Quote:Singur si parasit ...
Era in aceasi parcare unde incepuse totul, unde optase pentru o noua viata, unde o vazuse pe Skye si unde isi sfaramase inima in mii de cioburi.
Unde si unde ...

Viata ii oferise atatea optiuni incat se pierduse in imensitatea lor, in vreme ce alegerea din urma fusese mult prea cruda, cruda si meschina : MOARTEA.
'Nimeni nu are idee cat de tare ma inspaimanta aceasta noua viata si cat as vrea sa pornesc cu ea pe aceleasi urme pe care-am fost atunci. Cum s-ar zice, am trecut criteriul "Exista viata dupa moarte ... " ', gandi Paul in vreme ce privea drept inainte, nedeslusind nimic din pricina cetii mult prea dense.
"Atunci porneste-o, porneste-o pe cararea moarta a vechii identitati !", urla o voce fina din albul cutreierator.
Paul incremeni. Simtea teroarea din aer, dar pe langa asta mirosul trandafirilor cazuti din cer ii invada narile, incapabil sa mai faca ceva. Ameteala il cuprinse si o usoara senzatie de basm dainuia in el, crezand ca era desprins dintr-o revista de povesti pentru copii.
"Obisnuita zici ... poate ca par obisnuita, dar nu sunt nici pe departe ... Priveste-ma !" si silueta iesi din negura serii.
"Nu, nu poti fi tu !", urla baiatul, protejandu-si mintea de palma care avea sa o primeasca de la realitate.
Te rog, Speranta si Viata, nu ma lasati sa cad in prapastia inimii mele, un loc vesnic si strajer. Odata ce-mi voi da drumul, voi ajunge undeva, undeva de unde-mi va fi incapabil sa ies. Voi fi blestemat de propriile gratii si obstacole.', ii roiau lui Paul zeci de mii de ganduri, precum niste fluturi colorati, pierduti in universul alb si negru.


O lume in care ma trag mereu de sfori,
O viata de papusa, de-ai vrea sa mori.
Niciodata nu m-am simtit atat de mandru, de zbuciumat,
Cacii fiinta-mi e floare pala de destin blestemat.

Si cand ma gandesc cate luni, parinti si cai,
Se pierd agale pe petale de flori cazute
Nici nu stiu cum sa ma intorc pe aceleasi vai
Unde candva au fost atatea iubiri mute.

Te vad ca un inger renascut din cer,
Ca o pala de lumina tresarind din infern,
Esti zeita ce va mistui acel ger
Si pe mine la fel, si pe tine la fel
Ne va duce la cer ...


"Sa credem in lupta si destin
Caci lumea-i intr-un continuu declin,
Nu vreau sa stiu sau sa renasc din urmari
Lasati-ma sa fiu un simplu om pe scari ...", sopti Skye in negura proaspata ce se asternuse, navalind in sufletele lor.
Nu facea nimic, doar vedea in mintea lui Paul, il strabatea, il cunostea si ... il putea deslusi mai bine decat pe ea insusi.
'Te iubesc', gandi Paul., sincer si neconditionat.
"Ooooo, si eu te iubesc, dragul meu, dar nu mai putem continua asa !"