Prologue
Ma simteam ca intr’un cosmar in care ai vrea sa fugi cat poti, dar picioarele nu vor sa te asculte. Stephan si Luke stateau in fata mea, privindu’se cu ura. Chiar nu vroiam sa stiu ce au de gand. Si tocmai eu ma gasisem sa fiu la mijloc.
“-Lisa, pleaca!” imi striga Stephan, tensionat.
“-Nu pleaca nicaieri, mai intai sa lamurim lucrurile” zise Luke, sarcastic.
Vocea mea era pierduta intr’un abis fara scapare, nu o puteam gasi. Poate puteam spune ceva..ceva care sa le opreasca cearta fatala.
“-Lisa, esti sigura ca numele tau de familie e Stryder si nu Harrison?!” ma intreba Luke, indreptandu’si privirile reci spre mine.
“-De ce nu vrei sa intelegi ca ea e Lisa, nu Anabell! Anabell e moarta si ingropata de 2 ani!!” tipa Stephan, dar fratele sau il ignora.
“-Numele meu de familie e Stryder..si eu sunt Lisa” am soptit eu, cu vocea tremuranda. Macar o gasisem..
“-Trebuie sa fie ceva..seamana mult prea mult..” medita Luke, in timp ce Stephan veni langa mine.
“-Tu nu o iubesti pe ea. Mintea ta bolnava crede ca e Anabell, dar priveste adanc in suflet si ai sa vezi ca Lisa nu seamana deloc cu ea. Nimic din rautatea si sentimentele de gheata pe care le avea Anabell nu se regasesc in Lisa. Sunt persoane diferite, cu trecuturi diferite si vieti total opuse. Intelege o data, nu iti ajunge cat rau ai facut?” sopti Stephan, cu glasul tensionat.
“-Fratioare, nu ar fi mai bine daca ti’ai relua ocupatia de a’i povesti jurnalului tau cat de frumos straluceste soarele?! Ai fi mai folositor cu gura inchisa” mormai Luke, pierdut in ganduri.
Priveam scena ca intr’un amfiteatru. Si ce era mai important, Josh statea chiar langa mine.
“-Sti ce alegere faci, nu? Sufletul tau o stie” sopti el, mangaindu’mi o suvita ratacita de par.
“-Dar seamana atat de mult cu tine..” am murmurat eu, incercand sa ma tin de marginea prapastiei in care eram pe cale sa cad.
“-Doar la fizic, Ly, si tu sti prea bine asta. Mintea ta o stie, iar sufletul e pe cale sa realizeze. Ai grija” sopti vocea dulce, dupa care disparu.
Trebuia sa aleg..binele sau raul..doar ca nu stiam care optiune e mai buna..inima spunea ceva, mintea altceva..