+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Londra (https://www.darkmark.ro/f-londra)
+--- Forum: Pestera lui Godric (https://www.darkmark.ro/f-pestera-lui-godric)
+--- Thread: Un Craciun plin de amintiri (/t-un-craciun-plin-de-amintiri)
Pages:
1
2
Un Craciun plin de amintiri - Bell Evans - 01 Apr 2010
OOC: Doar eu si Rose Evans, nunima mea
Pestera lui Godric se afla sub acoperamantul iernii. Strazile adormite erau invaluite de o plapuma scanteietoare de nea, care scartaia daca mergeai pe deasupra ei. Soarele privea trist cum norii cenusii il alunga de pe bolta cereasca, iar vantul vajaia pe sub podurile vechi si abandonate. Nimeni nu era pe strada, fiind aproape seara. Se apropia Craciunul, asa ca toata lumea statea in casa.
In casuta de la numarul 28, locuia familia Evans. O casa mica la prima vedere, cu doua etaje si o gradinita invesmantata in zapada sclipitoare.
Bell statea in camera sa, cufundata in lectura unei carti despre Spiridusii de casa. Rose si tatal sau se jucau cu Nate in curte, bulgarindu'se si bucurandu'se de atingerea rece a cristalelor de gheata.
Bell fu trezita din visare de un ciocanit scurt la usa, care o facu sa tresara.
"-Intra" spuse ea, curioasa. In micuta camera cu pereti azurii intra o femeie slaba, inalta, cu ochi negri si o privire adanca. Avea parul castaniu deschis, cu reflexe rosiatice, ca si cel al fetei.
"-Bell, tu de ce nu iesi putin afara? Ai mai prinde culoare in obraji" spuse o voce calda.
"-Uhmm, mai bine stau in casa. E mai placut pentru mine, si in plus, nu ma simt atat de bine.." raspunse fata, cu un glas aproape soptit. O lacrima se scurse pe obrazul alb, iar Blair Evans isi lua fata in brate.
"-Bell, gata, stiu ca iti este greu. Dar nu poti sa stai asa, in fiecare vacanta de iarna pe care o petreci acasa. Incearca sa uiti!!" spuse femeia, ingrijorata.
"-Mama, nu vreau, nu pot si nici nu am de gand sa'mi uit bunicul!!!!" spuse Bell suparata, dupa care se ridica din pat, isi lua o haina groasa, papucii si un fular.
"-Unde pleci?" intreba mama ei.
"-Merg sa iau o gura de aer curat..Te rog, lasa'ma sa ma plimb putin singura.."raspunse Bell.
"-Nu stai mult, da? Si ia'ti bagheta cu tine" ii raspunse Blair, dupa care se ridica si o conduse pana la usa. Pe scari se intalni cu sora sa Rose, care isi scutura zapada din parul scurt. Nate incerca sa se descalte, iar tatal ei o privea cu interes.
"-Pleci undeva???" o intreba el, cu un ton ciudat.
"-Vreau sa ma plimb putin..Singura" raspunse fata, accentuand ultimul cuvant.
"-Ai grija de tine" fu singurul lucru pe care i'l spuse tatal sau, cand trecu pe langa el.
Iesita afara, Bell se simti revigorata. Aerul rece ii ingheta simturile si nu o lasa decat sa suspine incetisor. Fulgii argintii i se prindeau in par, si se topeau pe fata ei calda.
Se plimba minute in sir, cu pasi mici si nehotarati, pana se vazu ajunsa in fata unei portite mici. Portita cimitirului. Uhmm, cum de am ajuns tocmai aici? Cred ca nu mi'am dat seama isi spuse ea, dar deschise usita si pasi in cimitir. Mormintele pustii se insirau in mai multe randuri, dar fata se indrepta spre unul aflat in partea superioara, cu multe ghirlande prinse de o cruce alba de marmura. Se apropie nesigura, si mangaie suprafata rece a crucii. Simti in acel moment ca lumea ei se prabuseste, dorindu'si sa fie alaturi de bunicul ei. Nicaieri altundeva, acolo. Nu mai conta nimeni si nimic. Nu'i pasa de nimeni. Vroia doar sa stea acolo, in compania stelelor si a fulgilor de zapada. Orhidee sopti ea, si un buchet frumos de orhidei aparu langa cruce. Erau florile lui preferate, mereu gaseam cate un buchetel dimineata, cand ma trezeam se gandi Bell, si lacrimi fierbinti ii inundara toata fata. Nu putea lupta impotriva valurilor de amaraciune care o trageau la fund, vroia doar sa ramana acolo. Se simtea protejata, in universul ei, si avea impresia ca nimeni nu ii poate face rau, deoarece bunicul era alaturi de ea, ca spirit daca nu ca prezenta umana.
Lacrimile calde topira o mica portiune de zapada, iar Bell ingenunche langa mormant. Ramase asa multa vreme, pana cand auzi zapada scartaind in spatele ei..
