+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Coltul Creativ (https://www.darkmark.ro/f-coltul-creativ)
+--- Forum: Writers' Hangout (https://www.darkmark.ro/f-writers-hangout)
+--- Thread: De azi, de maine, de nicicand (/t-de-azi-de-maine-de-nicicand)
De azi, de maine, de nicicand - Judith Cuddlylove - 05 Dec 2010
Astept ziua mea cu soare
Stau inchis in camera rece
Privesc zambind cum totul trece
E frig, e cald si totul doare,
Eu doar astept o zi cu soare
Si-mi amintesc printre idei
Ce dulci erau vorbele ei
Cum imi spunea sa am rabdare
Curand va fi o zi cu soare
Dar in ea eu n-am crezut
Si timpul parc-a ramas mut
Atunci mi-a spus: " Eu plec, ma doare"
Eu asteptam o zi cu soare
Si-mi amintesc de ochii ei
De zambet si de vocea ei
Eu nu vedeam cat o doare
Si ca era o zi cu soare
~ Asta e defapt o schita a unor versuri pe care le-am scris pentru o formatie locala, nu pot posta varianta finala pt ca nu e creatia mea in intregime ~
Dupa cum stiti la Busteni e un concurs care are legatura cu armonia naturii si blablabla-uri din astea. Avand in vedere ca n-am mai luat un 10 la romana din clasa a 7 a m-am gandit sa particip si eu. Asa ca m-am inspirat din melodia *Within Temptation-Mother Earth* si uite ce-a iesit:
Într-o searã rece de iarnã, stam singurã în camera luminatã de prea multe instalații aprinse, ºi mã întrebam cum de toate acestea existã, apoi mi-am spus in gând cã aberez ºi am mers la culcare.
În vis, mi s-a arãtat un bãtrân foarte slab ce purta o pelerinã gri, niºte pantaloni negrii pe care avea imprimate diferite modele de ceasuri, de unde am dedus ca era Zeul Timpului.
Acesta m-a certat pentru ignoranța si necredința mea, iar eu l-am înjurat spunându-i cã e doar un vis. Atunci, m-a luat de guler si m-a târât pânã la motocicleta sa, care mergea pe axa timpului. A apãsat douã butoane si mi-a spus sã am grijã, dupã care totul a început sã se învartã în sens contrar acelor de ceasornic, în jurul Pãmântului. Deºi viteza era foarte mare, pot sã jur ca am simțit mirosul focurilor din Evul Mediu precum ºi mirosul gheții din Era Glaciara.
Deodatã rãmân impietritã ºi totul în jurul meu se transformã într-un tablou in alb ºi negru al Universului. De nicãieri apare o tânarã domniºoarã, ce purta o rochie verde ca iarba primãverii, cu pãrul roºu ca focul, cu ochii ca de cãprioarã, cu obrajii roºii ca cireºele. Mâinile-i pãreau aripi de porubel ce zboarã mândru cãtre soare iar picioarele-i pãreau atât de puternice, încât ar fi întrecut pânã ºi un ghepard. Era cea mai frumoasã fatã pe care o vãzusem vreodatã, pe cât de frumoasã pe-atât de vulgarã ,pe cât de inocentã pe-atât de sãlbaticã. Pãrea împietritã ca ºi mine.
ªi din nou de nicãieri apare un bãiat…Ca ºi fatã l-am catalogat drept un bãiat frumos, avea pãrul lung ºi galben ca soarele iar in ochii sãi puteam vedea marea. Acesta a încãlecat pe o motocicletã asemãnãtoare cu cea cu care venisem si a plecat pe axa timpului. Cum a plecat, eu m-am putut miºca, iar frumoasa fatã, a început sa cânte un cântec tare frumos,suna ca o sirenã ce vrea sã ademeneascã marinarii spre dânsa, în timp ce cânta se îndrepta spre Pãmânt ºi totul prindea culoare pe unde trecea.
