M-am trezit destul de târziu în acea zi. 12:20. Nu mai dormisem atât de târziu de când atunci când rãmâneam sã învãþ pentru examene sau ceva de genul.
M-am ridicat din pat ºi am ieºit din camerã. Pãrinþii erau la muncã, cu siguranþã. Deci eram singurã..
Am zâmbit, dar dupã amintirea de ieri.. zâmbetul îmi dispãru. Amintirea acelui sãrut nu era una plãcutã.
M-am dus în bucãtãrie ºi mi-am luat niºte ceai rece. Îmi doream sã-l îmbrãþiºez acum.. dar voiam sã-mi îmbrãþiºez fratele.
Am luat ceaºca cu ceai ºi m-am dus la geam, deschizându-l. Îmi plãcea sã privesc lumea.. ºi sã simt vântul blând.
I-am zãrit pe Jennifer ºi Johnny jos, în faþa blocului. Stãteau jos ºi vorbeau. Johnny îºi þinea capul în mâini ºi pãrea destul de supãrat, iar Jenny pãrea sã-i explice ceva. Nu puteam auzi foarte bine ce spunea, însã puteam sã jur cã mi-am auzit numele de mãcar douã ori.
M-am încruntat ºi mi-am îndreptat ochii spre cer, dar în secunda urmãtoare, mi-am întors privirea cãtre Johnny, cãci acesta izbucni:
- Nu o sã reuºesc.. E foarte supãratã pe mine! Nu ar fi trebuit sã te ascult.. Uite, nu spun cã e vina ta, dar nu trebuia sã o sãrut..!
Am rãmas pur ºi simplu uimitã. Jennifer îi spusese sã.. Ooo nu..
Am închis geamul nervoasã, ºi m-am îmbrãcat în hainele de ieri. Am vãzut cã pe frigider era o hârtie, cel mai probabil de la mama..

„ Cumpãrã ouã ºi lapte.
Mama. ”

Mi-am luat geanta ºi am ieºit din casã. Imediat ce am ieºit din bloc, trântind uºa, cãci nu m-am putut abþine, Jenny plecã de lângã Johnny, care întoarse privirea uimit, venind spre mine.
- Tess.. Trebuie sã vorbim.
- De asta sunt convinsã. i-am spus cu o voce acrã.
Jennifer fãcu o faþã surprinsã, apoi ne-am îndreptat spre câmp.
- Ok, vrei sã-mi spui ce-i cu tonul acesta? întrebã ea nervoasã.
- Deci tot tu eºti cea care se supãrã, nu?
- Adicã?
- Nu pot sã cred cã tu i-ai zis lui Johnny sã mã sãrute!
Jenny rãmase fãrã cuvinte. Mã privi surprinsã, apoi zise:
- Ok, iartã-mã dacã am vrut sã-l ajut!
- Jenn.. ºtii cã nu trebuia sã faci asta!
- De unde sã ºtiu cã o sã-l refuzi?
- Din comportamentul meu! Þi-am zis cã nu-l pot vedea ca pe altceva decât un prieten bun!
- Tess.. îmi pare rãu..
- Acum suferã ºi mai mult, ºi tot eu sunt de vinã..
- Ba nu..
- Ba da, Jennifer!
Mi-am trecut degetele prin pãr ºi m-am întors. Ce aveam sã fac? Cum aveam sã îndrept lucrurile cu Johnny..?