+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Hogwarts (https://www.darkmark.ro/f-hogwarts)
+--- Forum: Aripa Spitalului (https://www.darkmark.ro/f-aripa-spitalului)
+--- Thread: Moarte. Durere. Lacrimi. (/t-moarte-durere-lacrimi)
Moarte. Durere. Lacrimi. - Veronique A. Dupont - 09 Oct 2010
Moarte. Durere. Lacrimi. Asta era ce simtea Ronnie. Statea singura in Aripa Spitalului asteptand ca infirmiera sa vina s-o trateze. 'De nu mai vine?' se intreba viperina pe sine. In mod normal nu s-ar fi plans atat, dar rana de la picior sangera din ce in ce mai mult. 'E clar, am sa mor' se auto-panica. Era si de inteles de ce-i era ata de frica. Pana la urma, rana se datora unui blestem.
"- Uhhh, sangerezi" spuse scarbita o astropufa blonda cand trecu pe langa ea
"- Nu pe bune?"
Astropufa grabi pasul cand vazu privirea disperata si plina de ura a viperinei. 'Blestemul mortal suna atat de ademenitor in aceste momente'
Viperina isi indrepta privirea catre peretii albi ai cabinetului, sperand ca-si va putea distrage atentai de la durerea insuportabila ce-i strabatea corpul. 'De ce nu mai vine?'. Ronnie nu mia avu timp sa-si ofere un raspuns ca un fior rece, nemilos si infiorator ii acapara trupul facand-o sa vomite.
Re: Moarte. Durere. Lacrimi. - Odette B. Malfoy - 09 Oct 2010
OOC: sper ca nu e nici o problema ca am continuat...
Ma grabeam spre Aripa Spitalului sperand sa o gasesc pe Madam Pomfrey acolo sperand ca ma poate ajuta.
Ma alesem cu cateva taieturi adanci pe fata si maini dupa ce ma imipedicasem pe scari si am cazut pese o armura cu o sabie ascutita.
Sa ma impiedic si sa cad era ceva obisnut pentru mine dar nu credeam ca voi cadea vreodata asa...
Cand am intrat in Aripa Spitalui nici urma de Madam Pomfrey, era doar o fata intinsa pe un pat cu lenjeria imbibata in sange . M-am apropiat incet de ea si am incercat sa o trezesc insa nu am reusit inca respia dar foarte greu...
Eram disperata imi era foartea tema sa nu i se intample ceva.
Stateam acolo in genunchi langa pat si ma rugam sa fie bine cand usa se deschise si aparu...
Re: Moarte. Durere. Lacrimi. - Briana Brighton - 09 Oct 2010
... si aparu Bree, ducand cateva cutii de metal in mana, si incercand sa isi mentina echilibru.'Madame Pomfrey m-ar concedia daca as mai rasturna inca o potiune' isi spunea Cercetasa inainte de a privi peisajul inspaimantator: pe un pat zacea o fata al carui chip distorsionat de durere o inspaimanta. Cearceaful de o invelea era patat de sange, iar mana ii atarna inerta deasupra podelei, cateva picaturi rosi scurgandu-se in aceeasi clipa pe podea.Langa pat, o alta fata cu rani pe fata si pe maini o privea disperata.
Bree se opri socata si fu cat pe ce sa scape cutiile din mana.Auzi o voce, dar nu reusi sa desluseasca sensul cuvintelor.Probabil fata de langa pat ii spuse ceva, dar Cercetasa ramase impietrita, nestiind ce sa faca.
'O, nu! Asta chiar e un cosmar! Urasc sangele si acum... acum... trebuie sa le ajut. Si Madame Pomfrey... O,Nu! Madame Pomfrey nu e in scoala!'
Toate acestea ii treceau prin minte in timp ce incerca sa isi revina.Pentru prima data trebuia sa isi infrunte acea temere nejustificata din cauza careia se gandise sa renunte de multe ori la slujba sa.
Re: Moarte. Durere. Lacrimi. - Scarlett Soul - 09 Oct 2010
"Bree, te simti bine ?", intreba Crystal, vazand ca cercetasa era pe cale sa lesine.
