Darkmark RPG Forum
Iubire purtata de vant ... - Printable Version

+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Coltul Creativ (https://www.darkmark.ro/f-coltul-creativ)
+--- Forum: Writers' Hangout (https://www.darkmark.ro/f-writers-hangout)
+--- Thread: Iubire purtata de vant ... (/t-iubire-purtata-de-vant)



Re: Iubire purtata de vant ... - Rachel von Precieux - 18 Nov 2009

Waw.E atat de incredibila povestea asta!E....magnifica.
Abia astept sa apara a doua parte. Kiss


Iubire purtata de vant ... - Alathea Joy - 18 Nov 2009

Capitolul I
Visand in ploaie


[Image: Dancingintherainlarger.jpg]

23.ianuarie.1992
20:45 P.M



Fugeam prin acel ocean de lacrimi … De doua zile , cerul nu-ncetase a plange . Ploua cu picaturi mari , poate chiar enorme , ce se inlantuiau intr-un dans haotic al vantului ce parca muta totul din locul sau firesc . Abia ma mai tineam pe picioare , dar continuam sa alerg . Imi simteam intregul corp inghetat … Si asta durea …
Soseaua era pustie .. de-as fi ignorat cele cateva masini ce se grabeau catre destinatie , as fi zis ca era chiar liniste . O liniste profunda ; sacaitoare . In contrast cu durerea de cap ce nu imi dadea pace , devenea insuportabil . Impactul picaturilor de ploaie cu asfaltul rece , murdar … era tot ce se mai auzea , dar cine ar fi bagat de seama ?
Strada , orasul … devenisera un labirint urias .
M – am oprit din alergat curand , amestecandu-ma printr-un mic grup de persoane , ce ramasesera ca si mine , prizonieri ai furtunii . Priveam in gol si asteptam …Autobuzul ce avea sa ma duca acasa nu mai venea . Am injurat in gand . Incercam sa fiu stapana pe situatie .
Fiecare picatura ce se lovea de hainele mele , de chipul meu , ma facea sa ma simt si mai rau . “ Ce frumos trebuie sa troneze umbrela pe masa din sufragerie … Exact acolo unde am lasat-o … Sau mai bine zis , unde am uitat- o !
Fosnetul frunzelor ce se desprindeau de coroana copacilor , odata bogata sau zgomotul ramurile ce se indoiau in bataia vantului , suna ciudat in mintea mea … “ Dintr-o data , parca nu mai e deloc asa de liniste ! “ mi – am spus . Ceata era asa de deasa , abea mai zaream luna ce nu intarzie sa apara … Ce n-as fi dat sa fiu acasa .
Dintr-odata , am simtit o mana aspra , rece , pe umarul meu … Mi-am intors privirea …
Andy era acolo , langa mine si imi zambea , amuzat de situatie … Tocmai pierdusem autobuzul si nici nu realizasem , fiind pierduta in gandurile mele . Parea ireal … El , langa mine . N-am mai avut nici o stapanire de sine si i-am sarit in brate , incercand sa imi stapanesc lacrimile . Era un amestec de sentimente … De cand nu ne mai vorbisem ? Acum puteam sa aud vocea pe care o iubeam , sa ii vad chipul si sa ma pierd in ochii sai . Ochii sai albastri …

" Aveline ... ce-ar fi ...
Se oferi sa ma duca acasa cu masina … stia drumul . Prea bine poate . Era atat de aproape de mine , dar totusi atat de departe . Si de ce ? La cine se gandea atat de concentrat ?

N-am scos nici un cuvant ... Am privit pe geam absenta , urmarind cum se lovesc picaturile de ploaie violent de geam . Asta ma facu sa imi aduc aminte ; de ceea ce ma urmarea si nu voia sa imi dea un ragaz . Nu ma lasa sa gandesc logic atunci cand trebuia . Cand era nevoie de mine , el era acolo ... incoltindu-ma .

~ Flashback ~

“Aceasi camera ticsita de carti si praf … aceasi voce rece ce se auzea incet pe fundal . De cate ori asistase la aceasta scena ? El privea asa cum facea mereu ; cu dispret . Ce n-ar fi dat sa ii vorbeasca … sa ii poata spune macar o vorba , dar nu . Tacea si asta nu era tot . Parea o papusa in mainile unui maestru papusar … Intinsa pe jos … fara suflu . Nemiscata . “ Secrete … secrete ! Asa-i ca si tu le urasti ? Ziua adevarului va veni curand “ Aceleasi cuvinte ce pentru fata nu aveau nici o noima . Cate repulsie ii putea provoca acea voce odioasa .
Dar nu fu de ajuns decat de un fior rece ce ii sageta trupul … si –n toiul noptii iata-o treaza cu un tipat intiparit pe buze si o figura schimonosita . Suspinand il striga pe Andrei … ar fi fost placut sa fie acolo , langa ea . Dar si asta ii era interzis ...


~ End of flashback ~

Acel cosmar ... imi transforma viata intr-un cosmar .
***

Andrei ma conduse cu zambetul pe buze pana la usa apartamentului . Nu ! Nu avea sa se termine la fel ...

- Nu ... nu ... nu ai vrea sa ramai ? am rostit incet si rar .

Asteptam sa raspunda , cu ochii umezi si tristi .

So ... this was the first chapter ! Sper ca v-a placut Smile ! O sa pun si capitolul doi ... Sambata ... I think Smile


Re: Iubire purtata de vant ... - Annie Granger - 20 Nov 2009

OOO!! Foarte frumos! Imi place ideea ta cu "flashback" ! Foarte ingenios. Sunt sigura ca si celelalte parti vor fi tot foarte frumoase. Abia astept!SmileSmile


Re: Iubire purtata de vant ... - Isabella River - 20 Nov 2009

Imi plaaace!
Abia astept cpntinuarea...sunt sigura ca va fi super!
Esti talentata.



