+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Lumea Incuiatilor (https://www.darkmark.ro/f-lumea-incuiatilor)
+--- Forum: Graveyard (https://www.darkmark.ro/f-graveyard)
+--- Thread: Bella Emily Rose (/t-bella-emily-rose)
Re: Bella Emily Rose - Bella Emily Rose - 19 May 2010
Fata cu lacrimi sangerii,
[URL=http://picasion.com/][img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">conectat pentru a vedea acest link]</span>
Sta si plange. Fata cu lacrimi sangerii , sta si plange si mii si mii de voci ii sustine plansetul . Din perete in perete , suspinele reverba. Fata cu lacrimi sangerii care si-a vandut dragostea pe nimica si nimic a primit.
Dragostea e buna numai cu cei buni. Dar ea plange , inima ii sangereaza , lacrimile ii pateaza rochia alba. De ce lasi Doamne un inger sa sufere ? De ce omori un suflet pentru ca a pacatuit ca a iubit ?
As fi aparat-o , pe fata care plange lacrimi sangerii. As fi sarutat-o mii si mii de ori , as fi imbratisat-o cu patima cu care plange acuma. Si noptile ni le petreceam sub clar de Luna si lumea ar fi fost a noastra. Si doar trupurile noastre ne-ar fi stiut secretele, saruturile , imbratisarile. Si ochii mei ar fi cautat-o numai pe ea , si ochii mei i-ar fi spus toate dorintele. Ar fi fost zeita mea si eu mereu prea credinciosul ei. Si pe un pedestal as fi sacrificat visele mele pentru ea.
O privesc melancolic. Lacrimile ei pateaza pamantul si le accepta ca o ofranda nestiind ca defapt sunt doar franturi din amintirile dureroase ale ei. Si ii aud suflul , ii simt inima cum bate si suspinele o ineaca usor usor.
“Elibereaza-te!”
“Ce voi face mai departe ?” imi sopteste privind disperata in jur. Ma aproprii de ea si o ating pe umar: “Lasa timpul sa rezolve tot! Lasa-ma pe mine sa te iubesc, sa iti arat ce ai cautat atata amar de vreme. Lasa-ma pe mine sa iti fiu oaza din desert, farul din mijlocul oceanului. Lasa-ma sa te ajut sa zbori din nou, sa iti repar aripile , sa iti curat obrajii de lacrimi.”
Cu gingasie o apuc de mana si ma priveste cu speranta in ochii. Si se aproprie si mi-e din ce in ce mai clara imaginea ochilor ei, iar sarutul ei atat de cald ma ameteste .
“Unde ai fost iubito?”
Te voi urma. Fie ca alegi Iadul sau Raiul , bratul meu te va sprijini mereu, ochii mei te vor mangaia mereu, buzele mele iti vor da putere , iar bratele mele te vor proteja mereu de rau. Lasa-te purtata de val, simte muzica sufletelor noastre , auzi ingerii cum canta .
“Saruta-ma!”
Fata cu lacrimi sangerii se apleca deasupra lumii si desena pe albastrul cerului doua cuvinte ce pe sufletul meu au ramas increstate : “Te iubesc!”.
Acum sangele a disparut. Suspinele s-au oprit si nu a ramas decat speranta. Mereu !
[URL=http://picasion.com/][img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">conectat pentru a vedea acest link]</span>
Sta si plange. Fata cu lacrimi sangerii , sta si plange si mii si mii de voci ii sustine plansetul . Din perete in perete , suspinele reverba. Fata cu lacrimi sangerii care si-a vandut dragostea pe nimica si nimic a primit.
Dragostea e buna numai cu cei buni. Dar ea plange , inima ii sangereaza , lacrimile ii pateaza rochia alba. De ce lasi Doamne un inger sa sufere ? De ce omori un suflet pentru ca a pacatuit ca a iubit ?
As fi aparat-o , pe fata care plange lacrimi sangerii. As fi sarutat-o mii si mii de ori , as fi imbratisat-o cu patima cu care plange acuma. Si noptile ni le petreceam sub clar de Luna si lumea ar fi fost a noastra. Si doar trupurile noastre ne-ar fi stiut secretele, saruturile , imbratisarile. Si ochii mei ar fi cautat-o numai pe ea , si ochii mei i-ar fi spus toate dorintele. Ar fi fost zeita mea si eu mereu prea credinciosul ei. Si pe un pedestal as fi sacrificat visele mele pentru ea.
O privesc melancolic. Lacrimile ei pateaza pamantul si le accepta ca o ofranda nestiind ca defapt sunt doar franturi din amintirile dureroase ale ei. Si ii aud suflul , ii simt inima cum bate si suspinele o ineaca usor usor.
“Elibereaza-te!”
“Ce voi face mai departe ?” imi sopteste privind disperata in jur. Ma aproprii de ea si o ating pe umar: “Lasa timpul sa rezolve tot! Lasa-ma pe mine sa te iubesc, sa iti arat ce ai cautat atata amar de vreme. Lasa-ma pe mine sa iti fiu oaza din desert, farul din mijlocul oceanului. Lasa-ma sa te ajut sa zbori din nou, sa iti repar aripile , sa iti curat obrajii de lacrimi.”
Cu gingasie o apuc de mana si ma priveste cu speranta in ochii. Si se aproprie si mi-e din ce in ce mai clara imaginea ochilor ei, iar sarutul ei atat de cald ma ameteste .
“Unde ai fost iubito?”
Te voi urma. Fie ca alegi Iadul sau Raiul , bratul meu te va sprijini mereu, ochii mei te vor mangaia mereu, buzele mele iti vor da putere , iar bratele mele te vor proteja mereu de rau. Lasa-te purtata de val, simte muzica sufletelor noastre , auzi ingerii cum canta .
“Saruta-ma!”
Fata cu lacrimi sangerii se apleca deasupra lumii si desena pe albastrul cerului doua cuvinte ce pe sufletul meu au ramas increstate : “Te iubesc!”.
Acum sangele a disparut. Suspinele s-au oprit si nu a ramas decat speranta. Mereu !
Re: Bella Emily Rose - Bella Emily Rose - 24 May 2010
24 Mai . 2010
" Doar prieteni "
[URL=http://picasion.com/][img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">conectat pentru a vedea acest link]</span>
Stau intinsa in pat,pe jumatate goala...goala de haine si de sentimente.Simt sub piele cearsaful racoros si aud apa curgand in cada.Ma ridic si ma indrept spre baie.Atingerea covorului moale ma gadila.Intru in baie si simt gresia rece sub talpa.Imi da o senzatie foarte placuta.Pun spumant de baie in cada si las apa sa mai curga putin,sa faca mai multa spuma.Ma bag in apa fierbinte si ma intind in cada.Inchid ochii si nu ma misc...ascult doar sunetul placut facut de spuma.Iau in mana un pumn de spuma si suflu cu putere.Bucati mici de spuma zboara peste tot prin baie.Simt brusc mirosul gelului tau de dus verde...e doar o impresie.
Te-am asteptat toata ziua.M-am imbracat cu pantalonii aia negri care iti plac atat de mult si cu un tricou larg si simplu,ca sa-ti dau impresia ca nu m-am imbracat special pentru tine.Nici nu m-am aranjat,dar m-am dat cu parfumul pe care il preferi.
Nici nu stiu de ce te-am chemat.De fapt stiu,dar mi-e greu sa recunosc.Te-am chemat la mine pentru ca mi-e dor de tine.De chipul tau,de vocea ta,de mirosul parfumului pe care ti l-am facut cadou.Mi-e dor sa-mi zici ca sunt frumoasa cand ma stramb,mi-e dor de buzele tale,mi-e dor chiar si sa ma musti.Dar stiu ca nimic nu va mai fi la fel acum..acum ca suntem doar prieteni.Ti-am spus ca trebuie sa-ti zic ceva,desi nu pot sa-ti zic nimic din ce as vrea sa-ti spun.Daca ai fi venit,as fi inventat ceva pe loc si m-as fi balbait.
Toata ziua mi-am imaginat cum ar fi fost daca ai fi venit.Ma gandeam ca o sa-ti spun ca mi-e dor de tine..si ca tu o sa ma saruti si o sa ne impacam.Dar stiu ca n-as fi fost in stare sa recunosc cat de greu mi-e fara tine.As fi inceput sa plang fara motiv..cum plang mereu cand sunt suparata..tu ai fi inteles si m-ai fi luat in brate,mi-ai fi spus ca acum suntem doar prieteni.Nu inteleg cum am ajuns aici,pentru ca te iubesc si stiu ca si tu ma iubesti.
