+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Hogwarts (https://www.darkmark.ro/f-hogwarts)
+--- Forum: Imprejurimile Hogwarts-ului (https://www.darkmark.ro/f-imprejurimile-hogwarts-ului)
+---- Forum: Lacul (https://www.darkmark.ro/f-lacul)
+---- Thread: Sanity #2 (/t-sanity-2)
Pages:
1
2
Sanity #2 - Carsten R. Günther - 17 Jun 2019
Avusese tendința să se arunce din reflex după ea și să folosească Dispariția, ilegal bineînțeles, însă cui i-ar fi păsat în acel moment. Să-l ia pe el. Pe nepregătite. Își dădu seama că rămăsese cu gura ușor întredeschisă pentru acele câteva clipe, timp în care își lăsă mâinile să atârne în jos, aplecându-se în față puțin, cât să o poată privi. Nu mai era în stare să gândească, avusese un blocaj mental neașteptat pentru câteva clipe holbându-se la 'creatura' din fața lui. Ce naiba era acea ființă viperiniță? Magmetamorf? Animag? Nici nu își dădu seama când se trezi langă lac, de parcă dormise până în momentul acela. Avea o groază de întrebări, nu mai văzuse așa ceva, el care citise o tonă de cărți și vizitase tot cam atâtea locuri. Într-adevar fata aceea se pare că avea un talent aparte în a îl lua prin surprindere și pe nepregătite.
Era un prost? se pare ca era dat fiind incidentul respectiv. Ignoră evident ultima ei remarcă, având in vedere că era destul de irelevantă, deși un zâmbet scurt îi înflori în colțul buzelor.
"Dorința ta nu includea și să îmi dai un timp de reacție?" Nu reuși însa să își modeleze nici o inflexiune în ton, astfel încat îl lăsa așa, vizibil surprins de gestul ei de a-l lua pe sus de-a dreptul.
RE: Sanity #2 - Splendora Cromwell - 17 Jun 2019
Statu asa serioasa, inca privindu-ul, fara nici o reactie la inceput, mai mult cu o privire pierduta. Isi stransese usor aripile ce ii intrasera in spate la fel de repede cum iesisera si se vindeca, apoi lasa scutul jos la fel cum il pusese ramanand, acolo cu el langa lac.
Isi privi mana pentru cateva clipe in timp ce facuse toate astea, apoi isi muta privirea la el.
Nici ea nu stia ce ii venise. Stia ca nu o va intelege.
"Iarta-ma" incepu ea. "M-am lasat dusa de val. Nu vroiam sa iti creez probleme. Stiu cat de mult dezagreezi asta. Totusi nu ma asteptam ca ma vei prinde." Rase.
"Este destul de nebunesc pentru tine?" Ii sopti incet incercat sa faca conversatie.
"Daca vrei sa uiti tot ce sa intamplat, trebuie doar sa imi spui ca asta iti doresti cu adevarat." Il privea impasibil, si ridica o mana spre el pregatita cu totul sa il faca sa uite.
RE: Sanity #2 - Carsten R. Günther - 18 Jun 2019
Deci fata aceasta suferea de instabilitate emoțională în stadiu avansat, și el credea faptul că el era psihopatul perfect al școlii și totuși se înșelase lamentabil. Avea o groază de întrebări și nu știa pe care să o adresese mai întâi. Probabil în ordinea importanței acestora, dar nu avea relevanță nici una suficient de mare încât să îl determine să își deschidă gura și să articuleze ceva coerent. Știa că avea să îi fie greu pe viitor să treacă peste faptul că iși descoperise astfel secretul, așa că nu insistă prea mult pe chestia asta. Putea foarte bine să aibă zeci de mii de secrete care mai de care mai ciudate, nu îi păsa deloc.
Strânse ușor din dinți, și făcu doi pași spre ea apropiindu-se un pic prea mult față de o conversație obișnuită, dându-i o șuvita pe după ureche atingându-i involuntar obrazul cu degetele sale reci. Dacă era supărat? nu, în nici un caz. Surprins? Poate. Totuși, era limpede că nu își dorea să uite așa ceva, ce idiot și-ar fi dorit?"De ce ai hotărât să îmi arăți tocmai mie?" intonă el cu o voce joasă și aproape șoptită, dar probabil cea mai sinceră de până acum.