Am urmãrit-o pânã pe Pãmânt, însã cum am ajuns acolo, frumoasa dispãruse între arborii pe care ea însãºi îi crease. Am alergat ore în ºir prin pãdure încercând s-o prind. O vedeam cum ridica palmele spre cer ºi din ele ieºeau stoluri de pãsãri ciripind vesele, cum atingea albul gol de sub ea ºi creºteau munți din care izvorau ape. La un moment dat s-a oprit, m-am gândit cã era unica mea ºansã sã-i vorbesc, am prins-o uºor de mânã însã nu m-a simțit,ºi-a continuat drumul…nu s-a uitat la mine. Eram atât de frustratã, am început sã bat cu pumnii în iarba proaspãt creatã ºi sã țip aºa de tare cã ecoul meu mã asurzea. Nu înțelegeam cine e ºi cum fãcea toate acele lucruri minunate.Aveam o multitudine de întrebãri de pus ºi nu era nimeni care sã asculte mãcar întrebãrile,d-apoi sã-mi rãspundã. Am început sã alerg din nou dupa dânsa.O vedeam cum alerga de-alungul crestelor cu cãpriorii urmând-o îndeaproape, cum din pãr îi ieºeau tot felul de flori ce cãdeau si se fixau in pãmânt când deodata cade, cade pe suprafața imaculatã din fața ei, atunci, Pãmântul s-a cutremurat, ea a început sa țipe, era de-a dreptul furioasã, din acel loc s-a înãlțat un vulcan ºi o furtunã teribilã s-a aºternut asupra locului.
M-am speriat, am început sã alerg spre locul unde lãsasem motocicleta timpului, nu mai puteam sta acolo nici o secundã, natura era furioasã…ªi-atunci am înțeles. Întâi trebuia sã gãsesc motocicleta ºi sã plec acasã apoi puteam trage concluziile.
Alergam disperatã spre acel loc. În goana nebuna vedeam veverițe speriindu-se , rândunele jucãuºe ce încercau sã mã întreacã ºi brazi ce-mi loveau fața cu crengile lor mari ºi puternice.
Ajunsã la motocicletã am apãsat pe butoanele pe care apãsase ºi Zeul Timpului când mã trimisese aici. Dupã o lungã ºi rapidã plimbare în jurul planetei am ajuns acasã. M-am trezit gândindu-mã la vis. Înțelesesem! Într-adevãr…Întâi a fost natura, apoi timpul. Însã natura nu se poate desfaºura fãrã timp, la fel cum timpul e gol fãrã naturã. Deasemenea, tot ce vãd ºi aud, este defapt rodul naturii, care-ºi urmeazã cursul ºi e imprevizibilã, ºi aºa va fi pânã la sfârºitul timpului.
Am postat cate un exemplar din proza si poezia pe care le scriu. Daca va plac voi mai posta, daca nu, spune-ti-mi oricum sa sterg topicul.
Re: De azi, de maine, de nicicand - Rosalie Vivienne Alden - 05 Dec 2010
Mie una imi plac>;d<
Astept sa mai postezi
Re: De azi, de maine, de nicicand - Bella Emily Rose - 05 Dec 2010
Dupa parerea mea , ar trebui sa continui
Imi place mai ales textul scris in proza
Re: De azi, de maine, de nicicand - Judith Cuddlylove - 05 Dec 2010
Ganduri....
Oh inghetata....De mult nu mai simtisem o placere atat de profunda. Stam intainsa pe un pat inconjurata de oameni pe care-i puteam auzit, dar nu vedea. Tot ce vedeam era tavanul alb, cu puncte negre, imi dadeam seama ca nu mai fusese vopsit de ceva vreme. Era atat de placut sa-ncerc sa stabilesc pozitia celor din camera doar dupa volumul vocii. Ma simteam inteligenta. Mi-as fi dorit ca noaptea aceea sa dureze o eternitate. Sa steau intinsa pe acel pat vechi sa privesc in gol, sa incerc sa-mi imaginez pozitiile celor din jurul meu chiar daca nu-i puteam vedea.
Sunt tanara, iubesc lucrurile noi, ca toti cei de varsta mea. Eu insa sunt norocoasa. Am prieteni.... Nu, nu prieteni adevarati....doar prieteni, cunstinte cu care o pot face *lata* din cand in cand, ca in seara aceasta. Sunt normala, sau asa vreau sa par. Defapt, mi-e frica sa fiu respinsa. O simt si ma distruge incet incet. As vrea sa fiu mai buna....Sa ma schimb fara sa renunt la ce am deja, sa zambesc macar o data fara sa fie fals, sa fiu placuta dar nu din interes, sa am prieteni adevarati, care sa nu minta. Sau pur si simplu sa raman in asa. Nemiscata. Ascultand si realizand tot ce se intampla neputand face nimic. Lumea se poate prabusi acum, oricum n-as putea face nimic. Toti cei din camera s-ar lupta sa scape, ar fugi, ar fi speriati, rai, egoisti, trist. In timp ce eu, chiar dac-as simtit toate astea, n-as putea face nimic, doar observa. Ei ar cadea odata cu lumea. Eu as ramane nemiscata.
Re: De azi, de maine, de nicicand - Bella Emily Rose - 05 Dec 2010
Nu ai idee cat de mult imi place ce ai scris.
