+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Lumea Vrăjitoriei (https://www.darkmark.ro/f-lumea-vr%C4%83jitoriei)
+--- Forum: Sanctuarul Dragonilor Romani (https://www.darkmark.ro/f-sanctuarul-dragonilor-romani)
+--- Thread: One more light (/t-one-more-light)
Pages:
1
2
One more light - Lucas Sasha Neitzke - 27 Apr 2020
![[Image: 066-dragon-noir-dragons-noirs.jpg]](https://www.leretourdesdragons.com/wp-content/uploads/2018/09/066-dragon-noir-dragons-noirs.jpg)
Sasha and Christine
O tinea extrem de strans in brate in momentul cand Aparu cufundandu-i cu o mana chipul in pieptul lui. O mai tinu pret de cateva secunde in brate, i se parea atat de usoara si firava, putea exact in acel moment sa isi infiga coltii in venele ce ii impainjeneau gatul si sa ii savureze sangele care punea pariu ca era la fel de dulciu ca si vocea ei. Ii lasa picioarele sa cada pe pamantul umed, probabil dupa ploaie, tinand-o in continuare lipita de el. Isi descoperi coltii si se apropie insesizabil de clavicula ei adulmecand-o. Apoi urca un pic mai sus si incepu sa auda doar bataile accelerate ale inimii ei. Zambi si o saruta apasat, dar scurt la baza gatului unde in mod normal isi satisfacea pofta alimentara din victimile sale. Nu stia de ce, dar parca nu isi dorea sa o invadeze atat de brutal chiar in acel moment, desi admitea faptul ca o sa o faca intr-o zi. Se indeparta un pic de ea si analiza mai atent imprejurimile, desi simtise imediat ce ajusese acolo ca nu era nimeni pe acoli care ar putea sa ii deranjeze. Inspira adanc aerul in plamani cu aroma de foc si parfum dulce al micutei fetite ce era langa el. O lua de brat, nici foarte brutal, dar nici gentil nu putea spune ca a fost si o trase dupa el printre copacii foarte inalti insa uscati, sau mai bine zis, pe jumatate arsi. Probabil domnita isi dadu seama unde o adusese, printre cele mai minunate creaturi ale lumii.
RE: One more light - Christine Fournier - 27 Apr 2020
Nu intelegea de ce vroia mereu sa o duca undeva, si la spital venise dupa ea, si acum de ce nu putea pur si simplu sa poarte o conversatie normala apoi sa o lase sa plece. Ii era frica cand facea asemenea gesturi. In acea incapere prinsese un pic de curaj pentru ca stia ca nu o sa ii faca nici un rau, o avea pe Lorelei in spate. Acum insa cand putea sa puna mana in foc ca el facuse acele horcruxuri nu mai era sigura de nimic. Nici nu avusese timp sa protesteze, daca ar fi fost dupa ea ar fi ales sa se intoarca la Hogwarts cat mai curand posibil si sa nu mai iasa de acolo pana cand Sasha nu va uita de ea pentru totdeauna.
"Te rog, ma rrranesti" fu tot ce putu sa spuna cand o trase dupa el. Cand Aparu cu tot cu el in acel loc ciudat o luase panica. Ea era minora, nu avea dreptul sa Dispara si sa Apara asa. "Ai uitat ca sunt minorrra, idiotule?" zise ea protestand cand o lasa cu picioarele pe pamant cu intentia de a fugi insa se linisti imediat cand ii simti buzele apasandu-i pielea. Se pregatea pentru muscatura ce avea sa urmeze, insa nu se intamplase nimic. Ofta usurata.
"De ce m-ai adus aici? ma dai de mancarrre drragonilorr?"
RE: One more light - Lucas Sasha Neitzke - 06 Jan 2021
Fetiscana Fournier nu invatase din propriile greseli ca in preajma lui nu trebuia sa faca nici o miscare brusca, altfel s-ar fi ales inevitabil cu doua gauri in gatul ei catifelat. Marai scurt, animalic cand cand o simti ca vrea sa fuga. Deja nu mai stia a cata incercare de a evada din mainele lui era aceea si bineinteles ca zadarnica. Chipul lui incruntat ii pieri cand o auzi spunandu-i ca este un idiot, nu era o noutate, fusese poreclit mai urat de atat la viata lui, nu ii afecta cu nimic nici orgoliul, nici stima de sine.