Re: Un Craciun plin de amintiri - Rose Evans - 09 Apr 2010
Rose observa iesirea stranie a surorii sale. Iar se gandeste la el. Trebuie sa o gasesc. isi spuse Rose dupa care se ridica din fotoliul calduros. Cobori scarile circulare din stejar si se duse pe hol. Isi lua pe ea paltonul negru pana la genunchi, fularul si caciula rosu cu galben, si isi incalta bocancii negri. Deschise usor usa pentru a nu fi auzita si porni prin zapada inalta. Oare unde o fi?? Cutreiera gradina in lung si-n lat apoi se ghemui langa o salcie tanara. Se gandi unde ar merge ea daca ar vrea putin timp singura, ca sa se gandeasca la o persoana draga. Hmmm…un loc tacut, linistitor. Un loc numai bun pentru amintiri. Asta era – cimitirul. Cu siguranta o voi gasi acolo. Deschise portita si iesi pe stradutele pustii ale satului. Merse timp de 2 minute pana cand ajunse in fata unui gardulet din piatra, scund, pana la genunchi, care ducea in curtea bisericii. Intra pe portita din lemn de ulm si traversa aleiile inzapezite. Se apropia din ce in ce mai mult de mormantul bunicului, asa ca incepuse sa paseasca cu atentie. Nu vroia sa o sperie pe Bell. Ajunse la 2 metri de ea si tusi bland, anuntandu-si prezenta. Fata se intoarse putin surprinsa si isi vazu sora stand in spatele ei. Rose se apleca si se aseza langa ea.
“ – Scuze, nu am vrut sa te urmaresc. Dar mi-am facut griji pentru tine deoarece nu mai veneai.” isi ceru iertare Rose.
“ – Nu e nimic. M-am pierdut printre ganduri si amintiri ca nici nu am vazut cat de repede a zburat timpul.”
“ – Te gandesti la el, nu?” o intreba Rose, dar continua stiind deja raspunsul…“ Si mie mi-e dor de el, dar incerc sa imi amintesc lucrurile frumoase si sa rad. Pentru ca stiu ca asta ar fi vrut si el. Bunicul e sus, Bellyshor, printre ingerii cei buni, si se uita la tine, si se intristeaza cand te vede plangand. Vrea sa te bucuri de sarbatoarea sfanta a Craciunului impreuna cu familia ta. Asa va putea fi si el fericit.”
“ – Dar nu pot sa nu ma intristez cand ma gandesc ca nu va mai fi niciodata langa mine.” Sopti Bell, lacrimi proaspete siroindu-I pe obrazul ceratic.
Spre mirarea lui Rose, o lacrima fierbinte ii cazu pe mana ca gheata. Nu plansese niciodata dupa moartea bunicului sau, deoarece nu putuse. Suferise si mai mult tinand totul in ea. Dar acum putea si ea sa planga. Nu se obosi sa-si stearga lacrimile ce veneau una dupa alta. Era o senzatie placuta, se descarca. Isi lua sora in brate, instinctiv, apoi o privi in ochii caprui patrunzatori si ii spuse:
“ – Totul va fi bine. Bunicul ne pazeste. El este ingerul nostru pazitor.”
“ – Da…” adauga si Bell printre sughituri.
Dupa ce se mai linistira se ridicara de pe zapada scartaitoare si se plimbara prin gradina cimitirului. Rose isi lua sora de mana, si se indreptara impreuna spre casa.
Afara se innopta. Soarele inghetat se retragea dupa dealurile cu nameti. In urma lui, ultimele raze verzui bateau bland la casele oamenilor. Noaptea se napusti asupra satucului, anuntand venirea reginei intunericului, venirea lunii. Bataia aspra a vantului iti dadea fiori, trimitandu-te langa semineele primitoare. Toti locuitorii micului oras stateau in jurul bradului petrecandu-si seara magica a Craciunului cu cei dragi. Rose si Bell cutreierau agale stradutele singuratice, ajungand intr-un sfarsit in fata casei lor. Deschisera portita care scoase un scartait familiar apoi traversara aleea ninsa. Intrara in casa, dezbracandu-se de hainele groase apoi mersera in sufragerie. Mama, tata si Nate le asteptau deja acolo si fura incantati cand le vazura mai linistite. Cele doua surori se alaturara restului familiei si se asezara toti langa bradul frumos impodobit.
Re: Un Craciun plin de amintiri - Bell Evans - 09 Apr 2010
Bell inca se gandea la bunicul sau, dar fu intrerupta de fratiorul sau, care ii sari in brate.
"Bellyshor, uite ce ti'am luaat!" tipa el, fericit.
"-Ia sa vedem, ce mi'a luat fratele meu preferat" raspunse fata, incercand sa se prefaca incantata.
"-Doar un frate ai, Bell" ii zise Rose, razand.
