+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Hogwarts (https://www.darkmark.ro/f-hogwarts)
+--- Forum: Imprejurimile Hogwarts-ului (https://www.darkmark.ro/f-imprejurimile-hogwarts-ului)
+--- Thread: Natural (/t-natural)
Re: Natural - Ema Snow - 01 Jan 2011
" - Si eu care credeam ca papitoiul de la unchiul meu era frumos..." am zambit.
' Ah, la naiba!' am oftat in gand. Vedeam neclar, ca prin apa. Nu, nu! Sa-mi spuna cineva ca nu se intampla asta!
M-am prefacut ca ma scarpin la ochi, stergandu-mi lacrimile inainte de a iesi din cusca genelor.
" - Este superba! Multumesc!"
Vocea suna sparta la ultimul cuvant. Mi-am dres glasul.
" - Si eu te iubesc! Mult de tot!"
Mi-am lasat capul pe pieptul lui, zambind vag.
Se intampla ceva ce nu mai mi se intamplase de foarte mult timp. Na-na-na... Sol-si-re...
" - Ema, sa stii ca..."
" - Shh..." l-am intrerupt.
Am ascultat fragmentul din minte. Continua in propriul ritm, dar se bloca.
M-am retras din imbratisare si am citit iar primele strofe.
Quote:De prima oara de cand te-am vazut
In iubirea noastra,din prima am crezut
Stiam ca tu esti clar aleasa mea
Si uite acum,tu esti iubita mea.
Ceea ce simt eu pentru tine
Este ce-i drept de nedescris
Acesta-i un secrect inchis
Si tot ce vreau e sa-ti fie bine.
Am murmurat incet fragmentul, iar si iar.
Am privit un punct nefocalizat undeva in fata.
" - In iubirea noastra..." am murmurat iar, lasand fragmentul sa se joace in mintea mea.
Trebuia sa-i gasesc finalul.
Re: Natural - Daniel Cruplud - 01 Jan 2011
Am luat-o inapoi in brate si am continuat s-o sarut.Ma simteam prea bine ca sa mai intrerup asta.Era totul ca-n basm.
- Ema..,am spus eu,esti cea mai frumoasa fata pe care am intalnit-o.Si vreau sa stii ca...
Insa ea ma opri si ma saruta.Zambeam larg unul la altul.Deja nu mai era loc de cuvinte.Chiar daca i-as mai fi scris o poezie,asa imi ghida inima,am zis ca totusi totul are o limita si ca ar complica lucrurile.
- Deci,Ema,chiar ti-a placut poezia sau doar glumeai?
Ea se uita ca de obicei la mine.In sfarsit privirea ei imi sugera din nou normalitatea.Ma simteam atat de bine stand cu ea in brate.O mai pupam din cand in cand pe frunte.
- Ema,eu nu mai am chef de nimic.Nici de scoala,de nimic.Vreau sa stau aici cu tine.Nu stiu cat,penrtu totdeauna poate.Dar sa fim doar noi doi.
Ema nu schita nici'un gest.Cu siguranta gandea ceva in adancul ei dar nu trada nimic.
Re: Natural - Ema Snow - 02 Jan 2011
Se tot bloca. Nu puteam sa duc la sfarsit melodia. Sol-si-re-la-do-sol.
Iar faptul ca Daniel ma saruta nu prea ma ajuta. Imi distragea atentia, ca si cand as fi fost un copil mic. Desenam, dar cand vedeam o jucarie stralucitoare, trebuia sa ma duc sa vad despre ce e vorba, lasand foaia in pace. 'Nu conteaza, voi gasi eu...' mi-am zis. El spusese ceva ce-mi starni interesul.
" - Si zici ca nu mai ai chef de nimic?" am intrebat sceptica, zambind laarg.
M-am aplecat ca sa iau putina zapada in maini. Am transformat-o in bulgare din doua rasuciri si l-am trimis spre Daniel.
Privirile ni se intalnira, iar eu m-am pierdut in capruiul ochilor sai. Am zambit dupa cateva clipe, gandind iar normal.