'Mancare dragonilor? Fii serioasa, doar nu vreau sa ii otravesc.' Spuse el apropiindu-se exagerat de mult de fata ei apucandu-i ambii obraji cu o singura mana, astfel incat gurita ei parea extrem de mica. Zambi descoperindu-si coltii si o elibera dupa cateva secunde.
'Aceste creaturi, sunt minunate, iar tu draga mea Christine, o sa inveti sa devii una, daca nu vrei sa fii un magmetamorf ratat.' zise el admirand dragonii din sanctuar. Intentiona sa faca o plimbare pe acolo si tare s-ar fi bucurat daca astropufita ar fi fost ascultatoare macar de data aceasta. Isi baga ambele maini adanc in buzunarele robei si se indeparta de ea fiind totusi atent la fiecare miscare a fetei, nu vroia sa alerge pe acolo dupa ea. Facuse cativa pasi fluierand prefacandu-se interesat de un anumit tip de dragon evitand-o complet.
RE: One more light - Christine Fournier - 08 Jan 2021
Sasha nu avea toate tiglele pe casa cu siguranta. Ramase cu gura putin intredeschisa cand il auzi ce aberatii spunea. O fi fost ea magmetamorf, insa nu putea sa se transforme nici intr-un soricel, dapoi intr-un dragon. Era dus cu pluta clar, iar scopul ei devenise din noua acela de a scapa cat mai curand de el.
" Ce gluma buna, hai acum lasa prostiile si du-ma la castel" spuse ea vrand sa para foarte plictisita, dar in realitate fiind extrem de speriata. Doar nu avea sa o tortureze pana devenea un dragon, era absurd. Si unde era avantajul lui in toata povestea asta? Se incrunta privindu-l ca un copil suparat si el, el pur si simplu pleca de langa ea. Doar nu intentiona sa o lase singura. Daca ar fi aplicat Disparitia nu ii trebuia decat o secunda si ar fi ramas blocata acolo, dar ni avea nevoie de asa ceva, trebuia sa se intoarca, de ce i se intamplau toate acestea tocmai ei. Fugi repede dupa el si il apuca de umar tinandu-l foarte strans. Daca el ar fi intentionat sa Dispara ar fi facut-o cu ea. 'Nu ma lasa aici.' sopti ea.
RE: One more light - Lucas Sasha Neitzke - 08 Jan 2021
Pana la urma astropufita ii confirmase faptul ca era doar o pustoaica speriata de toate umbrele posibile si imposibile, desi incercase de nenumarate ori sa ii demonstreze contrariul, tot astropufita era, jobenul nu greseste niciodata. Nu reactiona in nici un fel la cuvintele ei, se saturase de trancaneala asta inutila care nu aducea nici un rezultat palpabil. Ea trebuia sa invete sa devina un dragon, probabil pentru inceput nu de marimi considerabile insa un dragon in toata firea, ce nu era clar in acea ecuatie? Detaliile puteau fi neglijate. Ii simti degetele incordate pe umarul lui drept si zambi involuntar, punandu-si mana stanga peste a ei asigurandu-se parca sa nu mai scape de el. Nu putea sa ii ceara sa isi foloseasca abilitatile de magmetamorf la comanda, pentru inceput avea nevoie de acomodare cu acel mediu, acesta fiind si scopul primei lor vizite acolo. Ii simtea bataile inimii mai accelerate decat de obicei, ii simtea sangele fierbinte in vene, ii simtea frica.
'Esti in siguranta cu mine, micuto, nu te mai agita degeaba, o sa te duc si in patuc, ai un pic de rabdare' Zise el pe un ton calm, lipsit de orice inflexiune sau emotie. Se opri adulmecad la propriu imprejurimile, nu avea nevoie de ingrijitori nepoftiti. Reactiona destul de rapid luand-o pe fata in brate si ascunzandu-se cu ea pe o straduta laturalnica foarte ingusta, astfel incat sa nu fie observati de nimeni. Ii puse si mana la gura ca o masura de precautie in cazul in care s-ar fi gandit sa scoata un tipat cum avea prostul obicei. O privea incruntat de sus si isi indeparta ambele maini eliberand-o, apoi o saruta scurt oe frunte si ii trase pur si simplu gluga pe cap.