Ma ridic in picioare in cada si dau drumul la apa rece.
[URL=http://picasion.com/][img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">conectat pentru a vedea acest link]</span>
Stau intinsa in pat,pe jumatate goala...goala de haine si de sentimente.Simt sub piele cearsaful racoros si aud apa curgand in cada.Ma ridic si ma indrept spre baie.Atingerea covorului moale ma gadila.Intru in baie si simt gresia rece sub talpa.Imi da o senzatie foarte placuta.Pun spumant de baie in cada si las apa sa mai curga putin,sa faca mai multa spuma.Ma bag in apa fierbinte si ma intind in cada.Inchid ochii si nu ma misc...ascult doar sunetul placut facut de spuma.Iau in mana un pumn de spuma si suflu cu putere.Bucati mici de spuma zboara peste tot prin baie.Simt brusc mirosul gelului tau de dus verde...e doar o impresie.
Te-am asteptat toata ziua.M-am imbracat cu pantalonii aia negri care iti plac atat de mult si cu un tricou larg si simplu,ca sa-ti dau impresia ca nu m-am imbracat special pentru tine.Nici nu m-am aranjat,dar m-am dat cu parfumul pe care il preferi.
Nici nu stiu de ce te-am chemat.De fapt stiu,dar mi-e greu sa recunosc.Te-am chemat la mine pentru ca mi-e dor de tine.De chipul tau,de vocea ta,de mirosul parfumului pe care ti l-am facut cadou.Mi-e dor sa-mi zici ca sunt frumoasa cand ma stramb,mi-e dor de buzele tale,mi-e dor chiar si sa ma musti.Dar stiu ca nimic nu va mai fi la fel acum..acum ca suntem doar prieteni.Ti-am spus ca trebuie sa-ti zic ceva,desi nu pot sa-ti zic nimic din ce as vrea sa-ti spun.Daca ai fi venit,as fi inventat ceva pe loc si m-as fi balbait.
Toata ziua mi-am imaginat cum ar fi fost daca ai fi venit.Ma gandeam ca o sa-ti spun ca mi-e dor de tine..si ca tu o sa ma saruti si o sa ne impacam.Dar stiu ca n-as fi fost in stare sa recunosc cat de greu mi-e fara tine.As fi inceput sa plang fara motiv..cum plang mereu cand sunt suparata..tu ai fi inteles si m-ai fi luat in brate,mi-ai fi spus ca acum suntem doar prieteni.Nu inteleg cum am ajuns aici,pentru ca te iubesc si stiu ca si tu ma iubesti.
Ma ridic in picioare in cada si dau drumul la apa rece.
Re: Bella Emily Rose - Bella Emily Rose - 25 May 2010
Ploaie de Vara
[URL=http://picasion.com/][img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">conectat pentru a vedea acest link]</span>
Intotdeauna I'a placut singuratatea. Nu facea mari eforturi sa socializeze, I se parea inutil sa intre in contact cu oameni care nu ii intelegeau dorintele. Dorinta de a trai, nu a exista. Dorinta de a vrea, nu de a stagna. Dorinta de a iubi, nu de a proteja…
Insa el o tachina mereu, incercand intr'un mod copilaros sa ajunga la ea. Azi un mesaj, maine o floare culeasa din Cismigiu…Nu o intelegea, si acest fapt il intriga.
Noptile nu o speriau. Pe el, insa, teroarea noptii si linistea adiacenta ii dadeau fiori. Ea il lua in brate, ii soptea "dormi", si el pica intr'un somn greu al regretelor. Ea ramanea cu ochii fixati pe acel punct de pe perete, si astepta un crepuscul mai bland, mai ingaduitor cu ochii ei obositi. Insomnia nu insemna pentru ea o noapte nedormita. Nici resemnare. Insemna o forta a creativitatii nebanuita, in care'si picta viata pe foi goale. Spera ca intr'o zi totul sa ramana intiparit undeva, apoi venea Indoiala si ii soptea "Esti un nimic, cine o sa citeasca ce scrii tu, de parca esti mai speciala cu ceva."
Asa ca inchidea ochii si incerca sa viseze, treaza fiind. Si, in visare, ii simtea mainile violandu'I intimitatea atat de mult dorita. Maini murdare, de lut si clei, care nici macar nu o doreau, ci o dominau.
Se trezea din vis cu o transpiratie rece care'I penetra corpul obosit. "Ce mizerie", isi spunea. Si asa si era. O mizerie existentiala, in care nici somnul nu'I aducea alinare. Acel somn adanc si profund, care'ti lasa gandurile din subconstient sa se refuleze si sa piara in intunericul noptii…
***
Ploua. Ploua peste orasul gri, peste oamenii grabiti care se duc in nicaieri'ul lor. In vestminte gri si negre, ploua neincetat peste ei si ii imbiba in regrete si melancolii. Insa ei nu'I pasa. Goala de remuscari, se plimba in neconcordanta cu repeziciunea celor din jurul ei. Stie ca timpul este inventat de om, asa ca nu'l ia in considerare. Ajunge in parc, se aseaza pe iarba uda si huma alunecoasa, si se culca. Ochii I se inchid, si, facand dragoste cu ploaia, care o mangaie pe gat si pe picioarele goale, adoarme in somnul atat de mult ravnit.
[URL=http://picasion.com/][img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">conectat pentru a vedea acest link]</span>
Intotdeauna I'a placut singuratatea. Nu facea mari eforturi sa socializeze, I se parea inutil sa intre in contact cu oameni care nu ii intelegeau dorintele. Dorinta de a trai, nu a exista. Dorinta de a vrea, nu de a stagna. Dorinta de a iubi, nu de a proteja…
Insa el o tachina mereu, incercand intr'un mod copilaros sa ajunga la ea. Azi un mesaj, maine o floare culeasa din Cismigiu…Nu o intelegea, si acest fapt il intriga.
Noptile nu o speriau. Pe el, insa, teroarea noptii si linistea adiacenta ii dadeau fiori. Ea il lua in brate, ii soptea "dormi", si el pica intr'un somn greu al regretelor. Ea ramanea cu ochii fixati pe acel punct de pe perete, si astepta un crepuscul mai bland, mai ingaduitor cu ochii ei obositi. Insomnia nu insemna pentru ea o noapte nedormita. Nici resemnare. Insemna o forta a creativitatii nebanuita, in care'si picta viata pe foi goale. Spera ca intr'o zi totul sa ramana intiparit undeva, apoi venea Indoiala si ii soptea "Esti un nimic, cine o sa citeasca ce scrii tu, de parca esti mai speciala cu ceva."
Asa ca inchidea ochii si incerca sa viseze, treaza fiind. Si, in visare, ii simtea mainile violandu'I intimitatea atat de mult dorita. Maini murdare, de lut si clei, care nici macar nu o doreau, ci o dominau.
Se trezea din vis cu o transpiratie rece care'I penetra corpul obosit. "Ce mizerie", isi spunea. Si asa si era. O mizerie existentiala, in care nici somnul nu'I aducea alinare. Acel somn adanc si profund, care'ti lasa gandurile din subconstient sa se refuleze si sa piara in intunericul noptii…
***
Ploua. Ploua peste orasul gri, peste oamenii grabiti care se duc in nicaieri'ul lor. In vestminte gri si negre, ploua neincetat peste ei si ii imbiba in regrete si melancolii. Insa ei nu'I pasa. Goala de remuscari, se plimba in neconcordanta cu repeziciunea celor din jurul ei. Stie ca timpul este inventat de om, asa ca nu'l ia in considerare. Ajunge in parc, se aseaza pe iarba uda si huma alunecoasa, si se culca. Ochii I se inchid, si, facand dragoste cu ploaia, care o mangaie pe gat si pe picioarele goale, adoarme in somnul atat de mult ravnit.
