+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Lumea Vrăjitoriei (https://www.darkmark.ro/f-lumea-vr%C4%83jitoriei)
+--- Forum: Spitalul Sf. Mungo (https://www.darkmark.ro/f-spitalul-sf-mungo)
+--- Thread: Dear Agony (/t-dear-agony)
Re: Dear Agony - Bell Evans - 17 Feb 2011
Stia ca nu reusise decat sa'l induca intr'o transa; in inconstienta. Dar macar nu mai simtea acea durere naucitoare, care il facea sa intre in agonie. Macar acum scapase de chinuri.
"-Imi pare atat de rau" sopti ea.
Nu mai putea face nimic; Jeremy avea sa moara curand.
"-Cum adica iti pare rau?!" murmura Kate.
"-O sa moara?!" intreba si Steven.
Vindecatorul o privi pe Bell cu raceala.
"-Da" spuse el.
Iesi din salon, lasandu'i pe toti in stare de soc. Mai putin pe Bell.
"-Nu se poate face nimic" spuse ea.
Stia ca asta se mai repetase de mii de ori; dar asta era crudul adevar.
Re: Dear Agony - Violet Wilson - 18 Feb 2011
Nu vroia sa creada asa ceva; nu putea sa creada asa ceva. I se parea ceva de'a dreptul tampit.
"-Katherine a murit" sopti ea.
Steve ii arunca o privire compatimitoare.
"-Nu vreau sa il pierd si pe Jeremy" ingana Meredith.
Kate incepu sa planga si mai tare; Bell se simtea oarecum in plus.
"-Nu vrem sa'l pierdem" ofta tatal, luand'o in brate pe Kate.
"-Dar il vom pierde" replica Mer.
Bell ofta incet, privind chipul tanarului..
Re: Dear Agony - Bell Evans - 18 Feb 2011
Mai erau doar cateva clipe. Vedea asta prin miscarile pieptului sau; incepeau sa fie din ce in ce mai rare, si mai slabe. Moartea il incoltea din toate partile, imbratisandu'l in mantia sa rece.
"-Ar trebui sa va luati ramas-bun" sopti ea.
Nu realiza cum reusise sa dea glas acelui gand; cert e ca o facuse.
"-Kate?" sopti barbatul, luand'o de mana.
Cei doi parinti se apropiara de copilul ce avea sa moara, cu lacrimi in ochi.
"-Nu muri, Jer" ingana Kate.
"-Te vrem aici, cu noi" continua Steve.
Meredith privea scena de parca ar fi fost doar un vis urat, din care astepta sa se trezeasca.
"-Mer?" murmura Bell, apropiindu'se de ea.
Re: Dear Agony - Violet Wilson - 18 Feb 2011
Nu se putea termina asa.
"-Nu" sopti ea cand Bell se apropie cu pasi timizi de locul in care statea si pur si simplu se holba la intreaga scena. Parintii ei erau distrusi.
"-Ia'ti ramas bun" murmura Bell.
Avea lacrimi in ochi, care curand ii cursesera pe obraji.
"-Nu vreau sa fie asa" sopti Meredith.
"-Nimeni nu vrea..dar soarta nu iarta" ofta Bell.
O imbratisa, strangand'o puternic. Ii simti caldura pielii, comparativ cu a sa si ofta.
"-Ar fi o sansa" sopti ea.
Bell facu ochii mari.
"-Nu, Mer..nu il condamna la un asemenea chin" o avertiza ea.
Re: Dear Agony - Bell Evans - 18 Feb 2011
Jeremy nu merita o asemenea soarta; daca destinul hotarase ca venise timpul sa paraseasca lumea celor vii, atunci asa trebuia sa fie. Nu trebuia sa fie condamnat la o viata in intuneric.
"-Nu fa asta" ingana ea.
Trebuia sa o impiedice.
"-Nu o fac" replica Meredith, luand'o prin surprindere.
Ramase putin uimita. O convinsese usor.
"-Nici nu m'am gandit prea serios" marturisi ea.
"-Sincer..nimeni nu merita asa ceva" ii sopti Bell, punandu'i o mana pe umar.