"-Scuteste'ma surioara" spuse si Bell, incepand sa rada.
Nate ii puse pe genunchi o cutie mare, frumos invelita in hartie albastra.
"-L'am ales impreuna cu tati" spuse copilul, zambind cu toti dintisorii.
"-Nathan, asta trebuia sa fie micul nostru secret" zise si tata, mustrandu'l cu blandete.
"-Multumesc, tata" sopti Bell, si rupse incetisor hartia. Inauntru gasi un tablou, dar stai..nu era tablou. Era o fotografie cu ea si bunicul, in ultimul sau an de viata, frumos inramata in cristal, mirosind puternic a orhidei. Lacrimile se adunara in ochii ei negri, si incepura sa curga pe obrajii palizi.
"-Nate, e minunat" ii sopti ea, iar baiatul o stranse in brate.
"-Nu plange, Bellyshor, nu vreau sa fi trista" murmura el, in parul fetei.
"-Nu plang pentru ca sunt trista, plang de fericire. E un cadou minunat" spuse Bell, zambind.
"-Acum, deschide'l si pe al meu si a lui Rose" spuse mama, si ii inmana o cutie mai grea de aceasta data. O deschise si vazu in interior o multime de dulciuri, carti, haine noi si un medalion misterios.
"-Acesta a fost al meu" spuse mama. "Dar ce il face special a fost persoana de la care l'am primit. Bunicul mi l'a daruit cand aveam 15 ani" spuse femeia, zambind cu nostalgie.
"-Deschide'l!" spuse si Rose. Cu maini tremurande, fata deschise medalionul micut, si inauntrul sau gasi un citat:
Uita trecutul, traieste prezentul si fi pregatita mereu sa infrunti viitorul.
Era scrisul lui..o stia..literele usor inclinate, scrise cu argintiu, i se intiparira in minte.
"-Nu as fi putut sa primesc niste cadouri mai frumoase" murmura Bell, si isi imbratisa intreaga familie. Acela era primul Craciun in care era cu adevarat fericita, dupa moartea bunicului...
Re: Un Craciun plin de amintiri - Rose Evans - 10 Apr 2010
Rose se uita multumita la sora ei care radia de fericire in prezenta cadourilor primite. Stia ca de acum incolo totul va fi altfel. Cand isi va mai aminti de bunicul ei o va face zambind, gandindu-se la clipe frumoase petrecute impreuna.
Toata seara deschisera cadouri. Tata primise un ceas nou nout incrustat cu safire, mama primise o bratara din aur alb, inscriptionata in interior cu un scris ingrijit, usor inclinat Pentru ca esti si vei intotdeauna in inimile noastre., Nate primise o matura, cu un maner neted, argintiu, lustruit pe care scria cu litere verzi Nimbus 2001. Ochii ii scaparara de bucurie cand isi vazu cadoul foarte pretios pentru el. Din acest punct de vedere semana intru-totul cu Rose. Asta ar fi fost si reactia ei. Nate mai primise un cadou si de la surorile lui. Acestea ii luasera o cutie imensa de dulciuri si un sah vrajitoresc cu piese din fildes. Acum veni timpul ca Rose sa isi deschida cadourile. Prima data il lua pe cel din partea parintilor. Era lunguiet, invelit intr-o hartie azurie. Rupse ambalajul si ii cazura ochii pe o chitara electrica nou nouta ce stralucea in lumina focului. Avea corzile din par de unciorn si era de un verde intens ca smaraldul. Fata ramase uimita privindu-si chitara timp de vreo 10 minute pana cand Bell o intreba daca era bine. Ii mai lua vreo 2 minute pana sa raspunda, apoi le multumi entuziasmata parintilor. Lua de sub brad si ultimul cadou, de la Bell si de la Nate. Era mediu ca marime si era ambalat intr-o hartie vesel colorata cu niste buburuze pe el. Rupse nerabdatoare hartia si gasi un morman mare de dulciuri si inventii ale gemenilor Weasley. Langa acestea erau doua carti, destul de groase. Scoase prima carte si citi titlul Istoria Coreei de la A la Z, apoi se uita la a doua carte, putin mai groasa. Cum sa inveti coreeana in 2 luni. Rose se uita cu bucurie in suflet la cadoul primit si nu putu sa spuna decat:
" - Wow, comapsumida, nunim, aboni! "
Toata familia incepu sa rada si sa isi admire fiecare darurile primite. Dupa un timp se asezara la masa, savurand bucatele delicioase care iti faceau cu ochiul.
" - Surioara, sper ca n-ai sa zangani de acuma intr-una la chitara." intreba putin tematoare Bell.
" - Nu-ti fa griji, nunim. Am sa cant exact langa usa ta ca sa fii prima care imi descopera talentul!" raspunse Rose facandu-i cu ochiul surioarei sale.