Re: Bella Emily Rose - Bella Emily Rose - 28 May 2010
28. Mai . 2010
Draga jurnalule ,
[URL=http://picasion.com/][img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">conectat pentru a vedea acest link]</span>
Nu prea s'au mai intamplat lucruri noi. In fiecare zi fac aceleasi lucruri. Ma trezesc , ma ridic din pat cu greu si ma pregatesc pentru ore [ asta insemnand imi iau cartile cu mine,pentru ca in ultimul timp nu am mai invatat deloc ] . Dupa ore , ies pe domeniu si ma relaxez . Ma asez pe iarba si citesc sau imi petrec timpul cu prietenele mele , iar cand se lasa seara , ma intorc in camera mea si ma asez in pat. Imi pun castile si ascult muzica , incercand sa uit de cuvantul " acasa " . Imi este asa de dor de fratele meu ...
[URL=http://picasion.com/][img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">conectat pentru a vedea acest link]</span>
Nu prea s'au mai intamplat lucruri noi. In fiecare zi fac aceleasi lucruri. Ma trezesc , ma ridic din pat cu greu si ma pregatesc pentru ore [ asta insemnand imi iau cartile cu mine,pentru ca in ultimul timp nu am mai invatat deloc ] . Dupa ore , ies pe domeniu si ma relaxez . Ma asez pe iarba si citesc sau imi petrec timpul cu prietenele mele , iar cand se lasa seara , ma intorc in camera mea si ma asez in pat. Imi pun castile si ascult muzica , incercand sa uit de cuvantul " acasa " . Imi este asa de dor de fratele meu ...
Re: Bella Emily Rose - Bella Emily Rose - 31 May 2010
Luni, 31.Mai.2010
Vara
[URL=http://picasion.com/][img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">conectat pentru a vedea acest link]</span>
Ceea ce e cel mai stresant e cand afli la 9 seara intr-o duminica dupa un relaxant weekend ca defapt lunea nu este atat de dulce cum te asteptai. M-am saturat pur si simplu sa tot aud vesti proaste care sa-mi strice weekendul . E mult mai dragut vara,cand nu iti dai seama cand e weekend si cand nu ,nu stii nici macar data,stii anul eventual luna. Sunt singurele momente cand poti sa traiesti fara a te gandi la notiunea timpului. Tot ce trebuie sa urmaresti este atunci cand apare luna.Atunci e ora de cina.
Stii cum e sa fii indragostit? E atunci cand cel de care te-ai indragostit iti va ramane in suflet tot timpul chiar daca nu mai ai tangenta cu el. Ei, eu m-am indragostit de vara. E singurul lucru care il astept cu atata ardoare tot anul,e singurul lucru care ma mai face sa sper, e singurul lucru care ma face sa zambesc fara sa vreau, sa visez,sa iubesc.
Singurele momente ale anului cand poti pleca undeva departe de toate grijile,unde poti sa fugi de ce nu-ti place,sa intalnesti alti oameni noi,sa socializezi,sa-ti dai seama ce esti si cat de mult iti poti depasi limitele. Singurele momente cand poti sa dormi cat vrei fara sa auzi o sonerie tampita dimineata cand nici macar nu e dimineata,cand gerul serii inca iti loveste obrazul. Singurele momente cand poti sa alergi de nebun incotro vrei,sa iesi cand vrei,sa faci ce vrei, sa iti iei un maieu si niste pantaloni si sa pleci. Nu trebuie sa iti iei un hanorac in ghiozdan,nu trebuie sa incalti niste ghete care nu-ti plac la care se desfac mereu sireturile,nu trebuie sa iti iei o geaca care te face de 3 ori cat esti tu. Trebuie sa fii exact cum esti tu. Is singurele momente cand nu-ti faci griji de scame. Cand ai timp sa faci un dus care e din ce in ce mai necesar in timpul zilei.
Singurele momente cand poti sa mergi prin nisip, sa gemi de placere la contactul pielii cu valurile marii, cand inghiti apa sarata,dar nu-ti mai pasa de asta. Iti pasa doar ca ai ajuns acolo. Locul unde te indragostesti, unde devii cu totul alt om si faci lucruri care le auzi doar in povesti si nu crezi ca ti se intampla chiar tie.Cand fluturii devin ca pescarusii care zboara deasupra valurilor. Cand fluturii canta practic. Si zbor peste tot, pe sub piele peste tot,nu doar intr-un loc ingramadit din stomac. Cand mintea devine mai deschisa,cand trupul in sine devine mai deschis la noi placeri si experiente. Cand tremuri la atingerea unei maini , la contactul a 2 buze diferite.Cand nu-ti mai simti picioarele tocmai pentru ca poti si pentru ca stii ca nu ai ce pati rau. Nu sa stai rigid de teama de a nu te atasa datorita timpului putin ramas pentru tine. Ai alte gusturi vara,vrei culori deschise,vrei optimism,vrei rock,vrei sa innebunesti,vrei sa faci tot ce nu poti face in general. Poti canta si poti dansa pentru ca nu ai nimic in spate care sa te opreasca,nici macar timpul,nici macar hainele,n-ai 3 kile in picioare , ai doar 500 de grame de adidasi sau sandale. Nu trebuie sa iei sosete care put ingrozitor dupa juma de zi. Poti face orice pentru ca nimeni nu va rade de tine pentru faptul ca vrei sa traiesti. In alte anotimpuri li se pare ciudat ca visezi sa faci asta,si nu-ti ramane decat alternativa de a canta intre cei patru pereti. Vara poti canta la chitara fara sa-ti inghete degetele cand incerci sa faci un bareu, cand canti fara nicio problema si un zambet. Singurele momente de optimism.
Mi-e dor de ea. Mi-e dor ingrozitor. Si ceea ce simt acum nu poate fi descris in cuvinte. E doar..ceva care imi preseaza pieptul si care tanguieste dupa o vreme calda. E ceva care simte ca nu mai suporta, un pitic din cap care nu va dansa pana muzica nu va porni. Acea muzica e vara, e stimulantul de care am nevoie, surplusul de energie. E ceea ce ma mentine vie.
[URL=http://picasion.com/][img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">conectat pentru a vedea acest link]</span>
Ceea ce e cel mai stresant e cand afli la 9 seara intr-o duminica dupa un relaxant weekend ca defapt lunea nu este atat de dulce cum te asteptai. M-am saturat pur si simplu sa tot aud vesti proaste care sa-mi strice weekendul . E mult mai dragut vara,cand nu iti dai seama cand e weekend si cand nu ,nu stii nici macar data,stii anul eventual luna. Sunt singurele momente cand poti sa traiesti fara a te gandi la notiunea timpului. Tot ce trebuie sa urmaresti este atunci cand apare luna.Atunci e ora de cina.
Stii cum e sa fii indragostit? E atunci cand cel de care te-ai indragostit iti va ramane in suflet tot timpul chiar daca nu mai ai tangenta cu el. Ei, eu m-am indragostit de vara. E singurul lucru care il astept cu atata ardoare tot anul,e singurul lucru care ma mai face sa sper, e singurul lucru care ma face sa zambesc fara sa vreau, sa visez,sa iubesc.
Singurele momente ale anului cand poti pleca undeva departe de toate grijile,unde poti sa fugi de ce nu-ti place,sa intalnesti alti oameni noi,sa socializezi,sa-ti dai seama ce esti si cat de mult iti poti depasi limitele. Singurele momente cand poti sa dormi cat vrei fara sa auzi o sonerie tampita dimineata cand nici macar nu e dimineata,cand gerul serii inca iti loveste obrazul. Singurele momente cand poti sa alergi de nebun incotro vrei,sa iesi cand vrei,sa faci ce vrei, sa iti iei un maieu si niste pantaloni si sa pleci. Nu trebuie sa iti iei un hanorac in ghiozdan,nu trebuie sa incalti niste ghete care nu-ti plac la care se desfac mereu sireturile,nu trebuie sa iti iei o geaca care te face de 3 ori cat esti tu. Trebuie sa fii exact cum esti tu. Is singurele momente cand nu-ti faci griji de scame. Cand ai timp sa faci un dus care e din ce in ce mai necesar in timpul zilei.
