+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Lumea Vrăjitoriei (https://www.darkmark.ro/f-lumea-vr%C4%83jitoriei)
+--- Forum: Beauxbatons (https://www.darkmark.ro/f-beauxbatons)
+--- Thread: Excursie la Beauxbutons (/t-excursie-la-beauxbutons)
Re: Excursie la Beauxbutons - Bell Evans - 04 May 2010
In patul ei cald, Bell nu putea dormi. Se gandea la prea multe de'odata. Tora iesise deja de la dus, si se bagase in pat. Dupa cateva minute, ii auzi respiratia domolindu'se. Se ridica incetisor si arunca o privire in dreptul ei. Era clar ca adormise, miscarile pieptului erau abia observabile iar pleoapele nu clipeau. Un alt val de lacrimi se pravali peste obrajii palizi. Nu mai suporta sa'l raneasca pe Dragos. Pentru ca in ciuda faptului ca Stefan era cel pe care il alese deja si nu avea vre'un motiv sa'si modifice alegerea, durerea pe care o simtea de fiecare data cand il vedea pe el era naucitoare. Imaginea unui oftat al lui Dragos, cea a unui suras de al lui Stefan combinate in mintea ei. De ajuns!! isi spuse ea, ridicandu'se din pat. Lacrimile curgeau acum siroaie, dar nu mai conta. Isi aduse aminte de un citat dintr'o carte veche: Lacrimile sunt ploaia in care se topeste primejdia furtunii, descarcarea supararii si daruirea iertarii.
In cazul ei, nu merita sa fie iertata. Dar situatia nu avea cum sa fie schimbata. Lua puloverul albastru ce statea aruncat pe marginea scaunului, o pereche de blugi negri si tenisii albastri. Isi prinse parul lung intr'un elastic, lua bagheta de pe noptiera si arunca o ultima privire spre Tora. Dormea dusa. Ceasul de langa ea indica ora 1 noaptea.
Pasi usor in holul luminat, si merse de'a lungul coridorului. Auzi cateva voci dintr'o camera, acompaniate de rasete. Fericirea domnea peste tot. Si nu avea de ce sa se simta stanjenita, cine merita era cu adevarat fericit.
Iesi din castel si se indrepta spre domneniile invesmantate in tristetea noptii. Stelele inghetate se desfatau in frigul ce domnea in aer, iar decorul cenusiu al vazduhului dansa in lumina blanda a lunii.
Fata se aseza langa un copac pe care il intalni in calea ei, stergand ultimele lacrimi. Nu stia prea sigur de ce are nevoie acum~o imbratisare de la Stefan, un suras de la Rose sau o vorba de alinare de la bunicul pierdut. Probabil le vroia pe toate 3, dar era constienta ca nu avea cum. Isi ridica privirile inlacrimate spre bolta instelata, incercand sa se lase abandonata in bratele frigului, dar fara succes. Se intreba de ce ea? De ce Dragos nu putea sa o iubeasca pe Rose, care era sora ei geamana? Mult mai jucausa, mult mai draguta, cu zambetul mereu pe buze. Indrazneata si saritoare, avea toate calitatile unui brav cercetas. Uneori se intreba cum de cazuse la Cercetasi, deoarece era atat de banala. Retrasa, moale la fire, total opusa ca temperament surorii sale. Rose! sopti intr'un final, aducandu'si aminte de scrisoarea pe care i'o trimise. Ii ducea lipsa ingrozitor, era sora ei, prietena ei, tot ce poate indeplini o fiinta umana pentru ea. Si Stefan, ei bine el era completarea ce venea in urma lui Rose. Ii ducea si lui dorul, de fapt, ducea dorul castelului cu turnuri inalte ce strapung cerul, de lacul de pe domeniu, escapadele nocturne~tot ce tinea de Hogwarts si de oamenii de acolo.
Un zgomot de pasi o facuse sa deschida brusc ochii..
Re: Excursie la Beauxbutons - Tora Chang - 05 May 2010
Ma trezisem brusc. Cand mi-am revenit din soc mi-am dat seama ca stateam in fund uitandu-ma la usa inchisa. Avusesem un cosmar groaznic.
M-am uitat inspre Bell ca sa vad daca era in regula. Patul ei era nefacut si gol. Vroiam sa ma duc s-o caut, dar... Facusem deja prea multe prostii. Poate avea nevoie doar de putin timp singura, fara gura mea mare care strica totul. Cred ca pana la urma fiecare avea nevoie de putin timp singuri.
M-am imbracat cu ce am prins la indemana si am iesit afara. Salonul era pustiu. Din focul aprins seara mai ramasese doar putin jaratec. Am iesit incet din castel fara sa ma vada nimeni. Domeniul era de asemenea pustiu. Era o racoare tipica primaverii. Ma plimbam fiind cu gandul departe de locul in care ma aflam.
Ma gandeam la parintii mei. Nu-i vazusem de aproape un an. Era si mai greu prin faptul ca mama era incuiata iar tata era mereu plecat cu diverse "misiuni" de la ministerul maigiei. Ma gandeam la sora mea Rosalinda. Eram nedespartite inainte sa plec. Era ca si cum mi-as fi pierdut partea buna a mea.
Dar gandul zboara departe si astfel din gand in gand am ajuns la el. Acel baiat pe care il placeam, dar nu puteam sa-i marturisesc asta. Imi era frica de dezamagire.La inceput erau fluturasii din stomac si am zis "Dupa ce imi trec imi trece si pasiunea pentru el!". Dar nu a fost asa. Cum mi-au trecut fluturasii, au disparut furnicaturile dar iubirea pentru el nu.