In restul serii, rasera si manacara cu pofta, pana cand li se facura somn. Rose si Bell care avusera o zi plina, urcara primele sus. Dar cum niciuna nu prea avea somn decisera sa doarma in aceeasi camera si sa mai vorbeasca...
Re: Un Craciun plin de amintiri - Bell Evans - 10 Apr 2010
Rose veni in camera lui Bell dupa putin timp de la incheierea cinei. Amandoua mersera sa'i spuna noapte buna lui Nate, iar apoi Bell pleca in camera ei.
Statea intinsa pe patul albastru, cu baldachin spumos, uitandu'se pierduta la fotografia frumos inramata, si strangand medalionul la gat cand intrase sora ei. O lacrima uitata pe obraz o facu atenta pe Rose:
"-Bell, gata!!!" spuse ea, stergand picatura translucida.
"-Ok, scuze, e de mult acolo" raspunse sora sa, incercand sa zambeasca.
Rose o privi serioasa pentru cateva minute, dupa care se arunca si ea in patul mare si moale.
"-Patul tau e suuper bun, dormi singura aici?" intreba ea, curioasa.
"-Nuu, il aduc pe Voldy in fiecare noapte si stau la povesti cu el" zise Bell, sarcastica.
"-Asa deci. Si iti uiti sora" spuse si Rose, prefacuta suparata.
"-Sora care vorbeste coreeana si in somn.." o completa Bell.
Cele doua se uitara urat una la alta pentru cateva minute, dupa care izbucnira in ras si se ombratisara.
"-Off, Rosyshor, ce m'as face fara tine" ofta fata incetisor.
"-Ai fi mult mai linistita. Si nu ti'ar palavragi nimeni despre coreeana" raspunse Rose, zambind.
"-Ei, asta af fi ceva! Mi'ar placea!" spuse Bell, dar plati grav.
"-Ahaa" zise Rose si incepu sa o gadile.
Bell incepu sa rada din cauza surorii sale, si curand cazura amandoua din pat.
"-Clar, am facut'o si de data asta" zise Rose, inca razand.
Nu dura 2 minute, ca si veni tatal in camera lor.
"-Data viitoare cand am sa va las pe voi doua sa dormiti in aceeasi acamera, am sa'mi aduc aminte sa demolez si casa. Nate doarme la ora asta" spuse el, usor amuzat de fiicele sale, care stateau pe covorul cu reflexe azurii.
"-Scuze, tata" murmurara cele doua, aparent triste.
"-Mai incet, ok? Si noapte buna, asta daca vrei sa dormiti in noaptea asta" completa Robert, dupa care iesi din camera.
"-Ulalaa, hai sa demolam noi casa, asa, ca supriza intarziata de Craciun" propuse Bell, razand.
"-Ehee, Bellyshor, nu stiu ce s'ar intampla" raspunse sora sa, razand.
"-Ok, acum serios, ce facem???" intreba Bell, prefacandu'se serioasa.
"-STIU!!!" tipa Rose.
"-Oh, nu! NU COREEANA IAR!!!!" striga si Bell, socata cu gandul la o lectie de coreeana.
"-Ba daaaa" spuse Rose fericita.
"-BA NUUUU!!" chicoti Bell. "Am eu o idee, hai sa spunem povesti de groaza, ca in tabara aia" propuse fata.
"-Cand eu stateam la tine in brate, si tu iti tineai capul in parul meu, amandoua fiind speriate desi stiam povestea?" intreba Rose, amuzata.
"-Dapp" spuse sora sa. "Incepe tu"
"-Ok, deci..."
Intr-o noapte cu luna plina, un grup de prieteni au hotarat sa vada daca legenda era adevarata. Au mers in cimitir, dar unul dintre ei nu a indraznit si a hotarat sa ramana la intrare. Baietii au inceput sa alerge prin cimitir si o buna bucata de timp nu s-a intamplat nimic. La un moment dat, baiatul ramas in afara cimitirului i-a vazut pe ceilalti indreptandu-se spre el cu niste ochi mari si iesiti din orbite.
A inceput sa tipe, iar oamenii care locuiau in apropierea cimitirului l-au auzit si i-au venit in ajutor. Cand au ajuns, baietii erau morti, iar cel care ramasese in afara cimitirului a amutit si nu s-a putut afla nici pana azi ce se intampla, de fapt in acea noapte cu luna plina...
"-Mai traiesti??" intreba Rose, uitandu'se la Bell. Aceasta nu dadea niciun semn ca ar fi speriata.
"-Dap, aproape am adormit" zise ea relaxata, razand. "Hai, e randul meu sa povestesc...."
Re: Un Craciun plin de amintiri - Rose Evans - 10 Apr 2010
" - Sa vedem daca reusesti sa ma sperii. Desi ma cam indoiesc." rase Rose.
" - Mai vedem noi." ranji Bell dupa care isi incepu poveastea.
