Remember me?

A fost vreodata ceva?Altceva decat o iluzie amara patata pe sufletul meu..?
Poate simti si tu dezamagirea,faptele tale mizere.
Urasc totul despre tine.Dar de ce inca te iubesc la fel ca in prima zi?De ce aceste suflete,in inchisoarea trupurilor,nu pot sa se descatuseze de o dragoste nedorita?
Urasc totul despre tine.Dar tot iti simt buzele ingemanate delicat cu ale mele.
Ai vrea sa simti acestea?Ti-ar placea sa fii in locul meu?
Urasc totul despre tine.Nu mai vreau sa-ti simt prezenta doar prin iluzii fade si ireale.
Si in timp ce ard o alta pagina a vietii noastre pline de minciuni,ma intreb: Oare si tu simti la fel ca mine?Sa nu mai ai acea libertate a cuvintelor,ci numai acea paleta a lacrimilor?Sa simti ca ti-e dor de mine,dar sa nu-mi vrei prezenta?
Si cand ma gandesc la toate acestea…Mi-e scarba de mine,de fiinta slaba ce am devenit.In timp ce alunec din bratele realitatii,bratele tale…Vina ta.
Sunt in viata,desi sunt moarta.Chiar aici,acum.
Priveste-mi sufletul,priveste-mi inima incarcata de amaraciune.
Nu ma pot controla.E vina ta,numai a ta.
Te urasc.Dar te si iubesc.
Sau poate urasc sa te iubesc.
Pleaca,te rog.Nu te mai suport.