Chitanþa
de G. Topârceanu

Tanþa, domniºoara Tanþa
E-o duduie foarte ºic,
Zveltã, cu ochi mari ºi negri,
Cap superb, nãsucul mic,
Picioruºe lungi ºi durde
ªi când se plimbã prin Tei
Toti birjarii o admirã:
- Mã, halal de mama ei!

Ce profesie are Tanþa?
Uite, n-aº putea sã spun;
Nici nu mã intereseazã
Chiar dacã o presupun.
Dar cum Tanþa-i delicioasã
ªi-are maniere fine,
Nici nu vreau sã ºtiu ce face,
Nici cu ce ºi nici cu cine.
Ca vecini se mai întamplã
Ca sã-i cer un ac sau aþã,
Sau îmi cere ea o carte
Pânã mâine dimineaþã.
O vecinatate dragã
Ne-a prins zilele-n cãtuºe
Cã ades intru la Tanþa
Farã sã mai bat la uºe.

Tot aºa-ntr-o searã intru
Era iarnã grea ºi ger,
ªi-o gãsesc în pielea goalã
Stând lângã calorifer.
Nãucit de frumuseþea-i
Dau sã mã retrag un pic
Însã Tanþa-mi spune:- Intrã,
Intrã dragã, nu-i nimic !

Am intrat ºi beat de farmec
O-ntrebai plin de mister:
- Pentru ce stai goalã, scumpo
Lângã acel calorifer?
- Fiincã-a fost proprietarul,
Mi-a rãspuns ºãgalnic Tanþa -
ªi-uite mi-am plãtit chiria,
Iar acum, usuc chitanþa.