Erau o data ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti... incepu Bell, dar fusese intrerupta de sora ei.
" - Nunim, parca trebuia sa spui povesti de groaza , nu povesti de adormit copiii."
" - Surioara, poti sa nu ma mai intrerupi?" intreba incruntata fata, dupa care isi continua povestirea.
Deci erau odata doi indragostiti care, intr-o seara au hotarat sa mearga cu masina la plimbare. Dupa ce afara se innoptase deja, baiatul o lua pe fata de acsa, pornind amandoi in aventura noptii. Mersera la marginea oraselului si parcara pe un camp intins, de unde puteau admira splendoarea noptii. In apropierea campului, inconjurata de dealuri joase, se gasea inchisoarea acelei regiuni. Cum stateau cei doi in masina, tinandu-se de mana, radioul se porni brusc, iar un crainc anunta evadarea unui criminal in serie deosebit de periculos, cu un carlig in loc de mana dreapta. La auzul vestii, fata se sperie si il ruga pe baiat sa o duca acasa. Acesta insista sa mai ramana si incepu sa o sarute. Ingrijorata pentru viata ei, fata il respinse si ii zise sa o duca acasa imdeiat. Baiatul se resemna si conduse cu viteza spre locuinta fetei. Ajunsa in fata casei, copila cobori din masina si se indrepta spre usa. Cand sa urce scarile, aceasta scose un mic tipat, privind inmarmurita usa. Bataile inimii dadeau sa sparga pieptul si desi isi dorea cu ardoare sa fuga de acolo, picioarele refuzau. In fata ei, era o dara de sange care ducea spre intrare. Intre usa intredeschisa se zarea... un carlig insangerat, tintit spre ea...
Sfarsit!
Incheie Bell uitandu-se cu o urma de speranta pe chipul palid al surorii ei.
" - Ei, nunim, te-ai speriat?? Macar putin??" o intreba parca rugator.
Dar fata nu raspunse. Dupa cateva secunde isi reveni si zambi sters.
" - Esti bine, Rosyshor?" intreba Bell intrand la griji.
" - Da, trebuie sa recunosc ca m-am speriat putin...Dar doar putin." raspunse fata potolindu-si incetiosr bataile inimii.
" - Cred ca e de ajuns cu povestile de groaza pe seara asta. Tu ce zici?"
" - Dap, ai dreptate, nunim. Dar ce facm?? Ca eu nu am somn deloc!!" intreba Rose indreptandu-si privirea spre luna plina, domnind pe cerul instelat...
Re: Un Craciun plin de amintiri - Bell Evans - 10 Apr 2010
Bell se ridica si deschise fereastra. In ciuda tipetelor suparate ale lui Rose, se aseza pe pervazul inghetat si se lasa imbratisata de frigul noptii. Fulgii argintii se jucau prin aerul rece, iar luna plina ii privea linistita. Cerul indigo se reflecta in privirile fetei, care se uita pierduta la spectacolul iernii.
Dar curand se trezi din visare, si lua o mana de zapada. Ii ingheta simturile, dar se hotari sa i le inghete si pe cele ale surorii sale. Se ridica incetisor si merse spre pat, unde fata statea intinsa pe spate, cu ochii inchisi. Se apropie cu pasi linistiti, si ii arunca toata zapada in fata. Socul fu imens-un urlet pe care Bell i'l astupa cu o perna, urmat de priviri scanteietoare si o serie de injuraturi specifice.
"-BELLYSHOR!! TU SI ZAPADA TA IDIOATA!!" striga Rose, scuturandu'si tricoul gri de stropii reci de apa, care deja se imbibau in haine.
Bell era pe jos de ras, asa ca nu observa cand sora sa se ridica si ii arunca o mana de zapada in fata, la randul ei.
"-ROSEEEEE" urla Bell, simtindu'si fata congelata.
"-Da, surioara, doar sti cat te iubesc eu, nu?" raspunse fata, cu un ton de ingeras.
Fetele continuara sa arunce cu zapada prin camera, pana cand li se facu frig. Privira pret de cateva minute dezastrul pe care il facusera: pernele erau rupte, fiind pene peste tot, era un frig ca la Polul Nord in incapere, si totul era ud din pricina zapezii topite.
"-Ok, mama nu va fi prea incantata" spuse Rose, uitandu'se la camera surorii sale, care era un dezastru.
"-Ii vom spune ca a venit Mos-Craciun..si ca a avut chef de o bataie cu perne, si o bulgareala " spuse Bell, razand.
"-Da, Nate sigur ne va crede" adauga si Rose.
"-Curatenius!" murmura Bell, si mare parte din dezastru se aranja.
"-Mda, dar tot e frig, hai la mine in camera" spuse Rose, si iesi incet pe usa.
Fetele mersera in camera lui Rose, iar Bell spuse:
"-Acum, hai sa devastam si camera ta, si o luam pe cea a lui Nate la rand"
"-Tu ai ceva in seara asta" zise Rose, razand.