Singurele momente cand poti sa mergi prin nisip, sa gemi de placere la contactul pielii cu valurile marii, cand inghiti apa sarata,dar nu-ti mai pasa de asta. Iti pasa doar ca ai ajuns acolo. Locul unde te indragostesti, unde devii cu totul alt om si faci lucruri care le auzi doar in povesti si nu crezi ca ti se intampla chiar tie.Cand fluturii devin ca pescarusii care zboara deasupra valurilor. Cand fluturii canta practic. Si zbor peste tot, pe sub piele peste tot,nu doar intr-un loc ingramadit din stomac. Cand mintea devine mai deschisa,cand trupul in sine devine mai deschis la noi placeri si experiente. Cand tremuri la atingerea unei maini , la contactul a 2 buze diferite.Cand nu-ti mai simti picioarele tocmai pentru ca poti si pentru ca stii ca nu ai ce pati rau. Nu sa stai rigid de teama de a nu te atasa datorita timpului putin ramas pentru tine. Ai alte gusturi vara,vrei culori deschise,vrei optimism,vrei rock,vrei sa innebunesti,vrei sa faci tot ce nu poti face in general. Poti canta si poti dansa pentru ca nu ai nimic in spate care sa te opreasca,nici macar timpul,nici macar hainele,n-ai 3 kile in picioare , ai doar 500 de grame de adidasi sau sandale. Nu trebuie sa iei sosete care put ingrozitor dupa juma de zi. Poti face orice pentru ca nimeni nu va rade de tine pentru faptul ca vrei sa traiesti. In alte anotimpuri li se pare ciudat ca visezi sa faci asta,si nu-ti ramane decat alternativa de a canta intre cei patru pereti. Vara poti canta la chitara fara sa-ti inghete degetele cand incerci sa faci un bareu, cand canti fara nicio problema si un zambet. Singurele momente de optimism.
Mi-e dor de ea. Mi-e dor ingrozitor. Si ceea ce simt acum nu poate fi descris in cuvinte. E doar..ceva care imi preseaza pieptul si care tanguieste dupa o vreme calda. E ceva care simte ca nu mai suporta, un pitic din cap care nu va dansa pana muzica nu va porni. Acea muzica e vara, e stimulantul de care am nevoie, surplusul de energie. E ceea ce ma mentine vie.
Re: Bella Emily Rose - Bella Emily Rose - 01 Jun 2010
Din nou copii
[URL=http://picasion.com/][img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">conectat pentru a vedea acest link]</span>
Se-asterne zi de vara proaspat pictata in culori maiestre;galbenii astri,cerul de-azur si verdele edenic al naturii imi inveselesc privirea.
Am revenit in satul copilariei mele, sub umbra aceluiasi nuc batran din fata casei ,pe aceeasi ulicioara pustiita de vreme,de zile de joc inocent urmate de somn adanc, odihnitor.Afara-vant napraznic- incearca a-mi tulbura visele,dorul de jocul de-atunci,dorul de siguranta bratelor mamei.Ma las purtata pe aripi de zefir,imi zboara gandurile in neant si ma poarta inapoi in timp, imi duc mainile la ochi si plang, plang pe drumul batut cu pietre de atata amar de vreme, drum batut de talpile-mi obosite caci tot alerg, fug de tine timp naprasnic ,tot incerc sa fiu in fata ta ,sa te privesc si sa te opresc printr-o simpla clipire, printr-un simplu gand inocent.Vreau sa stai timpule pentru inc-o luna de mai,vreau sa mai miros flori de cires si sa alerg printre vise de primavara rozalie.Vreau sa dansez cu tine vant pustiu,sa ne-mbatam cu fericire, sa ne scaldam in valuri scurte, sa ne-aruncam in paradis.Si tu, timpule...nu vrei?
Hai, vino laolalta,uita de tot si toate, sa fim iarasi copii ,sa ne jucam cu stele si lacrimile de ingeri sa le transformam in flori dalbe,cristaline cu care sa luminam noaptea salbatica a vietii de adult,sa le intindem palmele,sa le daruim zambete si sa-i chemam in jocul nostru.Sa fim iarasi copii,raze de lumina.
[URL=http://picasion.com/][img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">conectat pentru a vedea acest link]</span>
Se-asterne zi de vara proaspat pictata in culori maiestre;galbenii astri,cerul de-azur si verdele edenic al naturii imi inveselesc privirea.
Am revenit in satul copilariei mele, sub umbra aceluiasi nuc batran din fata casei ,pe aceeasi ulicioara pustiita de vreme,de zile de joc inocent urmate de somn adanc, odihnitor.Afara-vant napraznic- incearca a-mi tulbura visele,dorul de jocul de-atunci,dorul de siguranta bratelor mamei.Ma las purtata pe aripi de zefir,imi zboara gandurile in neant si ma poarta inapoi in timp, imi duc mainile la ochi si plang, plang pe drumul batut cu pietre de atata amar de vreme, drum batut de talpile-mi obosite caci tot alerg, fug de tine timp naprasnic ,tot incerc sa fiu in fata ta ,sa te privesc si sa te opresc printr-o simpla clipire, printr-un simplu gand inocent.Vreau sa stai timpule pentru inc-o luna de mai,vreau sa mai miros flori de cires si sa alerg printre vise de primavara rozalie.Vreau sa dansez cu tine vant pustiu,sa ne-mbatam cu fericire, sa ne scaldam in valuri scurte, sa ne-aruncam in paradis.Si tu, timpule...nu vrei?
Hai, vino laolalta,uita de tot si toate, sa fim iarasi copii ,sa ne jucam cu stele si lacrimile de ingeri sa le transformam in flori dalbe,cristaline cu care sa luminam noaptea salbatica a vietii de adult,sa le intindem palmele,sa le daruim zambete si sa-i chemam in jocul nostru.Sa fim iarasi copii,raze de lumina.
Re: Bella Emily Rose - Bella Emily Rose - 03 Jun 2010
Joi , 3.Iunie.2010
Draga jurnalule ,
[URL=http://picasion.com/][img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">conectat pentru a vedea acest link]</span>
Stau si ma gandesc la ce va urma.
Vacanta va trece repede si nici nu imi voi da seama cum imi voi petrece ultimul an , alaturi de colegii mei. Imi va fi foarte dor de ei. Chiar daca ne'am mai certat intre noi, am trecut peste , cu bune si cu rele si nu vreau sa ne despartim. Stiu ca probabil sunt sentimentala , dar si anul trecut cand au plecat doi dintre profesori [ si totusi erau profesori ] nu m'am putut abtine. Imi parea atat de rau . Dar daca vom pleca cu totii , cred ca voi inunda scoala. In fine..
Mai avem un an impreuna . Un an plin de nebunii
[URL=http://picasion.com/][img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">conectat pentru a vedea acest link]</span>
Stau si ma gandesc la ce va urma.
Vacanta va trece repede si nici nu imi voi da seama cum imi voi petrece ultimul an , alaturi de colegii mei. Imi va fi foarte dor de ei. Chiar daca ne'am mai certat intre noi, am trecut peste , cu bune si cu rele si nu vreau sa ne despartim. Stiu ca probabil sunt sentimentala , dar si anul trecut cand au plecat doi dintre profesori [ si totusi erau profesori ] nu m'am putut abtine. Imi parea atat de rau . Dar daca vom pleca cu totii , cred ca voi inunda scoala. In fine..
Mai avem un an impreuna . Un an plin de nebunii
Re: Bella Emily Rose - Bella Emily Rose - 03 Jun 2010
Nici eu nu te iubesc
[URL=http://picasion.com/][img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">conectat pentru a vedea acest link]</span>
M-a privit nepãsãtor, dupã care mi-a spus într-o doarã:
- Nu te iubesc.
Mi-am zis: „Bine", dupã care acele trei cuvinte mi-au traversat în fugã fiinþa, de ca ºi cum nu le-aº fi înþeles sensul, ci doar senzaþia de neputinþã în faþa lor. Când mã gândesc cã am repetat-o de atâtea ori în gând ca sã iasã perfect ºi rezona atât de mieros ºi de simpatic într-o vreme, iar acum toate nãzuinþele mele au fost spulberate de-o negaþie plasatã strategic în acea amiazã mohorâtã. Habar n-am de ce-s fãcute expresiile astea, pentru cine ºi cu ce scop, oricum, când spui cuiva „te iubesc" se uitã la tine ciudat ºi pânã sã-þi dea un rãspuns, dureazã. ªi de cele mai multe ori, va spune „bine", „ºtiu cã mã iubeºti" sau „mulþumesc". însã puþin probabil sã spunã ceea ce mi-a zis mie. Moment penibil, în orice caz.