Re: Dear Agony - Violet Wilson - 23 Feb 2011
Stia ca il va pierde; si cu toate acestea, nu stia cum sa actioneze; nu stia cum sa se comporte; cand murise Katherine, era mica. Si nu stia prea bine ce se intampla in jurul ei. Dar acum, cu simturile si sentimentele amplificate de sute de ori, durerea era si mai groaznica.
"-Ce sa fac?" sopti ea.
Bell paru sa ezite; poate mai bine pleca.
"-Tine'ti respiratia in continuare, pentru inceput" sopti cercetasa.
Meredith pufni; chiar mai conta asta? Nu mai avea timp sa se gandeasca la sangele fratelui sau..la aroma lui. Durerea care ii acaparase intreaga fiinta o tinea prea ocupata.
"-Nu poate sa moara" sopti ea.
Re: Dear Agony - Bell Evans - 23 Feb 2011
Jeremy nu mai dadea niciun semn de viata; inconstienta care ii cuprinse intreaga fiinta avea sa fie ultimul lucru pe care si'l vor aminti cu totii din ultimele momente de viata. Nu se mai trezea..oricat si'ar fi dorit cei dragi, Jeremy avea sa ramana asa. Meredith parea distrusa..sau poate chiar era.
"-Timpul vindeca" sopti Bell.
Verisoara sa o privi cu dispret.
"-Scuze..nu trebuia sa spun asta" sopti ea.
"-Kate?" intreba Steven, indreptandu'se spre sotia sa.
Mama baiatului se asezase pe un scaun de langa pat, tinandu'si capul in maini.
"-Se duce" murmura barbatul.
Meredith tresari langa Bell, sarind brusc langa pat.
"-Nu!" striga Bell, iar Jeremy deschise ochii.
Re: Dear Agony - Violet Wilson - 23 Feb 2011
Fratele sau deschise ochii, privind dezorientat in jur.
"-Ce s'a intamplat?!" mormai el.
Meredith ingheta; adulmeca atenta, dar nu mai simti iz de sange in aer. Trase patura de pe pieptul sau si observa cum rana era aproape inchisa.
"-Bell?!" striga ea.
Cercetasa ajunse intr'o clipa langa ea.
"-Nu pot sa cred" sopti aceasta.
"-Ce sa crezi?!" repeta Jeremy.
Cei doi parinti se apropiara de baiat, cu un zambet urias intiparit pe chip.
"-Traieste" sopti Kate, cu ochii in lacrimi.
Bell ramase pe ganduri; iesi din salon, si chema un Vindecator de pe hol.
Re: Dear Agony - Bell Evans - 23 Feb 2011
"-Un miracol!" sopti Vindecatorul adus de Bell.
Meredith ii arunca o privire plina de recunostinta, iar Jeremy chicoti.
"-Salvatoarea mea" sopti el.
Kate se apropie de ea si o imbratisa; Steven o batu prieteneste pe umar.
"-Dar..nu am facut nimic!" murmura ea, dezorientata.
Vindecatorul zambi.
"-Ar trebui sa faci cariera din asta" remarca el, razand.
"-Sincer?" chicoti Bell.
"-Transa ta i'a ajutat organismul sa se regenereze; si asta, in combinatie cu potiunile administrate, au eliminat tot veninul din corp. Iar rana s'a inchis de la sine" raspunse barbatul.
Re: Dear Agony - Violet Wilson - 23 Feb 2011
Intr'adevar..avusese loc un miracol; altfel nu putea sa'i spuna.
"-Sincer..e ceva extraordinar..felicitari tuturor" murmura Vindecatorul, dupa care parasi salonul. Jeremy era in continuare ametit.
"-E normal sa fie dezorientat?!" intreba Kate.
Bell aproba incet din cap.
"-Probabil de la potiuni..sau de la transa..nu stiu" remarca ea.
Steven incepu sa rada.
"-Esti geniala, Bellyshor" murmura el.
Meredith parea insa cea mai fericita.
"-N'am sa'ti pot multumi niciodata" sopti ea, apropiindu'se.
O imbratisa, respirand aerul incaperii pentru prima oara in acea dimineata.