+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Hogwarts (https://www.darkmark.ro/f-hogwarts)
+--- Forum: Oglinda lui Erised (https://www.darkmark.ro/f-oglinda-lui-erised)
+--- Thread: Asteptand sa se intoarca (/t-asteptand-sa-se-intoarca)
Asteptand sa se intoarca - Rosalie Vivienne Alden - 20 Nov 2010
OOC: Acest topic contine personaje canon.
Ema Snow~Hermione Granger
Samuel Kingston~Ron Weasley
Rosalie Andrews~Ginny Potter
BIC:
Stiu,stiu ca se va intoarce. Nu concep alta viata fara el,daca el nu se va intoarce,voi muri si eu,sufletul imi va fi sfasiat de durere,iar lacrimi in ochi nu voi mai avea.
Gata,acum trebuia sa gandesc pozitiv. Pentru el,pentru Harry,care intr-o zi,sper ca nu prea indepartata se va intoarce alaturi de mine si de prietenii lui.
Probabil ca in acest moment imi venea sa blestem,sa il blestem pe acel nemernic care i-a facut viata un infern,care m-a facut pe mine aproape sa mor.Asteptarea devenea infernala,pur si simplu nu mai rezistam,imi venea sa plec in cautarea lui...
Re: Asteptand sa se intoarca - Kasumi Mikoto - 20 Nov 2010
Sunetul pasilor mei usori era inexistent pentru orice fiinta umana. Totusi, in urechile mele lovea ecoul zgomotului surd facut labele mele la atingerea podelei de piatra. Era ca si atuci cand aveai in gand un lucru de care nimeni nu trebuia sa afle si, in secunda aceea, aveai senzatia ca toti te aud.
Apoi am zambit, amintindu-mi de Kasumi. Ea spusese "Toti te aud, dar asta nu innseamna ca cineva te asculta sau te intelege."
Apoi m-am oprit, privind flamanda un biet soarece care, exasperat, se facu nevazut in primul loc unde stia ca eu nu incap. Acum nu mai faceam niciun pas, ca atare zgomotul nu ar fi trebuit sa se auda. Dar se auzea. Haotic si neregulat, cateva secunde... apoi linistit...si iarasi... Mmm...
Nu erau pasii mei, ci bataile unei inimi.
Am urmat sunetul, fara sa ma las totusi vazuta...
Era o camera ciudata a scolii asteia intortocheati si plina de figuri si persoane stranii...
Mai fusesem in ea. Se afla acolo o oglinnda stricata. Niciodata nu arata cu adevarat ce se afla in fata ei...
Usa era intredeschisa. Si am aruncat o privire.
Re: Asteptand sa se intoarca - Rosalie Vivienne Alden - 20 Nov 2010
Lacrimile mele curgeau siroaie,inima imi batea atat de tare,nu stiam ce sa fac,eram exsasperata , sperantele mele se naruiau una cate una, viata parea atat de fara sens fara persoana iubita alaturi de mine. Dumnezeule,parca nici nu - mi venea sa cred ca el nu mai e aici. Nu realzasem ca aceasta etapa din viata mea tot se schimba zilnic,puteam sa ma astept la orice,absolut orice.
Zilnic imi puneam aceleasi intrebari : Se va intoarce? Cand? Unde este? De ce nu imi da nici-un semn de viata?
Am auzit niste pasi,dar atat de lenti,abia - abia ii ascultam,dar probabil ca eram foarte atenta in ultimul timp la ce era in jurul meu.
M-am uitat la verigheta,apoi la cea a lui. O lacrima mi se scurse din nou pe obraz.
Mi-am mutat privirea la usa care era intredeschisa si am observat o puma care facea niste pasi gratiosi...
Re: Asteptand sa se intoarca - Kasumi Mikoto - 20 Nov 2010
"In numele...!" am strigat in gand, maraind nemultumita spre bipeda aceea necunoscuta.
Dar nu am putut sa imi mentin reactia care se voia rece si rauvoitoare, cum ma invatase Kasumi, pentru ca... plangea. Si sonoritatea lacrimilor ei trecea prin mine ca niste sulite.
Si-a pierdut puiul? am gandit in secunda aceea, fara sa stiu vreodata pana azi cat de aproape am fost de adevar.
Am inaintat, in toata splendoarea blanii mele aurii.
Si am observat ca nu ii era frica de mine prea tare. Era ocupata sa se teama pentru "puiul" pierdut.
Am privit-o drept in ochi.
Ochii mei de-o stranie nuanta galbena cu tente violet in lumia vedeau prin ea ca printr-un geam (si vorbesc de unul curat). Insa parea ca viceversa nu era valabila. Si, cumva, ma bucuram de asta. Inca nu stiam EU ce intentii am, asa ca de ce sa o las pe ea sa isi faca iluzii?
Re: Asteptand sa se intoarca - Rosalie Vivienne Alden - 20 Nov 2010
Mi-am plecat privirea in pamant si m-am lasat de pe scaun in jos pentru a cadea,probabil ca in acest moment imi doream sa nu mai exist,suferinta era prea mare,dar nici macar de acest lucru nu puteam sa ma plang. Nu puteam sa zic,nu puteam sa fac ...nimic. Lacrimile inca mi se prelingeau ca si niste picaturi de ploaie,doar ca acestea erau pline de suferinta,de regret ,de dor in ele.
In acest moment puteam sa descriu o mie de sentimente care se razvratesc in adancul sufletului meu.
