+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Coltul Creativ (https://www.darkmark.ro/f-coltul-creativ)
+--- Forum: Writers' Hangout (https://www.darkmark.ro/f-writers-hangout)
+--- Thread: Interviu de batranete (/t-interviu-de-batranete)
Interviu de batranete - Ainsley Shannon - 05 Sep 2010
| Interviu de batranete |
![[Image: naziflagbybabakch2.gif]](http://img84.imageshack.us/img84/8749/naziflagbybabakch2.gif)
Te-ai intrebat, cum ar fi sa inoti intr-un ocean mort, negru, fara viata, sa simti frigul morti inghetandu-ti pielea,tremurand sub mantia lui. Nu, nu te gandi acum, ar fi prea devreme, esti mult prea tanar, insa eu … ar trebui sa ma gandesc, dar teama cred ca m-ar omora inainte sa ajung in ocean. Vei spune ca sunt un batran senil, ai avea dreptate, am aproape 78 de ani, insa pot gandi destul de limpede.M-am nascut pe data de 22 septembrie 1886. Pentru mine viata mi se incheie maine, 18 Decembrie 1944. Mi-au mai ramas doar niste poze, murdare de umbrele trecutului. M-am nascut diferit de ceilalti copii,eram altfel. Mi-am trait viata, in umbra,ceata… fum.
Adolescenta mi-am petrecut-o muncind, fiind invatat de mic sa lucrez. Eram luat de tatal meu pe santier, munceam cot la cot cu el, intre noi fiind o diferenta mare de ani, insa nu conta, trebuia sa aduc bani acasa, sa imi hranesc fratii, si pe mama. Tata, aveam, tocmai ce am spus ca ma lua cu el la munca, insa banii pe care ii primea nu ajungeau niciodata acasa, erau imprastiati pe la carciumi, patima bauturi acaparandu-l.
Aveam inca 2 surori,una dintre ele s-a nascut bolnava. Am vrut sa o ajut pe mama,saraca rabda la bataile pe care le primea pentru ca noi sa avem un acoperisi, insa nu am putut.
Imi aduc aminte de o zi, destul de grea pentru mine,surorile mele si mama mea. In acea zi, tata venise la fel de imbatat ca si datile trecute, insa mult mai rau. Mama, o fire calma, iubitoare, inteleapta, ne-a luat pe mine sip e surorile mele si a fugit cu noi. Norii incepusera sa se adune,tunetele se auzeau ca niste biciuri si de fiecare data cand noaptea era luminata de fulgere, ne acopeream urechile si fugeam cat ne tineau picioarel.
Ne-am pierdut, unii de ceilalti, si nici pana in momentul asta nu stiu ce sa intamplat cu mama si cele doua surori. Norocul nu mi-a suras, sau poate ca da si eu nu mi-am dat seama. Am fost gasit de catre germanii nazisti care incepusera sa misune prin Varsovia.
Era toamna din 11 septembrie 1941, ploaia nu dadea pace cetatenilor, iar SS-ul umbla peste tot. Nimeni nu mi-a stiut nationalitatea, nu avea acte de identitate, asa ca SS-ul ma numit EVREU.
Nu am inteles atunci, credeam ca sunt apreciat, dar eram naiv.Zilele treceau, si usor am inceput sa inteleg ce pateau evreii. Nu este un lucru pe care as putea sa-l povestesc, si am sa o fac, voi spune doar… ceea ce am patit eu si ma gandesc … poate nu a fost atat de rau.
In Varsovia incepusera sa se ridice ziduri, nu intelegeam de ce. Traiam intr-un apartament micut, modest, dormeam pe o saltea de paie, si in fiecare noapte imi aduceam aminte vorbele mamei “Nut e intrista, macar ai un acoperis deasupra capului!”
Mare femeie, dulce ca miera si buna la suflet, o zeitate.
In fiecare dimineata ma trezeam la fel, ma uitam pe geam sa vad cat s-a mai ridicat zidul si plecam sa vand ziare.Astea pana intr-o zi, cand am fost trezit de o goarna, ce a rasunat in toata Varsovia. Soldatii SS au inceput sa stranga toti evreii , printre care ma aflam si eu. Am fost dusi in locul unde se ridicase ziduri, nu era deloc mult spatiu pentru sutele de oameni . Stateam ingheuiti, insa aveam acoperisul deasupra capului. Eram cuplati cate 3-4 si bagati intr-una din camerele din blocurile ce se aflau acolo. Dupa cateva zile petrecute acolo, zidul s-a inaltat, nu mai aveam voie sa iesim sau sa comunicam cu cineva din afara zidului. Eram tinuti acolo, departe de lume, eram considerati un pericol pentru societatea din Varsovia si pentru intreaga germanie.
