+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Hogwarts (https://www.darkmark.ro/f-hogwarts)
+--- Forum: Marea Sala (https://www.darkmark.ro/f-marea-sala)
+--- Thread: Visul meu nu are limite! (/t-visul-meu-nu-are-limite)
RE: Visul meu nu are limite! - Ellena R. Howard - 11 Aug 2011
Serul ce se pare ca il injectase baiatul in gatul fetei, incepea sa isi faca efectul. Ellena era constienta ca nu mai acusese de mult o asemenea criza, si era posibil sa apara astfel luase "Licoarea Crinului albastru cu ea" Acel lichid de culoarea cristalului albastru stralucitor, ii aducea functiile la normal cand ea isi pierdea controlul inmateria puterilor ei. Niciodata insa ea nu avea de unde sa stie cand o sa ii apara o asemanea criza din cauza ca nu aparea nici un semn inainte. Inainte cand avusese prima criza o salvase la timp Ginny, ce ii devenise pe parcurs cea mai buna prietena. Acum se pare ca fusese salvata de un strain, ceea ce nu se astepta deloc.
Realizeaza ca soarele era pe cer, incepea sa ilvada bine. Folosea acea portiune daoarece caile ei repiratorii nu mai functionau, iar mintea ei nu mai trimitea impulsuri la corp, astfel pierdea oxigen din cauza ca creierul nu trimitea impulsuri la inima.Acest lucru se datora copilariei ei, cand isi vazuse sora murind, ucisa cu bestialitate de o fiara salbatica. Atunci realizase sigur ce puteri are dar nu si le putuse folosii din cauza blocajului emotional, adica frica. Mereu se descuraja si spunea ca ea e vinovata de moartea sorei sale din cauza ca murise in bratele ei,inca era in viata cand fiara o lasase in pace.
"-Eu.. multumesc.. credeam ca..o sa pleci" spune ea cu o voce slaba, respirand mai bine ,privind tot in sus soarele stralucitor ce anunta un sfarsit de zi destul de ciudat. Ea fiind inca uimita ca un strin o ajutase si nu plecaselasand-o balta sa se infrunte cu agonia ei.
RE: Visul meu nu are limite! - Calvin LeBlanc - 11 Aug 2011
Inceta sa se mai gandeasca la orice lucru,facu o pauza in care sa-si adune toate gandurile si sa decida ce era mai bine de facut.Cand o auzi dorbind isi duse imediat aratatorul in dreptul buzelor pentru a-i face semn ca nu trebuie sa vorbeasca.Era epiuizata,desi dimineata la masa era somnoroasa,acum se citea in fiecare expresie a chipului sau o extenuare profunda.Speriat de cele intamplate isi cauta intr-un buzunar ascuns al gentii o tigara si o aprinse lacom.Facu cativa pasi de langa ea,pentru a nu-i sufla fumul in jur,oricum nu se simtea bine,si nu vroia sa contribuie si el la asta."Ar fi fost o prostie sa fug,nu aveam cum sa fac asta;sa te las singura intr-un asemenea moment-nu mi-ai fi iertat-o nici tu si nici eu.Bine ca ai avut serul la tine,fara el as fi innebunit vazandu-te cum te chinui." si facu o pauza pentru a mai trage o data din tigara ce-i inunda plamanii cu toxine.Nu obisnuia sa fumeze,dar in asemenea momente nu se putea abtine,devenisera un drog care-i amortea gandurile si facea linisti in invalmaseala din mintea sa.Mai trase inca o data din fumul tigarii apoi o stinse in apa din lac si se intoarse catre fata.Serul pe care tocmai i-l injectase isi facuse treaba,dar nu era suficient pentru ca aceasta sa isi revina,asa ca lua gentile lor pe cate un umar si isi indrepta pasii spre fata.O ridica incet si o sprijini de el hotarat sa o duca in aripa spitalului.
RE: Visul meu nu are limite! - Ellena R. Howard - 11 Aug 2011
Ii aude cuvintele si surade copilareste. Desi stia prea bine ca era epuizata ca nu se putea tine pe picioare, nu dorea laspital. Nu dorea acolo, ii fusese frica mereu de acele locuri ce miroseau ingrozitor a pastile si dadea sentimentul de moartea si boli, durere si chinuieli oribile. Nu iubea acel loc deloc.