O prinse puternic de mana si o intoarse cu spatele la pacienta.
"O clipa, Ronnie", ii se adresa Cryss viperinei, parca spunandu-i ca va rezolva imediat problema.
Acum i se adresa lui Bree :
"Haide stiu ca o poti face, sunt alaturi de tine ! Intoarce-te si ajuta-ma ca la randul meu sa o pot salva pe Veronica."
Stia ca probabil fata o va crede nebuna, insa nu-i pasa, doar trebuia sa ajute oamenii ?!?
Nu avea de ales si in plus ii facea placere...
"Acum trebuie doar sa-ti curat rana, sa o dezinectez, iar apoi......."
Apoi ii aduse aminte ca traia in lumea Vrajitorilor, nu a Incuiatilor... si avea MAGIE !!!
Isi duse mana la cap si isi ceru scuze pentru frustrarea care o creaze, insa facu ce era de facut.Vroiacu orice pret sa le ajute pe cele 3 fete...
Re: Moarte. Durere. Lacrimi. - Odette B. Malfoy - 10 Oct 2010
Cand am vazut cele doua fete mi se mai aprinse o urma de speranta ca fata ar putea fi salvata. In comparatie cu ranile ei ale mele erau doar niste zgarieturi, de care oricum uitasem.
M-am ridicat clatinandu-ma si m-am apropiat incet de ele cerandu-le ajutorul. Fata pe care o chema Bree din cate auzisem parea si i se fi facut rau. Nu stiam ce are dar nu arata prea bine asa ca m-am gandit sa nu o intreb nimic pe ea asa ca m-am intreptat spre prietena ei intreband-o daca stie ceva de Madam Pomfrey sau daca ne-ar putea ajuta, macar pe Ronnie caci era intr-o stare din ce in ce mai proasta. Fetele nu zisera nimic iar panica patrunse din nou in mine...
Dupa cateva minute de tacere Ronnie murmura ceva de neinteles si toate trei ne aporiaram de ea nestiind ce am putea face.
Re: Moarte. Durere. Lacrimi. - Scarlett Soul - 10 Oct 2010
"Buna.... cum te cheama... Lily ?",intreba Cryss timid si totodata hotarata caci trebuia sa termine la un moment dat povestea asta.
"In fine... cred ca acum ar trebui sa o chem pe Bree, caci se pare ca ar trebui sa ma ocup de Ronnie."
"Bree.. Bree ? Cred ca ai o fata de salvat", se auzi aceasi voce, a cercetasei.
Se apropie de patul Veronicai si incepu sa-i explice calm ce avea de facut, dar de data asta ii spusese o reteta valabila si in lumea Vrajitorilor.Apoi incepu sa o tina de vorba, distragandu-i atentia de la orice picatura de durere.
'Sper sa functioneze, caci nu pot spune ca este un lucru usor...
Dar oare Bree se descurca ?'
Se uita spre patul lui Lily si o vazu pe acesta ranjind... era clar ! Bree stia sa-si faca treba .
Re: Moarte. Durere. Lacrimi. - Odette B. Malfoy - 10 Oct 2010
Ma simteam mult mai bine acum ca imi raspunse cineva la intrebari.
Cercetasele chiar stiau sa-si faca treaba. Simteam cum durerea ma parasea incetul cu incetul. Eram curioasa sa vad ce mai face Ronnie asa ca am incercat sa ma ridic, dar cercetasa ma impinse incet inpoi zambind si spunandu-mi ca va fi bine.
Eram total usurata cu ranile aproape vindecate si stiind ca Ronnie va fi bine...
Dar ceva tot ma nelinstea: lipsa Doamnei Pomfrey, caci aceasta nu pleca de obicei din scoala, dar am zis ca aceasta intrebare ar mai putea sa astepte caci acum ma simtem prea bine fara urma de durere si simtind cum mi se vindeca ranile am inchis ochii asteptand sa se termine tot.
Dar nu se terminase, o durere insuportabila imi strapunse mana dreapta si simteam sangele siroindu-mi printre degete.