Nu m-am mai întâlnit cu Virgil mult timp dupã aceea. Am înþeles cã m-a cãutat, (ºi ºtiam c-o sã mã caute, cã n-o sã-mi dea niciun rãgaz pânã nu o lãmurim de tot) însã nu mi-am fãcut vãdit niciun pic de timp sã-l întâlnesc sau sã rãspund la telefon. Mama mã îndemna sã nu mai fiu aºa arþãgoasã ºi sã nu mã mai supãr din orice, însã când i-am spus de fapt ce ºi cum s-a întâmplat, a lãsat-o mai moale ºi ºi-a vãzut de viaþa ei.
De altfel, Virgil nu e bãiat rãu. Îmi plãcea cândva. Prima datã când l-am vãzut mi s-a pãrut un bãiat urât, ciudat ºi cu toate astea, interesant, tipul de bãiat cu care ai ce vorbi, am descoperit eu, mult mai târziu. L-am întâlnit în clasa a cincea. Era înalt ºi bine fãcut, parcã un pic cam solid ºi prea înalt, fãrã sã dea însã senzaþia de brutã. Ochii verzi cu inflexiuni gri contrastau neplãcut cu îmbrãcãmintea sa, însã pe vremea aceea îl îmbrãca maicã-sa, nu avea posibilitatea de a-ºi alege hainele. Peste tricou îºi trãsese un pulover mov dintr-un material gros, care-i contura ºi mai bine silueta ºi purta pantaloni maro din velur, care scoteau sunete amuzante la fiecare pas.
Atunci, prima oarã ºi multe sãptãmâni dupã aceea nici n-am vorbit, mã uitam sfioasã la el, ca nu cumva sã mã observe, fiind prea orgolioasã ºi nepregãtitã pentru o discuþie serioasã între patru ochi cu un bãiat. Din când în când se uita ºi el la mine ºi eu nu ratam nicio ocazie sã ridic privirea ºi sã zâmbesc ironic din colþul gurii, fãrã nici un efort, fiind fericitã cã l-am prins uitându-se la mine. Însã lui, aºa mi s-a pãrut mie, cã nici nu-i pãsa cã l-am prins. Era destul de timid ºi deseori tãcea când mergeam cu toþii în curtea ºcolii în pauzã sau când mergeam în gloatã acasã.
Însã odatã a izbucnit ºi el, neaºteptat. Nu ºtiu din ce motiv s-a iscat o bãtaie între grupurile etnice de la ºcoalã, cum îi ziceam noi ºi ca de obicei trebuia sã trimitem câte un reprezentant al grupelor din care fãceam parte. Nu ºtiu cum, a fost ales el ºi cum nu ºtia maghiarã ºi cum translatoarea din clasa noastrã era plecatã la magazin, m-am dus eu, pentru cã ºi eu ºtiu sã vorbesc ungureºte. Atunci pentru prima oarã am vorbit ºi deºi doar i-am tradus, i-am vãzut chipul de-aproape, atât de aproape încât îmi pãrea ireal. Avea o voce piþigãiat-tãioasã, în curs de modificare ºi cum era el aºa pãtruns de eveniment ºi înverºunat, am rãmas din nou o clipã nemiºcatã, holbându-mã impudic la el, încât în loc sã aibã reacþia pe care mã aºteptam eu sã o aibã, violentã adicã, mi-a zâmbit.
De-atunci am început ºi noi sã vorbim mai des ºi numai noi doi, intimitãþi pe care orice fatã la acea vârstã ºi le dorea ºi care de fapt nu erau mare scofalã, vorbeam mai mereu despre documentare, cãrþi, diverse, banale. Uneori mã enerva cumplit. Vorbea prea mult ºi fãrã rost. κi pierdea tot farmecul acela juvenil când începea sã dea din gurã. Toatã fizionomia i se schimba ºi nu mai era bãiatul pe care l-am vãzut prima oarã. Câteodatã îl mai ºi bârfeam din cauza asta. ªi el o ºtia prea bine.
Dupã un timp, relaþiile dintre noi s-au redus din nou la tãcere ºi la saluturile seci matinale, când privirile ni se intersectau pentru câteva secunde, când treceam unul prin faþa altuia. El jubila într-un mod nefiresc, eu – blazatã, condescendentã. ªi-odatã, când mi-a cerut primul sfat despre cum sã se comporte cu o fatã la o întâlnire, am realizat întâia oarã faptul cã nu mã considerã decât o prietenã, cu care vorbeºte pur ºi simplu, ca sã-ºi mai omoare plictiseala; dar nici nu vroiam mai mult, sau poate vroiam, eram oricum mult prea confuzã la vârsta aia.
Zilele treceau ºi rãceala dintre noi se mãrea, iar distanþa aceasta era mai mult sau mai puþin vizibilã. El se comporta firesc, aºa cum avea sã se comporte mereu, pasiv ºi apatic, iar eu încercam sã par cât mai puþin afectatã, însã niciodatã nu mi-a reuºit figura. Nu vorbeam niciodatã nimic. Nimic important, ba uneori mã ºi lua peste picior, iar odatã chiar m-a înjurat. El spune c-a glumit, însã nu vãd ce-ar fi amuzant în asta ºi-n a spune cuiva sã se ducã dracului sau chiar mai rãu. Dar el a ºtiut cã m-am supãrat ºi cã o sã sufãr, pentru cã mi-a zis cã ºi el ar fi suferit negreºit dacã i s-ar fi întâmplat aºa ceva.
ªi-a cerut ºi iertare, ce-i drept într-un moment neprielnic, total nepotrivit, aºa cã ºi reacþia mea la realitate a fost una durã. Scena aratã cam aºa: eu ieºeam din clasã grãbitã la o orã care nu ne era comunã, ºi el stãtea proptit în calorifer, cu o mânã în buzunar ºi cu chipul prãfuit de vinã. Mi s-a fãcut milã de el ºi de cum stãtea acolo în tricou pe timp de iarnã ºi cum figura lui exprima aceeaºi nevoie obscurã de compãtimire ºi de afecþiune pe care nu le gãsea aparent niciunde ºi o slãbiciune pe care nu se simþea pregãtit s-o dezvãluie. Dar m-am înfuriat când mi-au zburat imperceptibil prin minte cuvintele pe care mi le-a zis cu câteva zile înainte. Aºadar, cu o privire împãciuitoare, umilã ºi docilã mi-a cerut iertare pe un ton coborât, grav, de bolnav, ºi a aºteptat în minutele urmãtoare reacþia mea. Eu am rãmas uimitã, parcã mã ºi vãd înþepenitã la marginea coridorului slab luminat de-un soare cu dinþi, bâþâind din picior, rotindu-mi capul neliniºtitã, sub privirile lui întrebãtoare. Într-un final i-am rãspuns ºi eu: „Bine, ºi eu ce vrei sã fac?" ºi-am fãcut stânga împrejur, coborând scãrile în fugã, sãrind câte-o treaptã, gonind aiurea pe lângã grãmezile de puberi care erau atât de pasivi încât nici nu m-au observat fugind. Nu ºtiu ce-a simþit Virgil atunci, însã mie mi-a venit brusc sã râd, pentru cã scãpasem de-o povarã ºi îmi venea sã-l cuprind în braþe mulþumesc cã în sfârºit ºi-a recunoscut slãbiciunea ºi cã a vorbit cu mine. Însã n-am fãcut-o niciodatã. N-am avut avânt pentru asta. Sau impuls.
De aceea poate cã ºi amintirile mele legate de el nu sunt decât strãvezii, pe-alocuri aproape inexistente, îmi par unele dintre ele niºte plãsmuiri bolnãvicioase cu care îmi ocupam timpul zero, din camera mea mare ºi albã cu vedere largã spre mare.
