P.S. - Te iubesc II - Printable Version

Capitolul VIII - Partea a II-a
Despãrþirea..

[Image: c8e0a89b1df4a6f56448959b201f5882.gif]

O melodie liniºtitoare.. acorduri de chitarã.. „Roses” de Poets of the Fall.. Tonul de apel al telefonului meu. Am deschis repede ochii, puþin dezorientatã ºi mi-am cãutat telefonul. Nu m-am mai obosit sã vãd cine era.
- Alo?
- Hei, Tess.., spuse Matt liniºtit.
- Matt? Hei.. Bunã..
Nu mã aºteptam sã fie el..
- Uite.. vreau sã vorbim.. E.. important.
Vocea sa dulce ºi serioasã mã surprinse puþin.
- Sigur.. Doar spune-mi când ºi unde.
- În jumãtate de orã.. la stejarul cel mare de la intrarea în pãdure.
- Bine. Ne vedem acolo.
Niciun alt cuvânt. Închisese.
Mã întrebam despre ce voia atât de mult sã vorbim. M-am ridicat din pat ºi m-am îndreptat spre bucãtãrie.
- Bunã-dimineaþa..
Mãtuºa Jane stãtea la masã, cu ceaºca de cafea în mânã.
- Hei.. uite cine s-a trezit! Bunã-dimineaþa. Vrei sã mãnânci ceva?
- Nu.. Nu îmi este foame. am rãspuns eu sec. Mã duc sã mã întâlnesc cu Matt.. Trebuie sã vorbim ceva.
- Dar de ce nu a venit aici? întrebã mãtuºa Jane încruntându-se.
- Nu ºtiu. mi-am dat eu seama cãzând puþin pe gânduri.
În drum spre camera mea am remarcat calendarul de pe perete. 30. august. Nu mai era mult pânã sã înceapã ºcoala.. Trist. Foarte Trist.
M-am îmbrãcat cu pantalonii scurþi de blugi ºi tricoul albastru, oricum.. mã cam sãturasem de negru. Am ieºit din casã salutând-o din fugã pe mãtuºã, ºi am plecat spre pãdure, luând-o prin cimitir, cu gândul cã voi revedea ºi mormântul pãrinþilor. Marmura neagrã strãlucea în bãtaia soarelui. M-am oprit ºi.. am privit. Totul era neschimbat. Pozele zâmbitoare ale mamei ºi tatei.. trandafirul care în timp, se uscase.. O adiere de vânt îmi fãcu pãrul sã se miºte uºor..
Fãrã prea multã tragere de inimã ºi cu un oftat adânc, am pãºit mai departe. La intrarea în pãdure era un stejar foarte bãtrân ºi foarte mare, de trunchiul cãruia stãtea rezemat Matt.
- Bunã.., spuse el cu un zâmbet nu foarte fericit.
- Hei.., am spus încruntându-mã uºor.
Ceva nu era în regulã..
- Ããã.. uite, trebuie sã vorbim.
Clar ceva nu era în relugã. Prin cap îmi treceau atât de multe gânduri încât mai aveam puþin ºi strigam „Stop!” doar pentru a realiza cã nu se va schimba nimic.
- Tess.. eu.. plec.
Sec. Atât de sec. Unde ? Ce ? Pleca.. ?
- Ce.. Dar.. Stai.. Nu. Cum.. Cum adicã.. pleci?!
Am clipit des neînþelegând. Încercam sã caut o explicaþie..
- Eu ºi.. ãã.. pãrinþii mei plecãm din oraº mâine dimineaþã..
- Poftim..? vocea mea tremuratã se stinse.
Lumea mea se prãbuºea. El.. pleca.
- Dar.. de ce ?
- Motive personale.. Aº fi vrut sã îþi spun asta mai devreme, dar..
- Ce? Tu ºtiai dinainte cã veþi pleca?
- Da.. dar..
- ªi de ce nu mi-ai spus? De ce ai lãsat totul pe ultima sutã de metri?
- Tess, eu.. Atât am avut de spus..
L-am privit fãrã sã pot crede ce vãd. Atât de multã.. indiferenþã.. rãcealã.
- Aaa.., am suspinat eu într-un final, apoi am continuat pe un ton gol: Nu-þi pasã.
- Ba.. da. Normal cã îmi pasã.
- Ba nu. Dacã îþi pãsa, îmi spuneai.. dacã îþi pãsa, nu erai.. aºa cu mine.. nu erai atât de distant..
- Nu e vorba de asta, bine ? Pur ºi simplu nu ai înþelege.
Am dat din cap ironicã. Simþeam cum rãceala ºi furia cresc, ºi se succed pe chipul lui.
- Dar nici mãcar nu ai încercat sã-mi explici, Matt.. Nu ai vrut sã îmi explici. Nu.. Nu vrei sã ºtiu, asta este de fapt..
M-am întors pe cãlcâie ºi am plecat.. Cu fiecare pas pe care îl fãceam, teama creºtea. Teama de a pierde.. Speram.. voiam.. sã mã opreascã..
Dar nu a facut-o.
Iar eu am continuat sã merg.

*

[Image: 6778f7c52896d26a1984b6a6141b4f9d.gif]

Am privit iritatã telefonul. Era deja ora doisprezece jumãtate noaptea iar el nici nu sunase ºi nici nu trimisese vreun mesaj.. Asta mi se pãrea ciudat.. Mereu îmi trimitea câte un mesaj seara.. Am stat ºi am privit cum ecranul telefonul continuã sã stea întunecat, fãrã sã se aprindã.. „Deci.. se pare cã.. nimic.”
M-am ridicat din pat ºi am ieºit încet din camerã. Mãtuºa Jane dormea mai mult ca sigur.. Am mers încet pe gresia rece ºi m-am dus în baie. Nu aveam somn, aºa cã mi-am prins pãrul castaniu închis cu un elastic ºi am deschis apa pentru a face un duº. Apa era caldã.. asta mã enervã. Am rotit încet robinetul ºi apa se rãci treptat. Nu mã interesa cã eram rãcitã, nu mã interesa cã îngheþam cu totul.. Nu mã mai interesa de nimic.
M-am întors ºi apa mã lovi în faþã ºi în piept. Parcã.. mã împingea în piept.. mã durea.. Nu mai puteam sã respir.. Mi-am tras uºor elasticul din pãr ºi l-am lãsat sã cadã, simþind cum încet - încet, pãrul meu se lipeºte de piele, ud.. M-am rezemat de peretele rece ºi am închis ochii. Era prea mult pentru mine..
Mã durea tot ce spusesem.. Tot ce fãcusem.. De ce spusesem toate acele lucruri? De ce mã comportasem aºa? Avea dreptate sã fie supãrat.. Era numai vina mea..