"-Poate..dar nici tu nu esti mai cuminte cu capul, asa ca..." zise Bell.
Se asezara pe patul cu baldachin verde, si se incalzira la lumina flacarilor albastre ce se jucau vesele in semineu.
"-Asa, acum ce facem??" intreba Bell..
Re: Un Craciun plin de amintiri - Rose Evans - 10 Apr 2010
Se intinsera pe pat, cu fata in sus si cu mainile sub cap, privind tavanul si incercand sa gaseasca ceva de facut. Dintr-odata Rose sari din pat.
" - Eu zic sa mergem afara. Nu pot sa dorm si poate ca o plimbare in aerul rece al noptii ne va face bine la amandoua." zise fata uitandu-se rugator la sora ei.
" - Bine, dar nu trebuie sa facem zgomot. Ca daca ne prind parintii afara, la ora asta, e vai de noi." accepta Bell si ea destul de entuziasmata.
Bell pleca in camera ei sa se schimbe, in timp ce Rose isi lua blugii sobolan si un pulover gri. In scurt timp, isi facu aparitia si Bell imbracata cu o niste blugi bleumarin si un pulover mov. Coborara scarile tiptil pana in holul de la intrare. Acolo se incaltara cu bocancii de iarna. Rose isi lua paltonul negru cu fularul si caciula in dungulite galben-rosu, iar Bell geaca mov, cea groasa cu o caciula galbena. Deschisera usa cu atentie, incercand sa nu faca zgomot, dar spre ghinionul fetelor, aceasta scartai.
" - Usa handicapata, acuma ti-ai gasit si tu sa scartai???" incepu Rose sa injure in soapta.
" - Taci, Rosy." o atentiona sora ei.
Iesira, inchizand usa in urma lor apoi o luara la fuga prin zapada pana la genunchi. Bell mergea inaintea lui Rose si nu observa cand fata lua o mana buna de zapada. Insa o simti imediat pe pielea ei.
" - Aaaaa..." incepu sa strige" Pun eu mana pe tine, Rosyshor!!"
" - Mai vedem noi." rase Rose si o rupse la fuga prin gradina.
In scurt timp ambele fete erau ingropate din cap pana in picioare in zapada racoritoare. Rose smtea cum fiecare cristal de omat i se prelingea pe trupul cald, topindu-i-se si facand-o sa tremure. Dar nici in camera nu vroia sa mearga. Dupa ce se bulgarira bine, inghetand cu totul, hotarara sa mearga in casa, sa se usuce.
Ajunsera imediat in fata usii de la intrare, dar cand sa apese pe maner, acesta se deschise cu un scurt scartait. Inimile fetelor dadura sa sara din piept. Daca aveau sa fie prinse de parinti? Dar de dupa usa isi facu aparitia nimeni altul decat Nate, fratiorul lor. Era imbracat deja, cu haine groase, echipat parca pentru o plimbare nocturna, in gerul usturator al iernii. Rose, usurata ca nu fusesera prinse, sari pe Nate, luandu-l in brate si aruncandu-l in cel mai mare morman de zapada. Acesta, surprins de intalnirea cu surorile lui, scoase un mic tipat, dar apoi sari la randul lui pe sora lui trantind-o in zapada. In scurt timp li se alaturara si Bell, asa ca cei trei fratii erau uzi leoarca, pana la piele.
" - Nate, ce faci afara la ora asta??" intreba putin suspicioasa Rose, uitandu-se amuzata la figura fratelui sau.
" - Eu..a.." incepu acesta.." pai, stiti voi, e luna plina, si nu puteam sa dorm..."
" - Normal. " il intrerupsera gemenele, chicotind.
" - Asa ca m-am gandit ca putin aer curat nu-mi va face nici un rau." continua baiatul.
" - Dap, se pare ca ai avut aceeaai idee ca si noi. " zise Bell, zambind strengareste.
" - Si acum ce facem ?" intreba Rose dornica de o noua aventura. " Ca eu nu vreau sa ma intorc in camera mea."
" - Nici eu!" raspunsera Bell si Nate simultan, facandu-si cu ochiul unul altuia.
" - Haideti sa colindam imprejurimile acestui sat. " propuse Rose, insa nici nu termina bine propozitia ca cei doi se indreptara deja spre portita curtii. " Sa inteleg ca acceptati propunerea mea? " ii intreba fata ajungandu-i din urma.
" - Se poate spune si asa." raspunse Bell.
" - Da... Stii tu, Rosyshor..." continua Nate, facandu-i semn surioarei lui sa se apropie mai mult, apoi ii spuse in soapta..." este secret."
" - Deci voi doi planuiti ceva. Se vede pe fetele voastre vinovate. Ce-mi ascundeti?" intreba disperata Rose, dar neprimind nici un raspuns relevant, doar vesnicul Ai sa vezi! sau E secret, Rosyshor, nu-ti putem spune! .