Eram speriata. "Ce se intamplase?" "Ce merse prost?", aceste intrebari imi navalira in minte. Bree se uita ingrozita la mine nestiind ce sa faca...
Re: Moarte. Durere. Lacrimi. - Veronique A. Dupont - 10 Oct 2010
"Lasati-ma in pace" incerca Ronnie sa zica, dar ii iesira doar niste mormaieli indescifrabile. "Lasati-ma"granguri fata din nou. 'Oare de ce incearca sa ma ajute? Am nevoie de o infirmiera adevarata, nu de incepatoare'gandi viperina.
Durerea devenea din ce in ce mai insuportabila. 'Asta nu-i posibil'. Rana incepu sa-i sangereze si mai tare, lichidul rosu scurgandu-se de pe cearsaf pe jos. 'Lasati-ma sa mor'tipa viperina in gand. In secunda urmatoare, durerea deveni insuportabila. 'Trebuie s-o fac' isi zise Ronnie aducandu-si aminte de un truc invatat de la tatal sau. In momentele ce urmara spuse o incantatie, iar apoi isi concentra toata puterea catre o fata din camera. 'Acum impartim aceeasi durere'. Peste doar cateva clipe durerea se diminua, fiind suportabila.
Re: Moarte. Durere. Lacrimi. - Scarlett Soul - 10 Oct 2010
"Tu... tu...... nemiloas-o..... ! Ce mi-ai facut ? Bree ajuta-ma... Am nevoie de tine... ajuta-ma !", dar nu-i raspunse nimeni, doar poate durerea si groaza unei morti premature.
'Fi calma.. caci Frica este ucigasul mortii.Frica este moartea cea lenta aducatoarea anihilarii complete.Voi infrunta frica, o voi lasa sa treaca peste mine si prin minie si dupa ce va fi trecut, ma voi in toarce si voi privi in urma mea, pe unde a trecut frica nimic nu va mai fi, doar eu voi ramane.'
Cel mai bun tratament era ea insusi... Sau cel putin deocamdata.Poate ca Ronnie era genul de fata vicleana, care cunostea prea bine Limbajul Trupului si care abuza de persoanele slabe, insa nici Cryss nu era intru totul o fire cuminte care sa-si astepte moartea, nefacand nimic.
Acum era randul ei sa intre pe scena, asa ca-si aduse aminte prima incantatie pe care o cititise in bibloteca, cu cateva luni in urma, in Sectorul Interzis.
Stia ce va urma... Daca nu era destul de puternica, avea sa moara pe loc, insa decat sa fie nimicita de Veronica, mai bine murea asa.Avea sa simta o durere sfasietoare timp de 24 de ore... poate totusi moartea era o alternativa mai buna ...
Insa parea nu avea de gand sa renunte... stia ca putea invinge, caci dupa cele 24 de ore de teroare totul avea sa se limpezeasca...
Re: Moarte. Durere. Lacrimi. - Odette B. Malfoy - 10 Oct 2010
M-am ridicat cu sangele siroindu-mi repde pe mana, in loc sa vad ca Ronnie se simtea mai bine am ramas ingrozita.
Nu prea intelegeam ce se intampla insa totusi Ronnie parea sa se simta mai bine doar ca, Crystal parea ca mai are putin si moare.
Eram foarte speriata nu stiam ce sa fac Bree era intinsa pe jos asa ca am incercat sa o ridic pe pat dar mana nu imi dadea voie ma durea din ce in ce mai tare.
Nu stiam ce sa fac m-am dus spre Ronnie dar aceasta tot zicea sa o lasam sa moara... I-am zis ca Madam Pomfrey nu era in scoala si atunci ramse tacuta pentru cateva clipe cand un strigat sfasietor sparse tacerea.
Starea lui Crystal parea sa se agraveze cu fiecare minut care trecea...
Bratul meu sangera din ce in ce mai tare si nu mai stiam ce sa fac cercetasele pareau ca erau int-o stare mai proasta decat mine si Ronnie care se pare ca scapase de durere trmitand-o in corpul lui Cryistal.
M-am apropiat incet de Ronnie intreband
"- De ce ai facut asta? Incerca doar sa te ajute..."