" - E iarna" am clipit. "Distreaza-te"
Re: Natural - Daniel Cruplud - 02 Jan 2011
Eram surprins de hotararea ei de a ma lovi cu bulgarele de zapada.Pai,nu era nici'o problema dar vroiam sa fac eu asta primul.Mda.. ce sa faci,a fost mai rapida."Lasa",mi-am zis eu."Iarna viitoare!".Am continuat apoi sa o privesc.Nu puteam insa sa nu observ ca datorita ei nu mai eram atat de plictisit de viata.Imi revenise pofta de a alerga,de a ma juca,de a o lovi cu zapada."Dar,nu o pot lovi cu zapada!"."E prea frumoasa.Atat de frumoasa."Si ma pierdeam iarasi in privirile ei ametitoare.Nu stiu.Nu stiam cat de orb am fost pana atunci de nu le-am observat mai devreme.
- Mda,am spus eu, mi-a cam placut lovitura.Sper sa-ti placa si tie asta!
Am luat-o in brate si am tranti-o in zapda.Apoi m-am urcat pestea si am sarutat-o.Stiam ca ia placut,nu avea cum sa nu-i placa.
- E iarna!,am zis eu incercand sa o imit.Crezi ca te-ai distrat?
"Ou,da",era raspunsul ce se citea pre privirea ei.I-am dat mana apoi si am ridicat-o de jos.Am scuturat-o de zapada,i-am dat foaia si am lasat-o sa-sti continue ideile.Nu parea prea convinsa de ceea ce se intampla.
Re: Natural - Ema Snow - 02 Jan 2011
Am ras. Ma simteam atat de... atat de vie!
Am luat foaie si am impaturit-o cu grija, punand-o in buzunarul interior al robei, alaturi de pagina. Voi avea suficient timp sa ma gandesc la piesa la noapte, chiar inainte sa ma inunde plasmuirile inconstientului. Voi visa! Si va fi frumos!
L-am luat de mana si l-am tinut strans, impletindu-mi degetele printre ale lui. I-am zambit larg, caci nu imi era greu. Intotdeauna ma puteam abtine din zambete, dar nu si acum.
'Unde esti?' intreba iar vocea micuta din mintea mea.
'Sunt tot eu' i-am raspuns.
Am zambit strengareste realizand ciudatenia si mi-am scuturat capul. Bretonul imi veni in ochi, asa ca l-am dat la o parte.
" - Sigur trebuie sa ma tund" am murmurat, pentru a zecea oara in iarna asta.
Este minunat ce se intampla! Ingerul meu decazut... dar regasit! L-am privit cu ochii larg deschisi, pierzandu-mi sirul gandurilor. M-am gandit ca ochii sai sunt precum ciocolata... sau cafeaua. Aceeasi culoare ce te trezeste, te energizeaza.
" - Ce gen de carti iti place sa citesti?" am intrebat.
" - Carti?" repeta Daniel, parca nevenindu-i sa creada.
Pun pariu ca se astepta la alt fel de intrebari. Am rosit.
" - Da, carti. Este... Consider ca ar trebui sa ne stim mai bine"
Oricum eram intr-o dilema ciudata. Il cunosteam de putin timp si trecuseram prin cateva minunatii, dar aveam impresia ca-l stiu de ani.
Re: Natural - Daniel Cruplud - 02 Jan 2011
- Cartii,spuneam eu,.. carti..
- Da,carti..,raspunse ea.
- Pai,imi place sa citesc dar nu ma asteptam sa intrebi asta.Oricum,intr-adevar,sa ne cunoastem mai bine.Carti de actiune in principal,am raspuns eu.
Ema se uita atenta la mine.Asa ca ne mai stand la discutii am luat-o de mana.Nu vroiam sa-i mai dau drumul.Era atat de minunat.Totul,totul avea alt sens.
- Da,si ne intoarcem la Hogwarts,sau e prea devreme?,am intrebat eu.
Apoi,ma intrebam de ce am pus intrebarea aia.Ma comportam de parca as vrea sa plec cand defapt eu vroiam sa stau cu ea.Dar nu mai aveam stare.Vroiam sa fug cu ea unedva,unde sa fim doar noi doi.Chiar si acolo eram doar noi doi,dar vroiam alt loc,si apoi alt loc.Nu mai puteam sa ma calmez.
Ema se uita la mine.Vroia sa ma linisteasca.Stiam asta.Vedea ca ma agit.Am sarutat-o inca o data.Cu fiecare sarut ma linisteam.Dar cu fiecare secunda scursa de la ultimul sarut ma agitam iar si iar din ce in ce mai mult.