Se simte ridicata in picioare.Insa pamantul ii tot fugea de sub picioare. Stia prea bine, oricat de obosita ar fi fost gravitatea acestei probleme ale ei.Ar fi avut nevoie mereu de ingrijire, de supraveghetor deoarece oricand ar fi putut patii asta. Acum scapase ca prin urechile acului multumita serului si baiatului ce o ajutase.
Ii simte corpul baiatului lipit de ea, era cald, asa de cald si bine ca nu iar mai fi dat drumu. Insa nu avea destula energie asa ca incerca sa ii zica sa nu mearga la spital. Stia ca isi putea revenii daca dormea putin si ii revenea energia.Acum era inafara oricarui pericol, deoarece serul acele avea sa migreze in corpul ei cateva saptamani bune. Serul era facut si dintr-o planta ce mentinea durata de efect cu mult.
"-Nu..vreau la..spital..vreau sa dorm..." spune ea incet, ridicand privirea catre baiatul ce o privea uimit dar infricosat. "-Te rog, oriunde dar nu acolo, ei nu au...ce-mi face...nimeni nu are ce sa-mi faca..." spune ea in incercarea de al convinge sa nu o duca la aripa spitalului a scolii.
Simte cum ii fuge imaginea si pamantul de sub picioare, atunci cade putin dar este sprijinita de baiat. Stia ca este inmainile lui, iar asta ii inspira incredere mai ales ca era asemanator ei, era in "casa" cu eala aceiasi scoala, iar asta o face sa-si piarda cunostinta, sa adoarma ca un copilas obosit in bratele baiatului. Somnul avea sa ii fie fara vise din cauza epuizarii, iar ea spera sa nu o duca la spital ci in camera ei, unde sa se refaca linistita.
RE: Visul meu nu are limite! - Calvin LeBlanc - 11 Aug 2011
Intelegea oarecum aversiunea fetei fata de spitale,nici lui nu-i placeau si in loc sa-l faca sa se simta confortabil,ii tulburau starea inspirandu-i frica;insa nu se orpi din drum pentru ca nu avea niciun rost sa ramana afara.Desi pana la intrarea in castel nu vroia sa-si schimbe decizia,fiind sigur ca i-ar fi mai bine sub ingrijirea unui medic,de cum intra isi schimba decizia,fara niciun motiv.Se hotari sa o duca in turnul astropufilor,in patul ei unde sa poata dormi linistita,dar in cazul in care nu-si revenea era dispus sa o cheme pe doctorita.Desi se astepta ca drumul pana in camera de zi sa fie unul lung,nu se impiedica decat de doua ori de cateva mese puse pe marginea coridoarelor.Grabi pasul dandu-si seama ca nu mai era mult pana ce toti elevii vor invada holurile iesind de la ore,si se ruga ca niciunul sa nu termine mai repede si sa-i vada...pentru ca asta ar fi insemnat ca tot castelul sa fie alarmat si s-ar fi facut mare valva in legatura cu starea fetei.
OOC:mai pui tu un post si il inchid eu dupa?
RE: Visul meu nu are limite! - Ellena R. Howard - 11 Aug 2011
Pierderea cunostintei fusese un lucru bun. Mai bine adormise decat sa stie ca poate scoala aflase de starea ei.Nu isi aducea aminte decat ca el o salvase la timp, nu mai cona care fusese defapt problema ei. Visele ii fusesera invadate panala urma de imagini frumoase, coplesitor de frumoase.
Isi aducea aminte fara voie rasetele alaturi de sora ei mai mica, zambetele, jocurile lucrurile ce-i umplusera viata de fericire. Dupa disparitia ei nu mai fusese asa. Nu mai stiuse sa zambeasca iar cand se privea in oglinda vedea fantoma copilului din trecut, dar incerca sa ignore fiinta din prezent.
Nu stia ce avea sa se intample a doua zi, dar era oarecum fericita, ca avea sa isi duca visul mei departe, ca mai primise o sansa la viata multumita lui si ca avea sa isi indeplineaca dorintele.
Nu erau prea multe, dar erau marete.Asa cum isi spusese in acea dimineata cand soarele rasarise prin geamul camerei ei, cand norii albi si pufosi ca de gheata parca erau topiti de razele astrului maret, "Visele mele nu au limite, iar eu sunt cea ce le voi indeplini".
OOC:. Cred ca am terminat...mersi de colaborare, sper sa mai facem asta
oricand ai nevoie de un partener de fic sunt aici sa te ajut:
Edit By Raizen
Puncte
Astropufi - 250
Topic Closed !