+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Hogwarts (https://www.darkmark.ro/f-hogwarts)
+--- Forum: Imprejurimile Hogwarts-ului (https://www.darkmark.ro/f-imprejurimile-hogwarts-ului)
+---- Forum: Lacul (https://www.darkmark.ro/f-lacul)
+---- Thread: Memories... (/t-memories)
Pages:
1
2
Memories... - Bella Emily Rose - 15 Apr 2010
Bellatrix era intr-o incapere sumbra. Statea si plangea,iar lacrimi sangerii i se prelingeau pe obraz. Mii de voci ii sustineau plansetul. Din perete in perete se auzea un ecou ; o voce slaba ii rasuna in ureche. Facu cativa pasi apoi vazu doua umbre care stateau alaturi soptind. Mai merse cativa pasi,iar in fata ei aparu o usa. Cand puse mana pe clanta si incerca sa o deschida, un tipat se auzi in camera. Bellatrix se trezise. Tocmai avusese un cosmar. Statea intinsa pe pat,pe jumatate goala; goala de haine si de sentimente. Se ridica in capul oaselor,apoi isi lua cateva haine pe ea si iesise pe coridor. Atingerea scarilor o facu sa tremure,dar in final reusise sa iasa din castel,apoi se indrepta spre locul ei favorit : Lacul. Acolo mergea deobicei cand se simtea singura,sau cand pur si simplu vroia sa reflecteze asupra lucrurilor din trecut. Se aseza pe pamantul rece , apoi gandurile ii zburasera la cosmarul pe care il avuse. Statea si plangea,iar lacrimile sangerii ii patasera rochia alba de matase. Nu stia ce inseamna defapt,dar se simtea ciudat. Dintr-o data o lacrima de cristal i se desprinse de pe chipul ei palid si cazu pe pamant. Avea senzatie ca era o lacrima sangerie, ca in vis , care pata pamantul. Acesta accepta lacrima ca o ofranda,nestiind ca defapt este doar o frantura din amintirile ei dureroase.
Peste cateva clipe simti ca aude respiratia cuiva;simtea inima cuiva cum bate,iar suspinele o inecara din nou. Privise castelul si parca zari o umbra in noapte. Lumina lunii facea silueta sa para din ce in ce mai clara…
Re: Memories... - Bell Evans - 01 May 2010
OOC: Sper sa nu te superi ca am continuat eu
Bell o vazuse pe Bellatrix indreptandu'se spre oglinda fumurie a lacului, de pe fereastra din Turnul Cercetasilor. Asa ca se imbraca repede, si porni pe urmele ei. Nu vroia sa o lase singura, avea sentimentul ca ceva se intamplase. Privi cortina plumburie a cerului in timp ce traversa grabita domeniile, iar lumina lunii scalda imprejurimile intr'o aura misterioasa.
"-Bellatrix!" spuse cercetasa, rasufland usurata. Observa ca fata o privea pierduta, ca si cum nu ar fi fost acolo. "S'a intamplat ceva?" murmura Bell, din ce in ce mai ingrijorata. I se parea foarte ciudat-prietena ei era mereu vesela si plina de viata, acum in schimb avea moralul la pamant.
Se apropie de ea si se aseza pe malul apei. Bellatrix ramase impietrita, iar Bell isi indrepta privirile ingandurate spre lacul inghetat de rasuflarea rece a noptii de cristal. Se petrecea ceva ciudat, dar nu putea sa'si explice absenta sufleteasca a celei mai bune prietene. Intr'un sfarsit, numarand secundele dureroase ce treceau o data cu bataile inimii chinuite, Bell se intoarse spre fata, observand siroaie proaspete de lacrimi reci pe obrajii palizi, ce straluceau ca portelanul in lumina difuza.
"-Nu vrei sa'mi spui ce s'a intamplat?" sopti Bell, iar fata isi ridica privirile inlacrimate spre ea..
Re: Memories... - Bella Emily Rose - 07 May 2010
OOC : Cum sa ma supar ?
"- Eu...eu" incepu Bellatrix, incercand sa isi stapaneasca lacrimile. "...Eu nu pot sa inteleg cand s'a spulberat totul..Nimic din ceea ce mi se intampla nu ar trebui sa fie asa. Ma simt atat de..."
"- Pierduta ? " intreba Bell,parca incercand sa o inteleaga pe Bellatrix.
"- Da..Nu vreau sa ma plang,dar nu stiu cat timp voi mai putea sa rezist. Am incercat sa nu vorbesc cu nimeni despre asta,dar pur si simplu nu mai pot. Simt cum inima mea se rupe in doua..."