- Te iubesc Ema.Te iubesc.
Re: Natural - Ema Snow - 02 Jan 2011
" - Si eu" i-am zambit bland.
" - Dar tu?" ma intreba.
" - Eu... Eu ce?"
" - Ce gen de carti preferi sa citesti?"
" - Ah! Comediile, cartile fantastice, romanele politiste si da, si cartile de actiune"
Am inspirat adanc, inchizand ochii si zambind. Lasam sa intre frigul iernii in mine, in plamani, sa-mi racoreasca inima inainte sa pocneasca. Daca ar fi pocnit, cum as mai fi putut iubi? I-am deschis incet, de teama parca sa nu rup iluzia momentului. Si l-am sarutat iar, de parca era o nevoie vitala.
" - Este interesant cum se petrec lucrurile, nu crezi?"
Re: Natural - Daniel Cruplud - 02 Jan 2011
- Foarte clar.Cartile politiste sunt de departe mai frumoase decat orice alte carti.Poate depasite doar de cartile SF,dar nu toate,foarte foarte putine, am spus eu.
Ema se uita serios la mine.Apoi am inceput sa radem ca din senin.
- Imi dau seama ca nu asta e raspunsul la intrebarea pe care am pus-o,a spus ea.
- Da,intr-adevar.S-au petrecut foarte multe intr-un timp atat de scurt si cu fiecare clipa care trece... nu regret nimic.Poate la inceput am avut niste momente de ezitare,dar asta datorita tie.Esti fermecatoare.Nici nu mai am complimente,nu mai stiu ce cuvinte sa-ti mai adresez.
Am incheiat fraza si ma uitam inspre Castel.
-Nu voi uita nici'o'data momentele astea!,i-am spus.Sunt sigur ca nici tu.
Imi intiparisem deja in minte locul primului nostru sarut si vroiam ca mereu sa venim aici,la fix 204 metri de Castelul Hogwarts,latitudine Vestica.Da,numarasem si pasii,si secundele,eram atat de incatat incat nu stiam cum sa-i demonstrez asta Emei.Atatea emotii pe care le-am avut in asteptarea raspunsului,si acum emotii mai mari in a o face fericita.Nu va fi usor.Sunt sigur ca ea gandeste la fel ca mine.Dar eu voi face tot posibilul.
Insa,inca nu observasem acel ceva schimbat la Ema.Apoi am inceput iar sa o analizez.Nu se mai uita la mine.Lasa capul intr-o parte si privea si ea in jur.Poate nu avea destula incredere.Ar fi ceva normal,ca doar ne stim de foarte putin timp.Insa eu simteam ca in ea pot avea incredere infinita.Nu stiam de ce,insa stiam ca asa era.Si speram ca am sa-mi dau dreptate peste cativa ani.Acum insa incercam sa-mi pun sentimentele la punct.Chiar daca o iubeam si ii tot repetam,si aveam acel sentiment in mine,vroiam sa-l stapanesc.Vroiam sa-l fac al meu,sa-l folosesc doar atunci cand sunt cu ea.Insa nu reuseam asta deloc.Pur si simplu,el ma stapanea pe mine.Era prea puternic.
Re: Natural - Ema Snow - 02 Jan 2011
Si exista nesiguranta timpului. Alaturi de el, totul trecea prea repede. Simteam, intr-un mod terifiant de interesant, cum incerca sa-mi intre pe sub piele. Eram foarte constienta de intentiile sincere din spatele faptului. El nu m-ar trada niciodata. Stiam, pur si simplu stiam. poate ca filozofii aveau dreptate, poate ca intr-adevar exista un al saselea simt, intuitia feminina.
Nu trebuia sa memorez nimic. Pana acum, locul era doar un peisaj unde sa-mi petrec timpul. Venisem in primul meu an aici. Ma simtisem singura atunci, la inceput. Apoi imi descoperisem prietenii. Acum, asta s-a schimbat. Locul, desi ramasese inca unul linistit in inima mea, era spatiul unde soarta mi-a zambit.
M-am lipit de pieptul lui. Simteam emotia ciudata pe care o emana cu fiecare respiratie.