RE: One more light - Christine Fournier - 08 Jan 2021
Mereu isi dorise sa iasa din carapacea de astropufita fricoasa, dar nu reusea decat sa intre in incurcaturi de tot felul, mai nou aceste il implicau si pe Sasha. Se tinea strans lipita de el si cand ii simti mana lui rece peste a ei, nu credea ca va spune asa ceva insa se bucurase, acum avea garantia ca nu o lasa acolo singura. Ii era cel mai frica de singuratate, fapt pentru care aprecia foarte mult casa ei de la Hogwarts, la Astropufi, toti erau foarte prietenosi.
Era foarte atenta la fiecare cuvant al lui, insa o dadacea ca pe o fetita mica si el. De ce toata lumea trebuia sa vada ca e mica si ca e un astropuf? Si astropufii puteau fi curajosi. Siguranta cu el? Ultima data ajunsese la spital din cauza lui si acum ii afirma ca era in siguranta, un nesimtit mai mare de atat nu mai intalnise. Sa o duca in pat? nu mai apucase sa se gandeasca despre ce era vorba ca se trezi lipita de zid si cu gluga trasa peste cap.
'Crredeam ca ii stii pe tipii de aici, darrr trrebuie sa ne ascundem?' zise ea in soapta insa putea fi simtita nemultumirea in voce. Era atat de aproape de ea incat ii simtea parfumul care acoperea duhoarea aia de la tigari. Inspira adanc si isi lasa capul sa ii cada pe pieptul lui, dar tresari imediat ce auzi o bubuitura foarte puternica la mica distanta fata de ei.
RE: One more light - Lucas Sasha Neitzke - 17 Jan 2025
Micuta lui astropufita, mereu speriata, mereu tremuranda. Ii simtea inima batand in ritm accelerat asemenea unei gazele fugarite de un ghepard si care spre fericirea ei scapa cu viata. Ramase inexpresiv si ii asculta cuminte replica, zambi usor, aproape imperceptibil. Intodeauna avusese impresia; nu impresia, convingerea, ca oamenii a caror viata este lipsita de piedici si de indoieli, de teama si de resentimente, nu se poate numi viata. O viata in care totul este usor, in care pari desprins dintr-o poveste, nu face decat sa te distruga. Te autodistrugi. Asta era insa, uneori, mai mult un lucru pe care si-l repeta, referindu-se exclusiv la ceilalti, uitand intodeauna ca macar sa se gandeasca la el intr-un asemenea context.
Cu putin efort, avea viata perfecta. Multitudinea de conflicte putea fi ignorata, nu era deloc dureroasa, complicata, distrugatoare. Trecutul era trecut, nu mai avea nici o legatura cu el, nu-l tinea de picioare la fiecare pas, cat sa-l faca mai greu intodeauna.
"Eu ii stiu, problema este ca ei nu te cunosc pe tine si nu am chef sa dau explicatii nimanui, sau mai rau, sa le verific grupa sangvina." comenta sec asteptand sa se estompeze mirosul de sange proaspat, apoi isi indrepta din nou atentia spre pustoaica. Isi aprinse o noua tigara pastrand in continuare aceeasi distanta mica intre ei, chiar daca stia ca micuta nu era foarte incantata de fumul de tigara. "Sa stii, Christine"... Inca cu tigara in mana, tinand-o fortat de talie insa fara prea multa putere, nefiind atent pentru moment la acel detaliu. ..." iti sta bine in stilul asta. Sub mine."Aproape nu isi dadu seama ce zicea, gandind cu voce tare.
RE: One more light - Christine Fournier - 18 Jan 2025
In clipa in care vazu ca nu deschide gura pentru a spune nimic serios, deveni si mai incordata. Era relaxat, analizand-o fara jena din cap pana in picioare, facand remarci incarcate de sarcasm. Il privi derutata, nestiind cum ar trebui sa reactioneze la atitudinea sa spontana. Ce de obicei, o lua pe nepregatite, surprinzand-o in cate un mod de fiecare data cand se intalneau. Intalniri care, in paranoia ei, incepea sa credea tot mai mult ca nu reprezentau simple coincidente.