În timpul anilor săi la Hogwarts reușise să nu îi pese prea mult de ce se întamplă în jurul său din moment ce pur și simplu era de neatins din toate punctele de vedere. Se concentrase în mare parte asupra bibliotecii, fiindu-i practic imposibil să se mai atașeze la fel, pozitiv sau negativ, de ființele muritoare cum o făcea înainte. Cât despre Splendora nu mai știa ce să spună având în vedere ura lui constantă față de viperinii narcisiști, ea devenise o persoană agreabilă în ultima vreme, cu excepția momentelor când îl enerva la culme prin felul ei exploziv de a trata unele situații, el fiind o persoana destul de calmă, poate prea calmă și rece uneori. Spre surprinderea lui, nu avea nici o intenție ascunsă în acea clipă. Coborî mâna pe umarul ei mângâind-o treptat până ajunse să îi ia mâna stângă în a lui dreaptă. Se încruntă fixând-o cu privirea și îi zise pe un ton mai mult poruncitor decât prietenos. "Vreau să îți cunosc adevarata față, Splendora."
RE: Sanity #2 - Splendora Cromwell - 18 Jun 2019
Statu acolo, cu privirea in jos, pierduta in gandurile ei, fara sa ii spuna nimic, si lasa mana stanga mai jos cand ii auzi intrebarea.
Nu ii raspunsese, pana cand isi simti parul dat la o parte si mana in a lui.
Isi ridica incet privirea sper el, tinandu-i mana in a ei, cu aceiasi privire de copil retardat pe chip, apoi ii spuse:
"Nu stiu de ce ti-am aratat tocmai tie asta. Judeca tu." Apoi se intinse spre el si il saruta. Nu vroia sa ii arate fizic cine este, nici nu avea cum. Splendora nu era nici Magmetamorf si nici Animag, ci o fiinta astrala, reincarnata fizic, ce isi putea folosi puterile si in realitatea asta si a carei aripi crescusera mult prea mult. In lumea ei, foloseau sarutul pentru a putea impartasi amintiri, stari, simtaminte, imagini, etc., asa ca fata adanci sarutul si il lasa sa ii vada adevaratul chip, astral.
Il duse in astralul ei, un loc luminos dealtfel si il lasa sa vada o fata blonda cu parul lung si cu ochii arginti, imbracata toata in alb. Il lasa deasemenea sa simta cine este, insa nu avea sa ii spuna cu voce tare din motive de siguranta, lasand la latitudinea lui, daca avea sa isi dea seama sau nu cine e ea.
RE: Sanity #2 - Carsten R. Günther - 19 Jun 2019
Mârâi scurt când îi auzi răspunsul. De ce nu se mira? De ce ființelor acelora de sex feminin le plăceau atât de mult să complice lucrurile într-o manieră cât se poate de dramatică și total nepotrivită. Nu comentă nimic. Toate gândurile lui de atunci nu erau decât o aglomerație inutilă de amintiri șterse și sentimente uitate. Nu protestă în nici un fel când fata se apropiase de el, însă avusese pentru o fracțiune de secundă un impuls din reflex de a se retrage din pura dorință de a pune capăt acelei nebunii cu o elevă viperiniță, dar oricât de mult ar fi încercat să o mai vadă în acea postură, pur și simplu nu îl mai domina rațiunea. Ținea la ea, chiar dacă nu vroia să accepte acest lucru nici măcar pentru sine însuși.
Toate amintirile ei erau covârșitoare, nu știa ce să facă, ce să spună, cum să reacționeze. Pentru prima dată în viața lui la Hogwarts ajunsese într-un impas lingvistic, comportamental și cognitiv.
"Să nu mai spui nimănui despre acest lucru, altfel o să ajungi șoarece de laborator." reuși să șoptească el într-un final fixându-și privirea undeva în spatele fetei. Dacă nu ar fi cunoscut-o de ceva timp probabil ar fi sacrificat-o chiar el în acest sens. Pe naiba, se umanizase din cauza unei puștoaice în robă verde, sau mai bine zis în haine albe. Nu îi mai funcționa nici la capacitate medie creierul, motiv pentru care se așeză pe iarbă la marginea lacului și îi făcu și ei semn să ia loc langa el. Avea nevoie de un minut de liniște deplină.
