P.S. - Te iubesc II - Printable Version

Capitolul XI - Partea a III-a
Un nou început..

[Image: dc3d2250d4228f95a195e1637a91b882.gif]

13. septembrie. 2010
Luni

Dragã Jurnalule,

Ziua de astãzi va fi diferitã. Trebuie sã fie.. Voi zâmbi ºi totul va pãrea normal. Zâmbetul meu va spune.. „Sunt bine, mulþumesc. Da.. mã simt mult mai bine.” Nu vreau sã fiu fata tristã care ºi-a pierdut pãrinþii. Va fi.. un nou început. Va fi diferit. Voi fi o persoanã nouã. Este singura cale prin care voi reuºi.
Mi-am dorit sã aflu secretul atât de bine pãzit al lui Matt O’Neil. Ei bine, am reuºit. Dar acum îmi doresc sã nu o fi fãcut. Asta este lumea lui, nu a mea.. Nu ºtiu dacã voi putea face faþã..
ªi.. ar mai fi ceva.
Mi-am dorit ca aceastã varã sã fie diferitã. Mi s-a îndeplinit dorinþa. Dar trebuie sã recunosc.. nu aºa cum am vrut eu. Nu în acel sens. Ci în cu totul, ºi cu totul altul..
Pãrinþii mei nu mai sunt. Matt, bãiatul, sau.. în fine, pe care îl iubesc atât de mult.. e un Vampir. Da. Nu e ceea ce mi-am dorit.
Dar sper cã magia abia începe..

Mi-am închis jurnalul ºi l-am pus la locul lui obiºnuit. Între restul cãrþilor din biblioteca mea. Marea majoritate a cãrþilor mele erau cu Vampiri, ce ironie, ºi.. deci aveau coperþile negre. Iar jurnalul meu.. avea tot neagrã coperta. Pus acolo, atât de.. evident, nu atrãgea deloc atenþia.
Cu câteva zile în urmã îmi doream nespus de mult sã întâlnesc un Vampir. Adicã.. Vampirii fuseserã subiectul meu preferat de foarte mult timp. Toate cãrþile, toate serile petrecute în faþa calculatorului pe site-uri ºi.. tot restul. Nu credeam prea mult cã existã. Acum.. cred. Chiar cred.
ªi îmi doresc sã nu fi fost aºa.
Pânã la urmã.. lumea asta mi se pare oarecum strãinã. Foarte strãinã.
M-am îmbrãcat ºi mi-am pus geanta cu cele câteva cãrþi pe umãr.
Prima zi de ºcoalã. Clasa a XI-a B. Ce frumos sunã..
Voi face ca totul sã parã cât mai normal posibil astãzi. Nu vreau sã primesc mila nimãnui, doar din cauza morþii pãrinþilor mei. Sau din orice alt motiv. Mã voi întâlni cu Jennifer, vom merge împreunã la ºcoalã ºi totul va fi normal.
Normal..
Cât îmi lipsea adevãratul sens al acestui cuvânt.
M-am uitat la ceas. 12:15. Perfect. Jennifer probabil deja mã aºtepta afarã. Chiar înainte sã ies din casã, am aruncat o privire spre raftul al treilea al bibliotecii mele. Jurnalul. M-am dus ºi l-am luat, punându-l în geantã. Simþeam nevoia sã îl am cu mine dintr-un motiv necunoscut. Acolo era scrisã toatã viaþa mea. ªi pot spune.. uneori chiar este.. periculos sã þii un jurnal.. Mai ales dacã scrii în el tot ce îþi trece prin cap, tot ce gândeºti, tot ce faci..
Aºa fac eu.
Chiar când am deschis uºa blocului am dat de chipul zâmbitor al prietenei mele.
- Hei, Jenn..
- Bunã, Tess! Pregãtitã?
Nu înþelesesem la început întrebarea aceea simplã. Apoi m-am dezmeticit din gândurile mele ºi am rãspuns încercând sã zâmbesc:
- Da.. Sigur!
Încercam din rãsputeri sã nu o privesc în ochi pe Jenny. O singurã privire ºi totul ar fi fost pierdut.
- Tess.. eºti sigurã cã eºti bine?
M-am oprit ºi mi-am plecat privirea. Pe cine pãcãleam? Era vorba de Jennifer, pânã la urmã. Una dintre persoanele care mã cunoºteau cel mai bine. Dar nu aveam de gând sã îmi implic prietenii în situaþia asta. Oricât de greu mi-ar fi sã le ascund totul..
- Da.. Da, sunt bine.