"- Dar ce s'a intamplat defapt ? .."
"- Fratele meu..a murit " zise Bellatrix,ducand din instinct mana la ochi.
Bell nu mai apuca sa ii spuna nimic prietenei sale , caci tocmai o zarise pe pisica lui Filch,doamna Norris.
OOC : Scuze pentru tampenia pe care am scris'o,dar nu prea am inspiratie
Re: Memories... - Bell Evans - 07 May 2010
"-Bellatrix, trebuie sa plecam de aici, vine Filch!!!" sopti Bell, speriata.
"-Bine" murmura fata, cu privirile pierdute spre un ocean de amintiri dureroase. Incepura sa fuga de pe malul lacului, ajungand langa niste tufisuri.
"-Sa stam aici" propuse Bell, iar prietena sa se aseza pe pamantul rece, suspinand vag.
"-Nu pot sa cred ca a..murit" murmura Bellatrix, si un val de lacrimi calde ii inundara pometii obrajilor palizi.
"-Chiar daca nu ma crezi, te inteleg. Si stiu ca nimic din ceea ce voi spune acum nu te va ajuta, pentru ca ai impresia ca Dumnezeu e nedrept. Pentru ca ti'a rapit ce ai mai scump pe lume. Dar asa a fost sa fie. Pentru ca daca asa a fost scris, nu puteai face nimic sa schimbi soarta" sopti Bell, cu ochii inlacrimati.
"-Chiar ma intelegi?!" spuse Bellatrix, ridicandu'si privirile pustiite spre ea.
"-Da" sopti Bell, luand'o in brate. "Vei vedea ca o data cu trecerea timpului, ranile se vor vindeca. Incet, incet, iti vei potoli durerea din suflet si vei fi constienta ca fratele tau nu ar vrea sa plangi pentru moartea lui" o consola cercetasa.
"-Da, se vor vindeca. Dar niciodata nu se vor inchide" zise Bellatrix, pierzandu'si sirul destramat al gandurilor.
"-Un asemenea eveniment iti da intreaga viata peste cap. Nu poti sa'l uti peste zi, si nici intr'o viata intreaga. Pentru ca amintirile dureroase sunt cele care persista in mod ciudat cel mai mult in mintea noastra. Nu poti sa scapi de ele, si probabil nici nu vrei sa'ti uiti pe deplin fratele" sopti Bell
"-Spui exact ce simt eu" replica Bellatrix, cu ochii impaienjeniti de suferinta ce salasluia in inima cuprinsa de durere..
Re: Memories... - Bella Emily Rose - 12 May 2010
Bellatrix o privi cu ochii limpezi pe Bell. Simtea pentru prima data ca cineva o intelege cu adevarat;ca stie prin ce trece si ca vrea sa ii fie alaturi.
Bell ii raspunse cu un zambet senin,parca citindu'i gandurile. Atmosfera solemna fu intrerupta de glasul lui Bellatrix :
"- Bell..dar tu de unde stii cum ma simt ? Pur si simplu,parca imi citesti gandurile ..."
Bell isi drese glasul,dar cand sa raspunda, o picatura de ploaie ii atinse fata catifelata,asemenea unei lacrimi. Picaturile de ploaie se asezara pe parul celor doua cercetase,parand a fi niste cristale.
"- Ce facem acum ? "
Re: Memories... - Bell Evans - 12 May 2010
Bell ramase ganditoare, in timp ce picaturile mici de ploaie ii acopereau lacrimile calde. Era mai bine asa, nu vroia sa rememoreze trecutul, sa isi aduca aminte de lucrurile dureroase pe care le blocase in mintea ei.
"-Hai sa mergem, e frig aici" ii murmura Bellatrix.
Cercetasa aproba scurt din cap, indreptandu'se sub un copac de pe malul apei. Privira indelung oglinda lacului ce suspina incetisor, la aparitia micilor unde provocate de stropii de ploaie.
"-Cum era fratele tau?" intreba Bell brusc. "Sti, chiar daca ti'e greu, e bine sa vorbesti despre asta. Daca tii in tine nu faci decat mai rau" ii sopti fata.
Bellatrix isi ridica privirile inlacrimate, cu o sclipire vaga de speranta.
"-Pai..era cel mai bun frate din lume. Si nu pot sa cred ca vorbesc despre el la timpul trecut!!!!" izbucni ea, in timp ce Bell o lua in brate. Era oribil, doar cine trecuse printr'o experienta asemanatoare stia ce e in sufletul lui Bellatrix. Durere o atragea in mrejele ei ademenitoare, in acelasi timp inghitindu'i orice urma de speranta..