RE: Sanity #2 - Splendora Cromwell - 19 Jun 2019
Se desprinse de el usor, dupa ce il lasa sa vada, mai multe secvente si sa simta mai multe lucruri, privind in jos absent, si pufni iarasi in ras, cand il auzi.
Soarece de laborator? Ea?
Il vazu ca se aseaza pe iarba si se aseza si ea.
"Stai linistit. Nu vor avea curajul. Si daca il vor avea, voi avea si eu curajul sa ma manifest. Am hotarat sa incetez sa mai menajez persoanele ce imi fac rau doar fiindca iubesc pe cine tine cutitul."
Accentua ea ultimele cuvinte. Apoi isi lasa capul sa cada peste umarul lui, la fel de absent.
Nu stia nici ea de ce ii spune toate astea. Probabil inebunea, sau pur si simplu nu mai simtea nevoia sa se ascunda. Jumatate de univers o vroia moarta si cealalta jumatate o credea deja moarta. Oare mai conta?
Desi nu isi intelegea ratiunea, in cele din urma ii spuse "Te rog sa nu spui la nimeni. Si spun asta deoarece vreau sa te protejez pe tine, nu pe mine. Ar mai fi o varianta. Sa uiti. Dar m-ai refuzat deja."
RE: Sanity #2 - Carsten R. Günther - 22 Jun 2019
Prea multă vorbă îi provoca dureri de cap destul de neplăcute, însă tendința ei de a vorbi uneori exagerat de mult nu îl deranja sub nici o formă. Era cuprins de nenumărate gânduri, își modela în creier scenarii care de care mai ciudate. Citise o carte despre aceste 'creaturi', o carte pe care o găsise în sectorul interzis, bineînțeles, căreia însă nu îi acordase foarte mare atenție crezând că e o poveste inventată de un drogat sau alcoolic. Scutură din cap revenindu-și la auzul cuvintelor ei.
Își fixă privirea în mod reflex pe o șuviță subțire de păr blond care i se lipise fetei de buza inferioară, întinzând mâna dreaptă, dând-o la o parte, împreună cu alte șuvițe care îi ajunseseră pe față.
"Ei, pufoaso, hai să faci o baie. Ești palidă ca moartea." zise el ușor ironic, cu o aluzie spre aripile ei, ridicând din sprâncene, facând semn cu capul înspre lac. Îi venise în primul moment să pună o întrebare în legatură cu posibila ei dorință de a face o baie, având presimțirea că o să accepte provocarea, însă prefera să o formuleze ca o sugestie, având în vedere că lui nu i-ar fi prins rău așa ceva. Nici nu mai conștientiză faptul că era trecut demult de ora de culcare și dacă ar fi fost prinși amândoi acolo ar fi dat de probleme grave, dar cui îi mai păsa? Se ridică în picioare și își desfăcu roba, urmând cămașa, ezită pentru o clipă apoi cu o mișcare rapidă își scoase cureaua și își dădu jos și pantalonii. Zâmbi scurt înainte să se arunce pur și simplu în apa rece a lacului.
RE: Sanity #2 - Splendora Cromwell - 22 Jun 2019
Si statea acolo, cu capul inca sprijinit de umarul lui, si cu jumatate de fata afundata in par. Inchise o secunda ochii, adulmecandu-i din nou parfumul, si tresari cand simti mana baiatului ca ii da parul de pe fata la o parte.
Il privi surprinsa, mai ales cand ii auzi replica. Pufoasa? Zambi nonsalant si continua sa il priveasca dand din cap dezaprobator. O baie?
Daca era ceva care sa ii placa in lumea asta, in afara de potiuni, era sa inoate. Ea cum de nu se gandise la asta.
Il privi cand se ridica, tinandu-si genunchii cu mainile impreunate, inca zambind cand il vazu ca se dezbraca admirandu-l oarecum de la spate, apoi se ridica fara chef si incepu sa traga de roba, apoi de fiecare accesoriu vestimentar, incet si fara graba pana ramasese in pielea goala in fata lui.