Îmi amintesc apoi de primul meu sãrut. Nu ºtiu dacã al lui Virgil era primul, însã nu cred cã mi-a pãsat deloc. Era într-o zi de primãvarã ploioasã când aveam orã liberã ºi ne plictiseam, uitându-ne pe peretele cu ceasul, ale cãrui ace se miºcau batjocoritor în disperarea noastrã. Colegii plecaserã afarã sã joace fotbal ºi cum amândoi, eu ºi cu Virgil suntem firi pasive ºi plicticoase, sceptice, am rãmas în clasã. Eu lângã calorifer, el la catedrã, cu capul în cuibul braþelor aruncate pe lemnul rece. Am început sã vorbim, deoarece nu mai vorbiserãm serios de-aproape un an, iar eu am fost fericitã de acest moment de respiro . Pe urmã, a venit vorba despre ce tipuri de oameni ne plac, discuþii banale, stereotipuri ale vieþii adolescentine la care ajunge oricare dintre noi. Atunci s-a apropiat de mine ºi m-a privit întâia oarã profund, mai profund decât atunci când am fost translatoare ºi mai profund decât atunci când ºi-a cerut iertare. Eram speriatã. ªtiam cã avea sã se-ntâmple ceva, orice, nu ºtiam dacã va fi rãu sau bine, de-altfel nici nu ºtiam eu ce e aia rãu ºi ce e bine, în definitiv. M-a întrebat deci ce fel de bãieþi îmi plac, iar eu am rãspuns grãbitã, bâlbâind neclar cã-mi plac artiºtii, cã nu mi-au plãcut niciodatã conformiºtii ºi cã nu conteazã cum aratã, ce ochi ºi ce corp are bãiatul, atâta timp cât are ceva sub înveliº, adicã important e sã aibã mintea ºi sufletul curate. În mare parte aveam dreptate, deºi minþisem, pentru cã-mi plãceau bãieþii cu corp lucrat ºi cu siluete ferme, am spus-o doar aºa, ca sã par ºmecherã.
ªi-atunci, neaºteptând sã termin rãspunsul, la care nu m-am gândit foarte mult, s-a lãsat în genunchi ºi m-a apucat de faþã cu amândouã mâinile, încât faþa mea pãrea un triunghi ºlefuit la colþuri, ºi m-a sãrutat scurt ºi apãsat pe buze ºi s-a desprins violent de mine, aºezându-mi la loc pãrul, mângâindu-mã fugar pe creºtet. Apoi mi-a spus: „Asta rãmâne între noi" ºi aºa a ºi fost. Asta e prima consemnare a evenimentului, nimeni n-a ºtiut vreodatã de acest sãrut, ale cãrui intenþii nu le-am aflat nici pânã azi, poate pentru cã mi s-a pãrut cã n-are rost sã vorbesc despre el, poate pentru cã mi-a pãrut penibil ºi-am preferat, ca de obicei, sã tac.
De altfel, nici lui nu i-a plãcut când i-am amintit de sãrut, fiind pregãtitã sã-i spun cã-l iubesc, deºi nu aveam idee de ce-i aceea dragoste, însã bãnuiam cã ceea ce s-a întâmplat putea fi numitã „dragoste". Aºa cã dupã un an de la acea întâmplare, dupã care ne-am mai sãrutat, dar în joacã, fãrã intimitãþi creatoare de senzaþii din acelea ucigaº de frumoase, au fost numai sãruturi prosteºti, automate, promovate de jocuri puerile pentru gloata de adolescenþi, ne-am întâlnit din nou ºi l-am întrebat dacã mai þine minte cum a fost atunci într-a ºaptea, când ne-am sãrutat. Nici n-a vrut sã audã. M-a respins ºi s-a enervat , m-a privit nepãsãtor, dupã care mi-a spus calm:
- Nu te iubesc.
Am vrut sã-i spun cã nici eu nu-l iubesc ºi cã nici eu nu am avut nicio intenþie de-acest tip, pentru cã îmi era greu sã explic ceva ce e dincolo de dragoste. Sau chiar mai rãu, care n-avea de-a face nimic cu dragostea. Dar nu i-am mai zis. N-am mai vrut însã sã-l vãd, sã-i vãd chipul acela de care sigur mi-ar fi fost milã, n-am rãspuns la invitaþiile în oraº, care erau doar un pretext pentru discuþia pe care n-o mai puteam amâna pentru mult timp.
Aºa cã dupã mult timp, m-am hotãrât sã-l întâlnesc ºi sã terminãm odatã povestea. ªi am crezut cã vom lãmuri o datã pentru totdeauna. Dar atunci nu mi-a mai spus nimic de asta. M-a þintuit cu o privire caldã, vegetativã ºi a-nceput sã torãie despre iubitele sale fantastice, ºi-am avut iar revelaþia cã n-are rost sã-l mai ascult ºi cã e un idiot. Începuse din nou sã vorbeascã precipitat, cu o dozã de snobism în toate gesturile ºi miºcãrile nãuce pe care le fãcea. Era aproape halucinatoriu tot ce fãcea. Vorbea mult ºi prost ºi devenise iar bãiatul banalissim cu farmecul gimnazial slãbuþ, care m-a fãcut sã-mi pierd minþile. Pentru prima oarã, am stat ºi eu la rândul meu liniºtitã, fãrã sã sorb cuvintele care altãdatã mã rãscoleau, m-am proptit pur ºi simplu pe marginea mesei ºi-am rânjit prosteºte încontinuu. Priveam prin ochii lui ºi nu mai vedeam nimic în afarã de fum de þigarã, el însuºi era învãluit de fum, mirosea a fum, era o mare de fum, care din când în când mai zâmbea superior, ceea ce-l fãcea sã arate ca trecut de douãzeci de ani.
Însã mie nu-mi mai pãsa, nu mai auzeam nimic, nici despre iubitele lui, nici muzica din local ºi nici vorbele vecinilor de local. Mie îmi treceau lent prin faþa ochilor, cuvinte scrise cu fum pe un fundal negru, care se miºcau din ce în ce mai încet, din ce în ce mai provocator, umezindu-mi ochii, neobiºnuiþi cu atâta fum. ªi-mi subzistau tãcut în minte ºi eu repetam încet, ca pentru mine, cu o urã nesfârºitã: „Ei bine, nici eu nu te iubesc, dacã la tine asta înseamnã dragoste."
[URL=http://picasion.com/][img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">conectat pentru a vedea acest link]</span>
M-a privit nepãsãtor, dupã care mi-a spus într-o doarã:
- Nu te iubesc.
Mi-am zis: „Bine", dupã care acele trei cuvinte mi-au traversat în fugã fiinþa, de ca ºi cum nu le-aº fi înþeles sensul, ci doar senzaþia de neputinþã în faþa lor. Când mã gândesc cã am repetat-o de atâtea ori în gând ca sã iasã perfect ºi rezona atât de mieros ºi de simpatic într-o vreme, iar acum toate nãzuinþele mele au fost spulberate de-o negaþie plasatã strategic în acea amiazã mohorâtã. Habar n-am de ce-s fãcute expresiile astea, pentru cine ºi cu ce scop, oricum, când spui cuiva „te iubesc" se uitã la tine ciudat ºi pânã sã-þi dea un rãspuns, dureazã. ªi de cele mai multe ori, va spune „bine", „ºtiu cã mã iubeºti" sau „mulþumesc". însã puþin probabil sã spunã ceea ce mi-a zis mie. Moment penibil, în orice caz.
Nu m-am mai întâlnit cu Virgil mult timp dupã aceea. Am înþeles cã m-a cãutat, (ºi ºtiam c-o sã mã caute, cã n-o sã-mi dea niciun rãgaz pânã nu o lãmurim de tot) însã nu mi-am fãcut vãdit niciun pic de timp sã-l întâlnesc sau sã rãspund la telefon. Mama mã îndemna sã nu mai fiu aºa arþãgoasã ºi sã nu mã mai supãr din orice, însã când i-am spus de fapt ce ºi cum s-a întâmplat, a lãsat-o mai moale ºi ºi-a vãzut de viaþa ei.
De altfel, Virgil nu e bãiat rãu. Îmi plãcea cândva. Prima datã când l-am vãzut mi s-a pãrut un bãiat urât, ciudat ºi cu toate astea, interesant, tipul de bãiat cu care ai ce vorbi, am descoperit eu, mult mai târziu. L-am întâlnit în clasa a cincea. Era înalt ºi bine fãcut, parcã un pic cam solid ºi prea înalt, fãrã sã dea însã senzaþia de brutã. Ochii verzi cu inflexiuni gri contrastau neplãcut cu îmbrãcãmintea sa, însã pe vremea aceea îl îmbrãca maicã-sa, nu avea posibilitatea de a-ºi alege hainele. Peste tricou îºi trãsese un pulover mov dintr-un material gros, care-i contura ºi mai bine silueta ºi purta pantaloni maro din velur, care scoteau sunete amuzante la fiecare pas.