Re: Memories... - Bella Emily Rose - 01 Jun 2010
Bellatrix incerca sa isi stapaneasca lacrimile , apoi isi intoarse privirea catre Bell . Aceasta parea si ea destul de indurerata , dar reusise sa invinga lacrimile.
" - Bell ... Tu de unde stii prin ce trec ? "
Fata stia ca poate nu era bine sa se amestece in amintirile lui Bell,dar totusi o facuse deja. Incerca sa fie cat mai discreta , dar nu reusise.
Re: Memories... - Bell Evans - 01 Jun 2010
"-Am pierdut si eu un prieten..care imi era ca un frate. Il cunosteam de mica, crescusem impreuna. Era cu un an mai mare decat mine, si il puteam numi foarte bine "protectorul meu" pentru ca era mereu acolo, sa ma ajute" sopti Bell, eliberand cateva lacrimi calde.
"-Si cum a murit?" intreba Bellatrix, cu glasul stins.
"-Blestemul fatal. Un devorator al mortii l'a ucis, din simplul fapt ca se gasea in locul nepotrivit, la timpul nepotrivit" murmura cercetasa, cu gandurile departe.
Chipul baiatului ii inunda brusc mintea..ochii albastri, ca de diamant, tenul alb ca portelanul, parul blond si carliontat. Ii fusese atat de greu sa uite acel inger cazut, incat isi dorise cu ardoare sa il urmeze. Dar nimeni nu o lasa, toti ii spusera de nenumarate ori ca trebuia sa traiasca. Sa traiasca pentru amandoi. Si totusi..cu ce scop?! El nu avea sa se mai intoarca niciodata pe pamant, era pierdut pentru totdeauna. Iar Bell ramase singura, invaluita doar in amintirea dureroasa a prietenului mort.
"-Cum il chema?" o intreba Bellatrix.
"-Ray" sopti fata, numele aruncadu'i sageti dureroase in suflet. Nu vroia sa reinvie amintirea lui, facuse eforturi supra-omenesti sa o inchida intr'un coltisor indepartat al mintii.
Bellatrix spuse..
Re: Memories... - Bella Emily Rose - 03 Jun 2010
" - Iarta'ma. Nu mi'am dorit sa te fac sa iti reamintesi de el , dar oricum , oricat de mult ne'am stradui , amintirea unei persoane dragi noua ramane mereu acolo , undeva, intr'un colt de suflet. Este ca o memorie stinsa , poate ca nu va mai fi niciodata aprinsa, dar nici nu va putea sa dispara . "
Bell apropa din cap , incercand sa isi ascunda lacrimile de cristal care i se scurgea pe obrazul palid , luminat de stralucirea lunii.
Acum ca privea mai bine , peisajul era mirific noaptea. Razele lunii se reflectau pe lac , facand sa para o oglinda de gheata , care la primul pas avea sa se sparga in mii si mii de bucati .
Bell isi sterse lacrimile cu maneca robei , apoi spuse :
" - ... "
Re: Memories... - Bell Evans - 03 Jun 2010
"-Oricum, trebuie sa ne gandim ca ei nu vor sa ne vada plangand pentru moartea lor. Si Ray si fratele tau, sunt sigura ca sufera daca noi nu suntem fericite" sopti Bell, cu privirile indreptate spre luna de cristal.
"-Dar cum sa fi fericita?! Cand persoana pe care o iubeai atat de mult a disparut asa brusc dintre noi?" intreba Bellatrix, si un alt val de lacrimi o dobori.
"-E greu. Dar cu timpul, amintirile devin mai incetosate. Si in ciuda faptului ca iti provoaca o durere crunta, vrei sa le revezi, in fiecare moment. Sa ai impresia ca traiesti in trecut, nevrand sa accepti prezentul" murmura Bell.
"-Nu pot si nici nu vreau sa'mi uit fratele" spuse Bellatrix, incercand sa isi inghita cu greu alte lacrimi.
"-Ray era cel mai bun prieten al meu. In fiecare zi ne intalneam si stateam impreuna ore in sir. Cand am aflat ca a murit, am spus la inceput ca e o gluma. Dar cand l'am vazut acolo, in sicriul alb, livid la fata si nemiscat, atunci a fost clipa in care mintea mea a acceptat ca nu il voi mai vedea niciodata in viata. Dar totusi, sufletul a ramas constient ca Ray e viu, ca va reveni curand" zise fata..