Ii arunca o privire suspicioasa, ca intotdeauna, caci devenea din ce in ce mai clar ca nu putea niciodata sa stie la ce sa se astepte din partea acestui om. Ii ignora remarcile, desi se vedea clar care era intentia din spatele vorbelor sale, si ii cerceta cu grija ochii negrii, incercand sa isi dea seama ce emotii se ascundeau in spatele lor. Nu vazu decat pofta. O clipa mai tarziu insa, se afla in ghearele lui, fara sa isi dea seama cum ajunsese acolo. Abuzase, din nou, de viteza si forta sa de vampir, lucru pe care nu il mai facuse inainte in preajma ei. Cel putin, nu in acest fel. Ii asculta cu interes vorbele, in timp ce tot mai multe intrebari se adunau in mintea ei. Insa sensul cuvintelor sale o lovi ca o palma peste fata, iar ceata confuza ce se lasase asupra ei, determinata de comportamentul sau, se risipi brusc pentru a lasa loc unei brize glaciare.
Fara sa afiseze vreo expresie pe chip, il lovi peste obrazul stang cu toata puterea fizica de care dispunea in acel moment. Ii ignorase remarcile pana atunci, insa ultima nu reusi sa o ignore. O jignise. Scarbita de felul sau de a se purta, si vrand sa isi descarce toata furia acumulata brusc, hotari ca cea mai inteleapta decizie ar fi sa paraseasca locul. Se smuci din bratele lui si apuca un drum care ii era in cale, fara sa mai priveasca o secunda inapoi, fara sa astepte o reactie din partea lui.
RE: One more light - Lucas Sasha Neitzke - 18 Jan 2025
Stranse usor din ochi. Fata asta avea ceva forta. La naiba cu incetineala reactiilor lui! Nu se asteptase sa fie lovit, astfel incat in secunda urmatoare obrazul i se inrosi puternic. El era atat de palid din cauza naturii sale vampiresti, incat acea palma reusi sa ii faca obrazul sa capete culoarea unei persoane care a stat mult prea mult la soare in conditiile in care stie ca se arde foarte usor. Si ustura la fel. Totusi, reactiona de data aceasta suficient de rapid, luandu-se dupa ea, prinzand-o la timp de talie. O trase inspre el, lipindu-i spatele de el pentru a o tine pe loc. O tinea bine de talie cu mana stanga, insa nu atat de tare incat sa se poata spune ca isi folosea forta fizica supraumana. Doar atat cat sa nu fie luat prin surprindere.
"Ce esti atat de revoltata?" ii vorbea aproape exact in ureche, zambind usor, chiar daca obrazul inca il ustura. "Nu ai nimic de pierdut, pana la urma." Desi stia ca avea sa o enerveze, o saruta pe ureche, cuprinzandu-i toata arcada cu conturul buzelor. Renuntase la tonul ironic, avand in vedere ca nu avea nici un interes sa o calce definitiv pe nervi. Nesimtirea nativa il oprea insa din a fi foarte amabil. O musca vag de ureche, cu incisivii, nu cu coltii, facand cativa pasi cu spatele, tragand-o inevitabil dupa el si lipind-o cu fata de primul perete din preajma. O fixa cu privirea o secunda, abordnaud-i din nou gatul, pe la spate." Nu-i asa?" intari remarca anterioara, avand grija sa nu ii lase vreun fel de a ii scapa din brate, folosind pentru moment forta suficient de moderat cat sa nu il poata acuza ca o tinea cu forta, desi exact asta facea. Cand dadu de gustul gatului, exact in zona de unde o muscase prima data, i se elimina orice dubui ca exact de asta avea chef. Exact atunci. Indiferent ce parere avea ea.
RE: One more light - Christine Fournier - 31 Jan 2025
Il simti apropiindu-se periculos de mult de zona in care o muscase ultima data, fiind sigura ca nu o sa se mai intample, avea totusi o urma de indoiala cand era atat de aproape. Amintirea acelei experiente ii reveni in minte, alimentandu-i enervarea. Nu putea sa nege vreodata faptul ca exista o oarecare atractie fata de el in general, insa a-l lasa sa o domine chiar si din acest punct de vedere era deja prea mult pentru ea.
Nu intelegea de ce insista cu prima ocazie sa se lege de ea, oare nu o putea lasa in pace, stia ca nu o sa o omoare, dar chiar si asa nu ii facea placere prezenta lui, cuvintele lui sau orice altceva legat de el. Da, ii era frica, tremura ca o varga in bratele lui, dar nu mai vroia sa ajunga cina pentru el.
"Lasa-ma in pace sau tip"spuse ea ragusit fiind constienta ca nu avea cum sa scape fizic de el, trebuia doar sa il maguleasca sau sa i-o dea la sentiment, sau sa il ameninte.