , cand este eclipsa de luna , sa ramai peste noapte aici . “
Vocea lui parea foarte serioasa , fara nici o urma de amuzament in ea .
Am aprobat din cap , apoi am intrebat , incercand sa nu par prea indiscreta :
”- Daca vreti sa fiu dadaca , imi puteti spune ce varsta are copilul de care trebuie sa am grija ? “
”- De fapt , domnisoara Evans , nu este intocmai un copil .”
Am ramas putin socata , si banuiesc ca fata mi s’a albit .
Pentru ce avea nevoie de o doica , daca nu pentru a avea grija de un copil ?

Capitolul V

~ Partea I ~

L’am mai privit o data , apoi am intrebat cu un glas aproape sugrumat , ca intr’un fel de transa :
” – Dar pentru ce aveti nevoie de o dadaca , daca nu aveti copil ? “
“ – Pentru mama mea . Este o femeie foarte invarsta si nu o sa iti faca probleme . Sunt sigur de asta . Nu are nevoie de nimic ; nu este nevoie sa mergi in camera la ea. Vreau doar sa stai aici , ca sa nu o las singura in casa . “
Mi se parea ciudat . Pentru ce mai avea nevoie de mine ? Nu stiam ce sa fac . Intr’un fel vroiam sa accept , pentru ca aveam nevoie disperata de bani .
Sirul gandurilor mi’a fost intrerupt din nou de catre acel tablou agatat pe perete. Era atat de fascinant intr’un fel .
Era cu un fel de zeitate . Il priveam de cateva minute intregi , fara sa imi dau seama ca in camera a mai aparut o alta persoana .
Am cercetat’o cu privirea. Banuiam ca era sotia barbatului .
Aceasta s’a apropiat de mine si mi’a intins mana , apoi mi’a spus cu un glas destul de impunator :
” – Buna ! Tu trebuie sa fi Samantha . “
” – Da..” am spus eu , fara prea multa tragere de inima.
“ – Sotul meu a reusit sa te convinga sa ramai la noi maine seara ? “
Nu stiam ce sa raspund . As fi strigat cat de tare ma tin plamanii ca nu . Nu’mi placea deloc familia asta , dar tot ce am reusit sa spun a fost :
” – Inca nu stiu sigur . “
” – Ah. Asa sunt toti adolescentii de varsta ta. Esti in primul an la facultate , nu’i asa ? “
Eu am aprobat din cap . Nu stiam de unde isi daduse seama , dar nu mai imi pasa. Tot ce vroiam era sa plec si sa ajung in masina , alaturi de Megan .
Mi’am luat la revedere si le’am spus ca le voi telefona maine dimineata , pentru a le spune raspunsul exact .