Atunci, prima oarã ºi multe sãptãmâni dupã aceea nici n-am vorbit, mã uitam sfioasã la el, ca nu cumva sã mã observe, fiind prea orgolioasã ºi nepregãtitã pentru o discuþie serioasã între patru ochi cu un bãiat. Din când în când se uita ºi el la mine ºi eu nu ratam nicio ocazie sã ridic privirea ºi sã zâmbesc ironic din colþul gurii, fãrã nici un efort, fiind fericitã cã l-am prins uitându-se la mine. Însã lui, aºa mi s-a pãrut mie, cã nici nu-i pãsa cã l-am prins. Era destul de timid ºi deseori tãcea când mergeam cu toþii în curtea ºcolii în pauzã sau când mergeam în gloatã acasã.
Însã odatã a izbucnit ºi el, neaºteptat. Nu ºtiu din ce motiv s-a iscat o bãtaie între grupurile etnice de la ºcoalã, cum îi ziceam noi ºi ca de obicei trebuia sã trimitem câte un reprezentant al grupelor din care fãceam parte. Nu ºtiu cum, a fost ales el ºi cum nu ºtia maghiarã ºi cum translatoarea din clasa noastrã era plecatã la magazin, m-am dus eu, pentru cã ºi eu ºtiu sã vorbesc ungureºte. Atunci pentru prima oarã am vorbit ºi deºi doar i-am tradus, i-am vãzut chipul de-aproape, atât de aproape încât îmi pãrea ireal. Avea o voce piþigãiat-tãioasã, în curs de modificare ºi cum era el aºa pãtruns de eveniment ºi înverºunat, am rãmas din nou o clipã nemiºcatã, holbându-mã impudic la el, încât în loc sã aibã reacþia pe care mã aºteptam eu sã o aibã, violentã adicã, mi-a zâmbit.
De-atunci am început ºi noi sã vorbim mai des ºi numai noi doi, intimitãþi pe care orice fatã la acea vârstã ºi le dorea ºi care de fapt nu erau mare scofalã, vorbeam mai mereu despre documentare, cãrþi, diverse, banale. Uneori mã enerva cumplit. Vorbea prea mult ºi fãrã rost. κi pierdea tot farmecul acela juvenil când începea sã dea din gurã. Toatã fizionomia i se schimba ºi nu mai era bãiatul pe care l-am vãzut prima oarã. Câteodatã îl mai ºi bârfeam din cauza asta. ªi el o ºtia prea bine.
Dupã un timp, relaþiile dintre noi s-au redus din nou la tãcere ºi la saluturile seci matinale, când privirile ni se intersectau pentru câteva secunde, când treceam unul prin faþa altuia. El jubila într-un mod nefiresc, eu – blazatã, condescendentã. ªi-odatã, când mi-a cerut primul sfat despre cum sã se comporte cu o fatã la o întâlnire, am realizat întâia oarã faptul cã nu mã considerã decât o prietenã, cu care vorbeºte pur ºi simplu, ca sã-ºi mai omoare plictiseala; dar nici nu vroiam mai mult, sau poate vroiam, eram oricum mult prea confuzã la vârsta aia.
Zilele treceau ºi rãceala dintre noi se mãrea, iar distanþa aceasta era mai mult sau mai puþin vizibilã. El se comporta firesc, aºa cum avea sã se comporte mereu, pasiv ºi apatic, iar eu încercam sã par cât mai puþin afectatã, însã niciodatã nu mi-a reuºit figura. Nu vorbeam niciodatã nimic. Nimic important, ba uneori mã ºi lua peste picior, iar odatã chiar m-a înjurat. El spune c-a glumit, însã nu vãd ce-ar fi amuzant în asta ºi-n a spune cuiva sã se ducã dracului sau chiar mai rãu. Dar el a ºtiut cã m-am supãrat ºi cã o sã sufãr, pentru cã mi-a zis cã ºi el ar fi suferit negreºit dacã i s-ar fi întâmplat aºa ceva.
ªi-a cerut ºi iertare, ce-i drept într-un moment neprielnic, total nepotrivit, aºa cã ºi reacþia mea la realitate a fost una durã. Scena aratã cam aºa: eu ieºeam din clasã grãbitã la o orã care nu ne era comunã, ºi el stãtea proptit în calorifer, cu o mânã în buzunar ºi cu chipul prãfuit de vinã. Mi s-a fãcut milã de el ºi de cum stãtea acolo în tricou pe timp de iarnã ºi cum figura lui exprima aceeaºi nevoie obscurã de compãtimire ºi de afecþiune pe care nu le gãsea aparent niciunde ºi o slãbiciune pe care nu se simþea pregãtit s-o dezvãluie. Dar m-am înfuriat când mi-au zburat imperceptibil prin minte cuvintele pe care mi le-a zis cu câteva zile înainte. Aºadar, cu o privire împãciuitoare, umilã ºi docilã mi-a cerut iertare pe un ton coborât, grav, de bolnav, ºi a aºteptat în minutele urmãtoare reacþia mea. Eu am rãmas uimitã, parcã mã ºi vãd înþepenitã la marginea coridorului slab luminat de-un soare cu dinþi, bâþâind din picior, rotindu-mi capul neliniºtitã, sub privirile lui întrebãtoare. Într-un final i-am rãspuns ºi eu: „Bine, ºi eu ce vrei sã fac?" ºi-am fãcut stânga împrejur, coborând scãrile în fugã, sãrind câte-o treaptã, gonind aiurea pe lângã grãmezile de puberi care erau atât de pasivi încât nici nu m-au observat fugind. Nu ºtiu ce-a simþit Virgil atunci, însã mie mi-a venit brusc sã râd, pentru cã scãpasem de-o povarã ºi îmi venea sã-l cuprind în braþe mulþumesc cã în sfârºit ºi-a recunoscut slãbiciunea ºi cã a vorbit cu mine. Însã n-am fãcut-o niciodatã. N-am avut avânt pentru asta. Sau impuls.
De aceea poate cã ºi amintirile mele legate de el nu sunt decât strãvezii, pe-alocuri aproape inexistente, îmi par unele dintre ele niºte plãsmuiri bolnãvicioase cu care îmi ocupam timpul zero, din camera mea mare ºi albã cu vedere largã spre mare.
Îmi amintesc apoi de primul meu sãrut. Nu ºtiu dacã al lui Virgil era primul, însã nu cred cã mi-a pãsat deloc. Era într-o zi de primãvarã ploioasã când aveam orã liberã ºi ne plictiseam, uitându-ne pe peretele cu ceasul, ale cãrui ace se miºcau batjocoritor în disperarea noastrã. Colegii plecaserã afarã sã joace fotbal ºi cum amândoi, eu ºi cu Virgil suntem firi pasive ºi plicticoase, sceptice, am rãmas în clasã. Eu lângã calorifer, el la catedrã, cu capul în cuibul braþelor aruncate pe lemnul rece. Am început sã vorbim, deoarece nu mai vorbiserãm serios de-aproape un an, iar eu am fost fericitã de acest moment de respiro . Pe urmã, a venit vorba despre ce tipuri de oameni ne plac, discuþii banale, stereotipuri ale vieþii adolescentine la care ajunge oricare dintre noi. Atunci s-a apropiat de mine ºi m-a privit întâia oarã profund, mai profund decât atunci când am fost translatoare ºi mai profund decât atunci când ºi-a cerut iertare. Eram speriatã. ªtiam cã avea sã se-ntâmple ceva, orice, nu ºtiam dacã va fi rãu sau bine, de-altfel nici nu ºtiam eu ce e aia rãu ºi ce e bine, în definitiv. M-a întrebat deci ce fel de bãieþi îmi plac, iar eu am rãspuns grãbitã, bâlbâind neclar cã-mi plac artiºtii, cã nu mi-au plãcut niciodatã conformiºtii ºi cã nu conteazã cum aratã, ce ochi ºi ce corp are bãiatul, atâta timp cât are ceva sub înveliº, adicã important e sã aibã mintea ºi sufletul curate. În mare parte aveam dreptate, deºi minþisem, pentru cã-mi plãceau bãieþii cu corp lucrat ºi cu siluete ferme, am spus-o doar aºa, ca sã par ºmecherã.