Zambi draceste in timp ce isi duse o mana la spate si trase de par in fata, apoi o porni fara graba spre lac. Fusese buna destul. Zambea ca o nebuna in timp ce viperinita din ea lua tot mai mult controlul, iar cand ajunsese in fata lacului, in care el intrase deja, pasi fara graba in apa, parca prelungind suferinta provocata de apa rece, pentru ea sinonim unui preludiu.
Incepu sa se imparoseze, si privea in jos la corpul ei satisfacuta, inca zambind.
Inoata spre el usor, iar cand ajunsese destul de aproape il lua in brate si isi incrucisa picioarele in jurul mijlocului lui, privindu-l in ochii.
"Am impresia ca ma confunzi cu un astropuf." Incepu ea facand referire la faptul ca o facu pufoasa "Vrei sa iti reamintesc din care casa fac parte?." Termina pe un ton jucaus, mangaindu-i parul.
RE: Sanity #2 - Carsten R. Günther - 22 Jul 2020
O privea lung în timp ce se dezbrăca lent domnița din fața lui admirându-i încântat formele. Era acuzat deseori ca fiind un insensibil în privința fetelor dezbrăcate sau îmbrăcate provocator însă doar pentru că nu lăsa instinctele să îi întunece rațiunea, așa cum se întâmpla cu majoritatea bărbaților de vârsta lui. Nu o considera pe Splendora ca aparținând lui, deși îi placea ideea, însă faptul că erau doar ei doi în acel moment în acea parte a lacului era mai mult decât perfect. Zâmbi când îi auzi remarca, bineînțeles că o provocase cu acea poreclă și îi răspunsese pe măsură. Se ridicase în picioare simțind cum părul ud și desfăcut i se lipește într-un mod plăcut de ceafă și spate privind-o direct în ochi, fără să se lase furat de trupul ei. Iî intinse mâna cu palma deschisă în sus așteptând mâna ei astfel încât să o poată sprijini cand intra in apă. O trase brusc înspre el prinzând-o în brațe și încurajând-o practic să își încolăcească picioarele în jurul lui. O ținea strans lipită de el plimbându-și vârfurile degetelor de-a lungul coloanei ei pe pielea ei fină.
"Ți se potrivește casa în totalitate?" îi șopti el la ureche simțind cum cateva firicele din părul ei îi mângâie buzele. Știa că jobenul avea îndoieli de cele mai multe ori, cum fusese și în cazul lui, oscilând între Viperini și Ochi de Șoim, iar în timp ajunsese să aibă o antipatie inexplicabilă față de viperini fiind convins din ce în ce mai mult de faptul că i se potrivește perfect roba albastră. Splendora și Viperini, draguță combinație, însă evenimentele din seara aceea îl dusese cu gândul la Astropufi. Zambi sărutând-o scurt pe gât, mai jos de ureche.
RE: Sanity #2 - Splendora Cromwell - 22 Jul 2020
Ii zambi tot timpul in care mana ei era asezata in mana lui. Pasi tandru si fara graba in apa, privindu-l direct in ochii, iar apoi, neintrerupand contactul vizual isi lasa usor capul intr-o parte, ranjind cu toata gura.
Ii putea distinge atat de bine formele fetei in timp ce se apropia de el, precum si ochii, buzele si pieptul bine lucrat, imbracat in picaturi de apa dandu-i un aer de tors sculptat.
Nu riposta in nici un fel cand o trase spre el, luandu-l multumita in brate, si isi incrucisa picioarele in jurul lui pentru mai multa stabilitate.
Scoase un geamat scurt la atingerea degetelor lui reci si lasa pentru o secunda capul pe spate, inchizand ochii, raspunzandu-i din aceiasi pozitie:
"Nu stiu la ce te referi."
Isi strecura o mana pe spatele lui, mangaind usor omoplatul drept, apoi cobora din ce in ce mai mult pana il prinse de mijloc strangand tare acum, cam in acelasi timp in care el se aplecase sa o sarute.
Incepu sa ranjeasca draceste, deschizand alene ochii si indreptandu-si capul, dadu drumul partii inrosite pe care incepu sa o mangaie cu degete, privindu-l in ochii.
"Ti se pare ca ma potrivesc altei case?"
Intreba, mangaind-ul din ce in ce mai mult in jos, cu buzele la doar cativa milimetri de ale lui, privindu-l in ochii in asteptarea unui raspuns.