Re: Iubire purtata de vant ... - Bella Emily Rose - 20 Nov 2009

Hey...deci...imi place LoveLove
Nu stiu cum se face ca toata lumea de pe aici e talentata...
Ador ceea ce ai scris...sper sa postezi in continuare...de abia astept sa citesc continuarea...Happywide



Re: Iubire purtata de vant ... - Serenity Taylor - 21 Nov 2009

Wow....chair frumos...ce sa zic ,n'am observat greseli de tastare sau altceva
Ai un stil foarte frumoas de a scrie .Astept si urmatorul capitol cu nerabdare .
See ya


Re: Iubire purtata de vant ... - Bella Emily Rose - 05 Dec 2009

Hey Aveline LoveLove
Imi place foarte mult...si ma bucur ca te-ai reapucat de scris..Happywide
Astept continuarea..:-)



Re: Iubire purtata de vant ... - Alathea Joy - 05 Dec 2009

Capitolul 2 :

Iubind in zadar …
Partea I


Il priveam , atenta la fiecare gest al sau … De ce tacea ? Ma privea confuz , de parca n-ar fi stiut ce imi doream de la el . O lacrima se ivi pe chipul sau . Se apropie usor de mine si ma stranse la piept … delicat . I-am raspuns l-a imbratisare , strangandu-l puternic in brate . I-am luat mana si l-am tras dupa mine …
- M – am intors ! am strigat eu slab odata ce am pasit in holul de la intrare , incercand sa nu ma impiedic de pantofii ce erau imprastiati pe gresia de un albastru inchis . Pisoiul meu imi iesi in intampinare , mieunand slab . I-am zambit , cu speranta ca se va multumi cu atat deocamdata si m-am intros la Andrei .
- Pai … de ce nu iei loc ? Am sa pregatesc niste ceai … Preferatul tau ! am mai adaugat , facandu- i cu ochiul .
- Da … eu te astept aici … Probabil ca am sa citesc un volum de poezii din biblioteca ta !

***

- Mai tii minte ? Desi nu a fost prea placut , imi aduc aminte cu drag … de … acel moment ! Chiar si pe mine ma surpride de unde am avut atata curaj … desi … Vreau sa zic , nu stiu ce mi-a venit sa fug de acasa .. si sa vin tocmai pe capul tau !
- De ce te miri ? Mereu ti-am spus ca esti destul de nebuna pentru a te imbarca intr-o excursie pe Planeta Rosie …
- Huh ? Nu inteleg … i-am raspuns nelamurita .
- Vorbesc de Marte … imi spuse el dandu-si ochii peste cap .
- Nu asta ! De ce mereu sunt eu personajul negativ ? Am ras … Serios acum . Nici eu nu stiu ce imi poate pielea ! Poate ca numai tu sti .. cred ca numai tu sti ! Doar .. ne cunoastem de la treisprezece ani si de prima oara cand ne-am zarit , am fost de nedespartit ! Unde ai fost tot acest timp ? Te-am cautat si m-am rugat la Dumnezeu sa te gasesc ; si uite ca tu ai dat de mine in final . O lacrima stinghera se rostogoli pe obrazul meu , urmata de un suspin … plangeam , cum nu m-ai facusem de mult ; tacut dar dureros . Andrei ma privii intens , cerandu-mi sa ma potolesc , fara nici un pic de efect in fata incapatanarii mele .
Se apropie timid de mine , asezandu-se in dreapta mea , pe canapea . “ Nu merita sa plangi … “ imi sopti el , in timp ce se apleca din ce in ce mai tare sper mine . Si-a apasat obrazul de al meu , in timp ce mi-am incolacit bratele in jurul gatului sau … Mi-ar fi placut sa mor in acel moment … alaturi de el ;
Nu stiu cum am rezistat tentatiei de a nu-l saruta … Buzele sale erau la cativa centrimetri de ale mele , dar asteptam . Ii auzeam inima bubiund din ce in ce mai repede … “ Exact ca a mea … “ am gandit chicotind .


- Si tot in aceea zi , a…

N-am mai putut continua … si-a apasat tandru buzele de ale mele . “ Mi-ar placea sa mor in acest moment ! “ i-am soptit cat inca buzele sale imi acopereau chipul de sarutari . Era un amalgam de sentimente in atingerile sale … ce practic … imi dadeau foc . Pacat ca eram privata de ai-I privi ochii sai albastri-verzui . Din instinct , si ai mei erau de mult inchisi …
Cand sarutul se risipi , mi-am trecut mana prin parul sau castaniu-deschis . Ma privi surprins , parca cuprins de remuscari ; infasca jacheta ce o purtase cand a venit si iesi vijelios din incapere … mai precis … din apartament .


- Ce se …
- Ne mai vedem … frumoasa mea ! O sa ne mai vedem !


Din aceea zi … am renuntat sa il mai caut , fiindca n-a mai aparut , asa cum spusese … Sau poate doar eu am crezut ca a zis asta ...


Partea a II a o voi pune maine ... Sper sa va placa Love


Re: Iubire purtata de vant ... - Rachel von Precieux - 05 Dec 2009

Fat-o tu chiar ai talent!
Kiss
Astept continuarea Kiss



Re: Iubire purtata de vant ... - Isabella River - 15 Dec 2009

Am citit ce ai scris pana acum, si chiar mi-a placut.. esti foarte talentata.. abia astept continuarea.. Kiss