Dupa vreo 5 minute de mers, cei trei frati ajuinsera in miezul oraselului Pestera lui Godric. Era o bifurcatie de vreo 4 drumuri, iar in mijlocul acestei se afla o statuie mareata. Se apropiara cu atentie si citira cuvintele inscripitonate in piatra. Cineva curajos, cu inima sincera si curata, poate strapunge pana si o piatra.
" - Dar ce poate sa insemne asta?" intreba ganditoare Rose.
" - Uite...mai e ceva aici." zise Nate aratand spre coltul monumentului.
Isi indreptara privirile spre locul indicat citind continuarea citatului de mai sus. Iar cel ce va putea patrunde in adancurile misterului va dobandi comoara pastratorului.
" - Eu cu Nate am descoperit aceste inscriptii ieri, cand ne-am plimbat cu niste prieteni. Si cand te-am vazut asa dornica de o noua aventura am zis ca e momentul potrivit sa ti le aratam si tie." ii explica Bell surorii sale.
" - Eu zic ca acum chiar am dat peste o noua aventura." zise Rose.
" - Bine, dar eu zic sa ne odihnim bine in timpul ce ne-a mai ramas de noapte, si maine sa pornim in dezlegarea misterului." propuse Nate care cadea din picioare de somn.
Fusesera de acord, si in 5 minute, cei trei frati se aflau in paturile lor calduroase, dormind si visand la peripetiile ce ii astepta a doua zi...
Re: Un Craciun plin de amintiri - Bell Evans - 11 Apr 2010
Bell se trezi a doua zi destul de devreme. Ceasul frumos impodobit cu scoici sclipitoare de pe noptiera indica doar 10 dimineata. Se ridica din pat, si merse la baie, unde isi facu rutina de dimineata. Intoarsa in dormitor, se aseza din nou in pat, si isi trase plapuma peste cap. Nu dura 5 minute, ca cineva sari pe ea, tipand vesel.
"-Bellysor!!!" striga un glas vioi de deasupra paturii.
"-Nate? Iar ai sarit pe mine, mai rautate mica" raspunse Bell tragandu'l pe fratiorul sau mai mic sub plapuma, unde incepu sa'l gadile. Baiatul radea bucuros, cu ochii verzi sclipindu'i jucaus. Avea acelasi par carliontat ca si al lui Bell si aceeasi piele palida, aproape transparenta. Doar ochii semanau cu Rose, si firea agila.
"-Bell, Bell, mami spus sa vi la micul-dejun" zise Nate, zambind cu toti dintisorii.
"-Vine Bell imediat, numai sa se imbrace. Ai fost la Rose?" intreba fata.
"-Nu, Nate nu merge la Rose. Rose URLA de fiecare data cand merge sa o trezeasca. Nate vine la Bellyshor" spuse baiatul, fericit.
"-Da, sora noastra urla, dar asta nu inseamna ca nu te iubeste" zise si Bell, privindu'l induiosata.
Nate fugi din camera ei, iar Bell se ridica pentru a2a oara din pat. Merse la dulap, de unde lua o pereche de blugi gri si un pulover albastru. Se imbraca repede, isi prinse parul bogat intr'o coada la spate si cobori la bucatarie. Pe scari se intalni cu Nate, care ii sari in brate, si mersera amandoi spre micul-dejun.
"-Rose presupun ca nu s'a trezit, nu?" intreba tatal, plecand spre dormitorul fetei. In scurt timp cobori si Rose la masa, avand o fata somnoroasa.
"-Si, astazi ce faceti?" intreba mama, zambind.
"-Mergem la o plimbare prin oras" spuse Bell, cu o voce stranie.
"-Dap, vrem sa mai vizitam imprejurimile pana plecam la Hogwarts" zise si Rose, dandu'i un picior pe sub masa surorii sale. Niciodata nu mintise bine, dar de data asta nu prea dadu de banuit. Dupa masa, cei trei se imbracara gros si pornira pe aleea acoperita de zapada argintie din Pestera lui Godric. Nate o tinea pe Bell de mana, si radea vesel la atingerea fulgilor inghetati de zapada. Rose privea curioasa imprejurimile acoperite de un vesmant alb, scaldat in lumina razelor de soare.
Ajunsera in centrul oraselului, unde strada se bifurca in 4, si citira inca o data inscriptiile usor inclinate.
Cineva curajos, cu inima sincera si curata, poate strapunge pana si o piatra si Iar cel ce va putea patrunde in adancurile misterului va dobandi comoara pastratorului.
"-Asa, ce vrea sa zica citatul asta??" intreba Rose, privindu'si sora.
"-De ce te uiti tocmai la mine?" spuse aceasta, privind insistent inscriptiile.