ªi-atunci, neaºteptând sã termin rãspunsul, la care nu m-am gândit foarte mult, s-a lãsat în genunchi ºi m-a apucat de faþã cu amândouã mâinile, încât faþa mea pãrea un triunghi ºlefuit la colþuri, ºi m-a sãrutat scurt ºi apãsat pe buze ºi s-a desprins violent de mine, aºezându-mi la loc pãrul, mângâindu-mã fugar pe creºtet. Apoi mi-a spus: „Asta rãmâne între noi" ºi aºa a ºi fost. Asta e prima consemnare a evenimentului, nimeni n-a ºtiut vreodatã de acest sãrut, ale cãrui intenþii nu le-am aflat nici pânã azi, poate pentru cã mi s-a pãrut cã n-are rost sã vorbesc despre el, poate pentru cã mi-a pãrut penibil ºi-am preferat, ca de obicei, sã tac.
De altfel, nici lui nu i-a plãcut când i-am amintit de sãrut, fiind pregãtitã sã-i spun cã-l iubesc, deºi nu aveam idee de ce-i aceea dragoste, însã bãnuiam cã ceea ce s-a întâmplat putea fi numitã „dragoste". Aºa cã dupã un an de la acea întâmplare, dupã care ne-am mai sãrutat, dar în joacã, fãrã intimitãþi creatoare de senzaþii din acelea ucigaº de frumoase, au fost numai sãruturi prosteºti, automate, promovate de jocuri puerile pentru gloata de adolescenþi, ne-am întâlnit din nou ºi l-am întrebat dacã mai þine minte cum a fost atunci într-a ºaptea, când ne-am sãrutat. Nici n-a vrut sã audã. M-a respins ºi s-a enervat , m-a privit nepãsãtor, dupã care mi-a spus calm:
- Nu te iubesc.
Am vrut sã-i spun cã nici eu nu-l iubesc ºi cã nici eu nu am avut nicio intenþie de-acest tip, pentru cã îmi era greu sã explic ceva ce e dincolo de dragoste. Sau chiar mai rãu, care n-avea de-a face nimic cu dragostea. Dar nu i-am mai zis. N-am mai vrut însã sã-l vãd, sã-i vãd chipul acela de care sigur mi-ar fi fost milã, n-am rãspuns la invitaþiile în oraº, care erau doar un pretext pentru discuþia pe care n-o mai puteam amâna pentru mult timp.
Aºa cã dupã mult timp, m-am hotãrât sã-l întâlnesc ºi sã terminãm odatã povestea. ªi am crezut cã vom lãmuri o datã pentru totdeauna. Dar atunci nu mi-a mai spus nimic de asta. M-a þintuit cu o privire caldã, vegetativã ºi a-nceput sã torãie despre iubitele sale fantastice, ºi-am avut iar revelaþia cã n-are rost sã-l mai ascult ºi cã e un idiot. Începuse din nou sã vorbeascã precipitat, cu o dozã de snobism în toate gesturile ºi miºcãrile nãuce pe care le fãcea. Era aproape halucinatoriu tot ce fãcea. Vorbea mult ºi prost ºi devenise iar bãiatul banalissim cu farmecul gimnazial slãbuþ, care m-a fãcut sã-mi pierd minþile. Pentru prima oarã, am stat ºi eu la rândul meu liniºtitã, fãrã sã sorb cuvintele care altãdatã mã rãscoleau, m-am proptit pur ºi simplu pe marginea mesei ºi-am rânjit prosteºte încontinuu. Priveam prin ochii lui ºi nu mai vedeam nimic în afarã de fum de þigarã, el însuºi era învãluit de fum, mirosea a fum, era o mare de fum, care din când în când mai zâmbea superior, ceea ce-l fãcea sã arate ca trecut de douãzeci de ani.
Însã mie nu-mi mai pãsa, nu mai auzeam nimic, nici despre iubitele lui, nici muzica din local ºi nici vorbele vecinilor de local. Mie îmi treceau lent prin faþa ochilor, cuvinte scrise cu fum pe un fundal negru, care se miºcau din ce în ce mai încet, din ce în ce mai provocator, umezindu-mi ochii, neobiºnuiþi cu atâta fum. ªi-mi subzistau tãcut în minte ºi eu repetam încet, ca pentru mine, cu o urã nesfârºitã: „Ei bine, nici eu nu te iubesc, dacã la tine asta înseamnã dragoste."
Re: Bella Emily Rose - Bella Emily Rose - 09 Jun 2010
Un zambet furat
[URL=http://picasion.com/][img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">conectat pentru a vedea acest link]</span>
Mi-a zambit.
Avea ochi de copil si zambetul ii era cald si frumos.
Era fraged. Era proaspat. Era asa cum doar copiii sunt – cald, deschis, sincer.
…
A plecat.
Am alergat prin noapte sa il prind.
I-am furat o atingere de mana si o imbratisare. Asta e tot ce-mi amintesc.
Si… i-am furat zambetul, caci azi, acum, zambesc cu zambetul sau, iar ochii mei au devenit senini, intocmai ca in vremea copilariei.
…
A plecat.
Probabil n-am sa-l reintalnesc prea curand, caci a inceput toamna.
Dar ii port zambetul prin lume si ii las pe toti cei ce ma intalnesc sa il fure de la mine. Este destul pentru toata lumea!
…
Cand vei vedea ca toata lumea zambeste cu zambetul tau, sa stii ca eu ti l-am furat si l-am raspandit in lume.
Iarta-mi, rogu-te, gestul de a-l fura. Mi s-a parut, pur si simplu, irezistibil… Caci ti-am iubit zambetul de cand ti l-am zarit!
…
Of, daca-ai sti cat de dor imi este de zambetul tau!
[URL=http://picasion.com/][img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">conectat pentru a vedea acest link]</span>
Mi-a zambit.
Avea ochi de copil si zambetul ii era cald si frumos.
Era fraged. Era proaspat. Era asa cum doar copiii sunt – cald, deschis, sincer.
…
A plecat.
Am alergat prin noapte sa il prind.
I-am furat o atingere de mana si o imbratisare. Asta e tot ce-mi amintesc.
Si… i-am furat zambetul, caci azi, acum, zambesc cu zambetul sau, iar ochii mei au devenit senini, intocmai ca in vremea copilariei.
…
A plecat.
Probabil n-am sa-l reintalnesc prea curand, caci a inceput toamna.
Dar ii port zambetul prin lume si ii las pe toti cei ce ma intalnesc sa il fure de la mine. Este destul pentru toata lumea!
…
Cand vei vedea ca toata lumea zambeste cu zambetul tau, sa stii ca eu ti l-am furat si l-am raspandit in lume.
Iarta-mi, rogu-te, gestul de a-l fura. Mi s-a parut, pur si simplu, irezistibil… Caci ti-am iubit zambetul de cand ti l-am zarit!
…
Of, daca-ai sti cat de dor imi este de zambetul tau!
Re: Bella Emily Rose - Bella Emily Rose - 10 Jun 2010
Draga jurnalule ,
[URL=http://picasion.com/][img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">conectat pentru a vedea acest link]</span>
Simt cum lumea mea se destrama si nici macar nu stiu motivul.
Chiar daca mai am un an intreg alaturi de colegii mei , simt o ruptura si nu inteleg de ce. Parca ieri paseam printre ceilalti copii , fara sa ii dau drumul mamei , iar astazi simt cum timpul a trecut in zbor si nu il pot da inapoi. Ma simt atat de .. neputincioasa.
As vrea ca totul sa fie atat de simplu , dar pur si simplu , noi trebuie sa complicam lucrurile mereu.
Nici macar nu stiu despre ce vorbesc , dar ce mai conteaza acum ? ... Raspunsul este nimic.
Miercuri , 9.Iunie.2010
[URL=http://picasion.com/][img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">conectat pentru a vedea acest link]</span>
Simt cum lumea mea se destrama si nici macar nu stiu motivul.
Chiar daca mai am un an intreg alaturi de colegii mei , simt o ruptura si nu inteleg de ce. Parca ieri paseam printre ceilalti copii , fara sa ii dau drumul mamei , iar astazi simt cum timpul a trecut in zbor si nu il pot da inapoi. Ma simt atat de .. neputincioasa.
As vrea ca totul sa fie atat de simplu , dar pur si simplu , noi trebuie sa complicam lucrurile mereu.
Nici macar nu stiu despre ce vorbesc , dar ce mai conteaza acum ? ... Raspunsul este nimic.