" - Stai linistit, timpul le va rezolva pe toate"
Trupul imi era doar dovada materiala. Multe sentimente se adunasera in mine si stiam ce trebuie sa fac ca sa nu cedez in fata lor. Mi-am promis in gand ca imi voi dezlantui sentimentele potrivite cu persoana langa care ma voi afla. Nu voi deveni tandra cu Rose sau cu Iz, si nici genul amical cu Daniel.
" - Totul se va sedimenta" am murmurat, zambind.
Corpul imi era obosit in fata entuziasmului enorm ce ma cuprinsese. Am privit departarile, mi-am inclinat capul si m-am strambat.
" - Stiai ca se spune ca traieste un Zarnac prin padurile de dincolo de castel?" l-am intrebat intr-un ranjet, pentru a destinde atmosfera.
" - Ce este un Zarnac, Ema?"
" - N-am nici cea mai mica idee"
Re: Natural - Daniel Cruplud - 02 Jan 2011
- Nu stiam ca exista un Zarnac.Daca as fi stiut probabil ca nu m-ar fi interesat.Dar orice ar fi vreau sa il gasim impreuna.Iar daca este un monstru imens il voi ucide pentru tine iar daca este un animal mic ti-l voi darui.
Ma uitam la ea si stiam ca-i placea ce auzea.Poate partea cu ucisul sa nu o incante asa de mult dar stiam ca venind de la mine ar putea accepta asta.
- Ema,eu nu am glumit,am spus dupa cateva secunde.Vreau sa mergem dupa el.Si voi indeplini ceea ce am spus mai devreme.Chiar daca vi sau nu cu mine eu voi indeplini spusele mele.Vreau sa-ti demonstrez ca te iubesc cu adevarat.
Cu siguranta ca asa era.Chiar asta vroiam si cred ca era cea mai buna cale.Nu vad de ce nu.
- Haide Ema,vino cu mine.Vreau sa fi martora.Daca este ceva micut,ti-l voi aduce dar daca e ceva imens si nu voi putea sa-i car trupul neinsufletit?
Ema nu parea prea incantata ca tot repetam de uciderea animalului si cred ca se ruga in gand ca acest Zarnac sa fie de dimnensiuni reduse sau chiar sa nu existe,sa fie doar o Legenda.
Am facut 10 pasi cu spatele la ea apoi m-am intors si i-am intins bratul.Nu m-am indoit o clipa ca nu va veni cu mine.Si asa a fost.A venit.A alergat imediat spre mine,mi-a sarit in brate si m-a sarutat apoi a luat-o la fuga inspre Padurea Interzisa.
- Stai mai usor Ema,am strigat eu.
Ema alerga foarte fericita.Ma simteam din ce in ce mai fericit cand o vedeam pe ea cat de plina de viata era.
Intrasem in Padure si peste tot doar copaci."Trebuie sa fie pe aici",imi ziceam."Sigur!","Dumnezeu vrea sa ma ajute!Vrea sa ii fac ei un cadou!".
Apoi imi veni in minte un gand groaznic la care ea nu se gandise inca sau poate dorea sa vada cum voi reactiona cand imi voi da eu seama."Cum voi gasi Zornacul?"."Cum il voi diferentia de alte creaturi?".
Insa in acel moment ceva o impinse pe Ema pe jos,pe zapada.Era atat de incantatoare,eram pierdut in privirile ei dar apoi m-am trezit brusc din somn si mi-am zis ca trebuie sa o ajut!
M-am dus sa o ridic,i-am intins mana dar in momentul in care ea imi intindea mana i-am dat drumul.Ea se uita la mine surprinsa,nestiind ce s-a intamplat.In spatele ei era o creatura de dimensiunile unui spiridus.Era insa negru din cap pana picioare.Arata aproape identic ca un spiridus,doar ca avea aripi,mici este adevarat si pielea lui era neagra.Nu purta haine si avea o coada lunga la spate.
- "Stupefy",am strigat imediat.
Creatura fusese aruncata pe jos.
- Esti a mea, am strigat."Expecto Patronus"!
Vedeam foarte clar cum creatura era indurerata de vraja mea si impinsa.Nu stiu unde gasea forta de a rezista.
- Opreste-te Daniel,imi striga Ema.Fa-o pentru mine.
La auzul spuselor ei am aruncat instant bagheta din mana.Apoi m-am aplecat si mi-am ridicat bagheta.Creatura plangea indurerata la cativa pasi.