Am auzit un marait si mi-am ridicat din nou privirea. Apoi am observat puma care parea atat de fermecatoare,un animal atat de loial. Ma intrebam unde era stapana sau stapanul sau? Oare nu avea? Cine stie...
Am reusit sa deslusesc un cuvant scos din suflet si tragand bine aer in piept i-am spus pumei,desi stiam ca nu imi va raspunde:
"Buna!"
Re: Asteptand sa se intoarca - Kasumi Mikoto - 20 Nov 2010
Hm... Buna? Adica... tu zici "buna" eu zic "rea"? Nu m-am prins. Functioneaza pe baza dictionarului de antonime?? In orice caz, salut.
As fi vrut sa stiu pe unde umbla Kasumi. Poate ca ea ar fi putut sa ma scoata din dilema provocata de sentimentele atat e puternice ale chestiei asteia roscate.
Si pana la urma, daca lacrimile ei nu erau o piesa de teatru, de ce nu pleca sa-si caute puiul, m?
Si apoi, m-a izbit. Ginny Potter!
Kasumi avea sa se supere rau de tot. Pe de alta parte inima mea de mama imi striga tare si clar (da, pierdusem un pui...) ca o pot ajuta sa-l gaseasca pa Harry.
La urma-urmei, Kasui era mai mult impartiala. Ea voia sa aiba informatii de la vampirii de origine slava si, pana le obtinea, isi asigura protectia de catre Devoratori, ajutandu-i din an in pasti.
Biata Ginny. In ochii mei era un simplu copil, cazut in ghearele disperarii... Ah. Daca ar fi putut sa vada fara sa priveasca, sa asculte fara sa auda, sa citeasca randurle fara de cerneaa ale paginilor albe... Poate ar fi putut sa inteleaga ce spun, fara a-mi sti limbajul...
Re: Asteptand sa se intoarca - Rosalie Vivienne Alden - 20 Nov 2010
Priveam cu tristete acea puma care se afla in fata mea,parea atat de draguta,iar pentru un asemnea animal poate chiar intelegatoare. I-am zambit in asa fel incat sa inteleaga faptul ca incerc sa descifrez ceea ce spune si sunt sigura ca va reusi sa inteleaga,fiindca pare foarte desteapta aceasta puma.
Din ochii ei care acum straluceau de blandete se intelegea faptul ca era dispusa sa ma ajute. Poate intelesesem eu gresit,insa totusi sper sa am dreptate.
Am reusit sa rostesc doar atat:
"Multumesc!"
Priveam acum puma sa vad reactia ei...
Re: Asteptand sa se intoarca - Kasumi Mikoto - 20 Nov 2010
Nu am incercat sa ma gandesc la ce voiam ca Ginny sa afle, ci pur si simplu am lasat anumite lucruri pe care le stiam sa se reverse in cascada, pentru ca ea sa mi le poata citi din priviri.
I-am zis ca e viu si ca o duce... bine, pentru cineva in situatia lui.
I-am dat chiar si coordonatele locului in care se afla ultima data cand eu si Kasu am fost sa il vedem. I-am adus la cunostinta ca Devoratorii nu voiau sa il omoare inca dar ca ii luasera bagheta si ca mai bine ar fi fost pentru el ca ea sa ia mancare cat pentru 2 saptamai si cea mai solida matura zburatoare pe care o gaseste.
Totusi i-am zis si ca Harry nu voia ca ea sa vina, ca sa nu o puna in pericol, dar ca, in opinia mea, el era un porc si jumatate sa nu aiba incredere in ea, fiind... nu chiar in postura sa puna conditii.
Si m-am oprit, realizand ca ii spusesem si de pasiunea mea pentru mancat furnici.
Re: Asteptand sa se intoarca - Rosalie Vivienne Alden - 20 Nov 2010
Wow,deci nu-mi venea sa cred. Privirile si maraiturile pumei transmiteau atat de multe... Nu stiu de ce,dar aveam senzatia ca inteleg aproape orice. Daca m-ar vedea Harry acum... Of,iarasi ma gandeam la asta...
De fapt mi se parea si normal,nu imi puteam lua gandul de la el,iar acum cu atat mai putin. Ava parca imi transmisese sa pornesc in cautarea lui,cel putin asa intelegeam eu din tot ce a exprimat non-verbal.
Avea o privire destul de blanda din nou,parca ma compatimea...
M-am gandit sa o intreb ceva ,desi poate va fi ridicol:
"Si tu ai fi dispusa sa mergi cu mine?"
Ma uitam la puma de parca asteptam cu adevarat un raspuns...
Re: Asteptand sa se intoarca - Ema Snow - 20 Nov 2010
Of, unde era? Nu-mi permiteam sa o scap din ochi acum. Stiam prea bine ca are nevoie de ceva timp singura, in liniste, dar cum ne intelesesem de foarte mult timp, stiam ca probabil avea nevoie de cineva. Si stiam ca avea nevoie de Harry, dar...
- Ginny? am intrebat, ecoul vocii mele intorcandu-se din holul pustiu. Ginny, unde esti? am continuat soptit.
Mergeam grabita si foarte zgomotos. Nu conta daca deranjam picturile, nu avea acum nicio importanta.
Pe urmatorul coridor, o usa intredeschisa arata promitator.
- Ginny? am intrebat iar, impingand usor usa si strecurandu-mi capul inauntru.