Eram asa de afundata in ganduri ca de-abia observasem ca ma afundasem in gradina. Ajunsesem langa o salcie batrana. am vrut sa se apropie dar vazusem ca era deja "ocupat". M-am apropiat putin si era... Bell. Of... Nu puteam sa o las un pic in pace? Parca aveam un magnet asupra ei. Am vrut sa ma retrag usor dar cand m-am intors am calcat pe niste frunze facand zgomot care era imens in linistea profunda din jur. Speram sa nu ma fi auzit dar...
"Cine e acolo?"
Ghinion.
"Eu sunt..."
"Tora?"
"Da..."
Asteptam ca un catelus cearta...
Re: Excursie la Beauxbutons - Bell Evans - 06 May 2010
Bell se uita usor confuza la expresia fetei lui Tora.
"-Hey, ai patit ceva??" intreba fata.
"-Nu, scuze daca te deranjez" murmura Tora.
"-Nu ma deranjezi, adica, de ce sa ma deranjezi??" intreba Bell, ingrijorata.
"-Pai, am facut o greseala adineaori si am crezut ca vrei putin timp singura. Iar eu te'am gasit aici, dar din pura intamplare" spuse Tora.
"-Nu e nicio problema, si nu te mai agita atat ca nu sunt suparata pe tine. Dupa cum am mai spus, tu nu ai nicio vina" ii raspunse Bell, zambind.
"-Ok, dar tot ma duc sa ma plimb si eu putin singura" zise fata, indepartandu'se de trunchiul copacului.
Bell isi stranse genunchii la piept, deranjata de frigul noptii. Greierii incepura deja concertul, iar luna care se vedea de dupa norii cenusii arunca priviri suave domeniile scufundate in intuneric.
Un oftat micut ii scapa printre buzele care tremurau de la frig, in timp ce gandurile ii zburau departe, pana in Anglia. Isi adusese aminte de toate aventurile pe care le infruntase alaturi de prietenii ei de la Hogwarts, de plimbarile nocturne. Avea nevoie de un raspuns de la prietenii ei de la castel, care sa o incurajeze, sa'i demonstreze ca ei nu au uitat'o asa usor..
Re: Excursie la Beauxbutons - Dragos Diggory - 07 May 2010
Ajuns in camera sa, Dragos se simtea ca un idiot. Nu putea dormi, iar gandul ca o lasase pe Bell singura nu-i dadea pace.
In cele din urma, se trezi din pat si cobori in holul principal. Ajunse afara, intampinat de raceala unei nopti frantuzesti.
Cautand cu privirea domeniile intunecate, zari o silueta ghemuita sub umbra unui copac.
"-Sigur e Bellyshor" spuse el, indreptandu-se spre malul apei. Iar banuielile ii fura confirmate.
"-Dragos?!" murmura ea, ridicand privirile.
"-Da, in persoana" chicoti baiatul. "Ce ce cu tine?" intreba el.
"-Nimic" spuse fata, dar prostul sau talent in a minti fu recunoscut.
"-Spune" ii ordona Dragos.
"-Pai, simt ca nu sunt intreaga, ca am un gol in piept care nu-mi da pace!!" se planse fata, eliberand cateva lacrimi.
"-Ti-e dor de el, nu? Ii duci lipsa lui Stefan?" intreba Dragos, dorindu-si sa nu aiba dreptate. Dar incercarea chinuita de zambet a lui Bell o dadu de gol.
"-Asa e..." sopti fata, inecandu-se in alt val de lacrimi.
OOC: Sper ca am nimerit-o, am citit topicul de la "Lac" si am zis sa o las pe Rose sa continuie acolo, dar am preluat ideea
Re: Excursie la Beauxbutons - Bell Evans - 07 May 2010
Bell plangea fara sa realizeze ca Dragos era acolo. Durerea era mult prea mare pentru a lua in seama si prezenta altora. Avea nevoie de sora ei si poate chiar mai mult de Stefan. Le ducea dorul ingrozitor, avea sentimentul ca lasase o parte din ea la Hogwarts. Nu mai suporta, vroia sa'i vada, sa'i imbratiseze si sa nu le mai dea drumul niciodata. Sa ramana asa, doar ei 3 pe vecie.
"-Bell?" murmura Dragos.
"-Scuze" bajbai fata, incercand sa scape de lacrimile care ii incetosau privirile.
"-Nu ai de ce sa iti ceri scuze. Era normal ca intr'un final dorul tau sa izbucneasca. Cred ca le simti lipsa foarte mult" sopti baiatul.
"-Enorm" murmura Bell, privind cerul decorat cu nori fumurii, ce alunecau incet, cu o miscare regeasca.
"-Dar curand ii vei revedea, va fi totul in regula. Pun pariu ca si ei iti simt lipsa" o consola Dragos.
"-Daca m'au uitat???" incepu Bell.
"-Nu fi copil, Bellyshor. Cum sa te uite?? Rose e geamana ta, cum sa te uite pe tine? Iar Stefan, ei bine, el nu are cum sa uite de tine asa usor" spuse baiatul.
"-Da, dar nu am niciun semn de la ei. Si simt ca innebunesc aici. Mi'e dor de inceputurile de la Hogwarts, de tot ce am facut in primele luni. De fericirea zilelor insorite petrecute alaturi de ei" sopti fata, valurile de amintiri plutind rasfirate prin mintea ei.
"-Te cred, dar daca plangi nu rezolvi nimic" ii zise Dragos.
"-Ma descarc" spuse Bell, indreptandu'si privirile spre zarile unde primele raze ale rasaritului mijeau la o geana purpurie. "Sti ce, mai bine plec" completa ea, ridicandu'se.
Cu pasi repezi, o lua spre castelul ce se ineca in lumina apusului. Vroia sa stea cu Tora, sa mai vorbeasca..