Ma uitam la soldatii germani, chipul lor era atat de dur si de bolnav de atata rautate. Ni s-a interzis sa parasim incinta, si nici nu aveai cum, eram paziti de soldati, care radeau de noi cu primele ocazii. Mi-am dat seama atunci ca eram tinuti cu un scop. In fiecare zi, de acolo ieseau 3 oameni, pe care soldatii ii asezau la perete, se auzeau gloantele, tipetele, insa nu am avut curajul sa ma uit. Apoi, erau altii 10 si urcati in trenuri marfare, erau dusi departe, si in urmatoarea zi… un miros ciudat ingloba Varsovia. Peste foarte putin timp de atunci am inteles unde erau dusi. Nu am sa spun, a fost dureros cand am aflat. Fiecare eram numerotati,si dupa numere eram asezati la perete, sau dusi cu marfarele. A fost greu pentru mine, sa fiu ultimul, avand cel mai mare numar, am trait cat sa-i vad pe toti cum se duceau.Intr-una din zile un soldat SS a venit la noi si aintrebat cine se pricepe la constructii, mi-a fost frica sa raspund insa mi-am luat inima in dintii si am pasit in fata. Soldatul s-a indreptat spre mine, inima mi se micsorase, insa mi-a spsu un simplu bine si atat. Urmatoarea zi am fost scos in afara zidului, m-am speriat insa am fost dusi la locul unde trebuia sa muncim. Eram mai multi, si atunci vazandu-ma acolo, am inceput sa ma uit dupa mama si surorile mele, nu le-am zarit, si nici nu am mai incercat sa le caut.
Numarul meu se apropia, si din acest motiv, am fost dus inapoi dupa zid. Aceea este noaptea cand am scris. Nu-ti imagina ca toate acestea s-au intamplat intr-un singur an, nu au trecut 3, insa am simtit totul ca un fulger.Probabil te vei intreba ce am facut in cei 60 de ani de cand m-am pierdut de mama,nimic mai simplu am hoinarit intreaga lume, ajutandu-i pe oameni, castigandu-mi o bucata de paine. Maine, este ultima zi, marfarul ma va lua si impreuna cu alti evrei, vom parasi aceasta lume… de ce? Nu te intreba.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
PS: Astept parerile voastre, chiar sunt curioasa daca v-a placut fic-ul meu.
Re: Interviu de batranete - Bella Emily Rose - 05 Sep 2010
Woow.
E foarte tare .
Si imi place foarte mult felul in care descrii actiunea si restul .
Mai ales inceputul :
Quote:Te-ai intrebat, cum ar fi sa inoti intr-un ocean mort, negru, fara viata, sa simti frigul morti inghetandu-ti pielea,tremurand sub mantia lui. Nu, nu te gandi acum, ar fi prea devreme, esti mult prea tanar, insa eu … ar trebui sa ma gandesc, dar teama cred ca m-ar omora inainte sa ajung in ocean.
Pur si simplu , e superb .
Felicitari !
Re: Interviu de batranete - Ainsley Shannon - 05 Sep 2010
Multumesc Bella. Ma bucur ca ti-a placut.
Re: Interviu de batranete - Helena Daphne Rose - 05 Sep 2010
Bestial. Deci imi place. Sa numai mentionez ca eu ador ficurile/povestirile despre perioada nazista.
Quote:Imi aduc aminte de o zi, destul de grea pentru mine,surorile mele si mama mea. In acea zi, tata venise la fel de imbatat ca si datile trecute, insa mult mai rau. Mama, o fire calma, iubitoare, inteleapta, ne-a luat pe mine sip e surorile mele si a fugit cu noi. Norii incepusera sa se adune,tunetele se auzeau ca niste biciuri si de fiecare data cand noaptea era luminata de fulgere, ne acopeream urechile si fugeam cat ne tineau picioarel.Cata emotie. Mai ales in primul paragraf. Aproape ca imi vine sa plang , cu asa intensitate ai scris randurile astea...
Ne-am pierdut, unii de ceilalti, si nici pana in momentul asta nu stiu ce sa intamplat cu mama si cele doua surori. Norocul nu mi-a suras, sau poate ca da si eu nu mi-am dat seama. Am fost gasit de catre germanii nazisti care incepusera sa misune prin Varsovia.
Era toamna din 11 septembrie 1896, ploaia nu dadea pace cetatenilor, iar SS-ul umbla peste tot. Nimeni nu mi-a stiut nationalitatea, nu avea acte de identitate, asa ca SS-ul ma numit EVREU.
Quote:Ma uitam la soldatii germani, chipul lor era atat de dur si de bolnav de atata rautate.Cat sange rece. Astia cred ca duc lipsa de un suflet.
Verdict: Mi-a placut la nebunie
Intrebare: E un one-shot , right?
Re: Interviu de batranete - Ainsley Shannon - 05 Sep 2010
Multumesc mult Helena. Am pus mult suflet in poveste, si este da un one-shot. Apreciez, si ma bucur ca ti-a placut.
Re: Interviu de batranete - Munro Kirkner - 05 Sep 2010
mi-a placut foarte mult, chiar daca e oneshot, poate mai scrii povesti gen. a fost.. godlike ^^
dar chiar crezi ca e nevoie de svastica?
Re: Interviu de batranete - Bell Evans - 06 Sep 2010
pot sa spun ca e ceva mai special..dar in sensul bun..
nu am mai citit asa ceva..decat intr'o carte despre istorie parca
oricum..acolo nu infatisau suferinta evreilor sau sa descrie anumite sentimente..ceea ce tu ai infatisat foarte foarte tare
mi'a placut mult povestea, avea ceva deosebit, care te emotioneaza..sincer, sper sa mai scrii