"-Oare pentru ca tu esti cea pasionata de lectura, si Nate are abia 11 ani?!" spuse Rose sarcastica.
"-Mda, lasa'ma putin timp, sa ma gandesc.." murmura Bell, uitandu'se in continuare la inscriptiile de pe statuie...
Re: Un Craciun plin de amintiri - Rose Evans - 16 Apr 2010
Bell se uita cu atentie, incercand sa gaseasca semnificatia ascunsa a citatelor.
Soarele iernatic era sus pe cer, imprastiind raze gingase pe zapada neatinsa. La atingerea razelor, fulgii de nea se topeau prefacandu-se in cristale transparente pe pamantul uscat. Vantul vajaia timid prin acea mare de alb, lasand in urma lui fiori reci de iarna.
Dupa vreo 10 minute de meditatie, Bell, tresari, apropiindu-se de statuie.
" - Rose, uite-te putin aici." zise fata aratand cu degetul spre primul citat. Cineva curajos, cu inima sincera si curata, poate strapunge pana si o piatra
" - Da, il vad. Ce e cu asta?"
" - Pai, stii, asta e statuia care ii infatiseaza pe Harry Potter si parintii lui."
" - Pai, da, dar eu nu am vazut-o niciodata cu ei. Tu ai vazut-o?" intreba Rose curioasa.
" - Nu tocmai. Dar, cand Harry Potter a vazut statuia, el vroia sa vada ceva ce are legatura cu el. Noi niciodata nu am vazut acest monument gandindu-ne la istoria lui. De fapt, noi nu i-am acordat prea mare importanta."
" - Da, pana acum..." adauga Nate entuziasmat.
" - Atunci, haideti sa mai trecem o data pe aici, dar de data asta sa ne concentram asupra faptelor ce s-au intamplat aici cand a venit Voldemord.
Cei trei frati plecara, luand-o pe o carare pietruita. Dupa ce erau suficient de departati, se intoarsera, apropiindu-se cu grija de mijlocul pietei. In acelasi timp incercara sa-si directioneze atentia asupra ce stabilisera. Rose se gandea cu emotie daca vor reusi. Daca nu erau suficient de curajosi sau daca nu aveau o inima destul de curata?? Intrebari de genul asta ii tulburau mintea, dezorientand-o. Pentru scurt timp nu se mai gandi la nimic. Insa erau foarte aproape de statuie si isi zise ca nu puteau rata asta din vina ei. Se mobiliza rapid si inainta langa sora ei. Cand trecura prin dreptul monumentului, acesta incepu sa se imste incet, transformandu-se treptat intr-o statuie a trei oameni. De fapt o femeie cu parul lung, carliontat, un barbat cu ochelari si cu parul ciufulit si un bebelus tinut grijuliu de bratele parintilor.
" - Am reusit!" izbucni Nate.
" - Da, aboni. Pana la urma ne-am dovedit demni de a vedea aceasta statuie." ii raspunse Rose.
Bell era captata deja de un scris mic, aproape indescifrabil de pe fruntea copilului.
" - Veniti putin!" ii chema aceasta incruntata.
Rose se apropie de sora sa si citi cu voce tare literele scrijelite.
Odata ce curajos te-ai dovedit, in aventura vei putea porni.
" - Si ce poate sa insemne asta??" intreba nerabdator fratiorul lor cel mic.
" - Nu stiu. E ciudat, adica cu siguranta are vreo legatura cu celelalte doua." zise ganditoare Bell
Rose se aseza jos, in zapada rece si privi cerul plumburiu. Oare vom gasi raspunsul?? Oare vom putea porni in aceasta aventura??
" Ia stati putin..." ii intrerupse ea"... Aventura....Hmmm , cred ca se refera la gasirea comorii pastratorului. Asta e legatura, nu?"
" - Da, dar nu e nici un indiciu care sa ne spuna unde e...."
" - Dar, primul citat ce zicea?" intreba Rose sperand ca putea sa-si dea seama de semnificatia cu ajutorul primului indiciu.
" - Cineva curajos, cu inima sincera si curata, poate strapunge pana si o piatra!" ii reproduse Nate.
" - Prima parte, deci e rezolvata, dar ce inteles are a doua parte?? poate strapunge pana si o piatra??
" - Pai eu zic ca se refera la transformarea statuii..." facu Bell spulberandu-i toate sperantele surorii sale.
" - Da. Cred ca ai dreptate." accepta fata indreptandu-se spre statuie si examinand-o cu atentie. Bell se apropie si ea, dar se impiedica de...hmmm
...habar n-am...cred ca de zapada, ca nu mai era nimic pe acolo .Pentru a nu cadea in cap, si pentru a nu-si rupe gatul, se agata de coltul statuii, impingand-o. Chiar atunci, monumentul inatact, se muta facand loc unui tunel sumbru, ce cobora in adancuri intunecate, si foarte friguroase...brr...