Mi se potriveste in unele parti atat de bine.
Felicitari
Re: De azi, de maine, de nicicand - Judith Cuddlylove - 05 Dec 2010
Heh thanks. O sa ma postez cand le scriu pe PC...
Re: De azi, de maine, de nicicand - Bella Emily Rose - 05 Dec 2010
You're welcome
Si sa stii ca astept
Re: De azi, de maine, de nicicand - Scarlett Soul - 06 Dec 2010
Sincer m-a uimit foarte tare ceea ce ai scris, iar aici sunt de acord cu Bella
Foarte multe Ganduri din cele descrise mai sus le simt si eu...
Mai ales :
Quote:Defapt, mi-e frica sa fiu respinsa.
Cred ca e o frica pe care orcine o are si totusi nu incetam sa traim, nu incetam sa speram, sau sa plecam capul spre trecut, acolo unde cu siguranta am avut parte de asa ceva. Cu toate astea ne luam sacul de probleme in spate si ne ridicam capul dintre paginile trecutului.
Quote:Sa ma schimb fara sa renunt la ce am deja, sa zambesc macar o data fara sa fie fals, sa fiu placuta dar nu din interes ...
E ceva ce mi-a dori din toata inima, caci atunci cand te schimbi, o parte a universului se schimba o data cu tine ...
Quote:Toti cei din camera s-ar lupta sa scape, ar fugi, ar fi speriati, rai, egoisti, trist. In timp ce eu, chiar dac-as simtit toate astea, n-as putea face nimic, doar observa. Ei ar cadea odata cu lumea. Eu as ramane nemiscata.
Si eu asa gandesc, orice s-ar intampla in jur, eu voi ramane neclintita. Neclintita pentru ca in primul rand vreau sa-mi demonstrez mie ca pot sa suport, chiar daca mintea mea imi spune altceva, iar in al doilea rand pentru ca vreau ca lumea sa stie ca orice SE POATE.
Re: De azi, de maine, de nicicand - Judith Cuddlylove - 07 Dec 2010
Povestea mea...
*Era o noapte calda de la inceputul verii...*
Asa incepe povestea mea. Pare a fi genul in care personajele sunt fericite pe tot parcursul ei si din exterior, intervine ceva sau cineva care strica aceste echilibru, dar care se restabileste la final.
Pai...Nu e povestea mea...Cu siguranta nu. In povestea mea personajele sunt triste inca de la inceput, apoi exista un scurt moment de fericire deplina, pe care probabil nici nu si-l mai amintesc printre atatea momente de tristete, frustrare si chiar ura reciproca. Totodata m-am abtinut sa caracterizez prea mult personajele. Defapt, nici n-as fi putut. Au atat de multe fete incat o simpla analiza a faptelor lor ar fi durat ore in sir, neputand astfel sa-mi spun povestea.
Povestea mea este o poveste despre adolescenta, dragoste, visare, viata, destin si alcool.
Da, e o poveste cu adolescenti unde dragostea dureaza cateva ore, pana ce efectul alcoolului s-a dus, unde viata este nedreapta si destinul e de partea personajului negativ.
Desi par a duce o viata cat se poate de normala din exterior, personajele povestii mele ascund in interior o multitudine de framantari sufletesti: intrebari fara raspuns si rani din dragoste ce nu par a se vindeca.
In cele din urma personajele ating apogeul ranirii reciproce, jocul se termina, greselile facut devin ireparabile si ele isi separa pentru totdeauna vietile.
Desi au petrecut cateva luni impreuna personajele povestii mele nu se mai saluta cand se intalnesc, in schimb isi arunca unul altuia priviri reci, ucigatoare, in care se poate citi dorinta de razbunare ce arde in sufletele lor.
*Si totul s-a preschimbat in fum....*
END.
Re: De azi, de maine, de nicicand - Judith Cuddlylove - 10 Dec 2010
Dear Santa,
It`s December again, snow is falling down. One more year`s come and gone and my life has changed more that I could ever imagine, as it happenes every year… I`ve plenty of stuffs to tell you so take a cup of hot tea and sit down.
First of all, I have to thank you, because in the last letter I wrote you, I asked you to send me an angel, and you did. It`s weird that you`ve sent him to me through TOP. It`s probably the weirdest thing that happened to me this year .It was a cold December night, I was staring at my screen and waiting for something to happen. Back then, I wanted to quit TOP because school was overloading my program.
And it happened. A cute cleric from my guild PM`ed me saying *Hi*. After 5 mins of talking we met at Argent fountain. Yeah, that place will be stuck in my head forever. We went to kill Aries and other mobs on Cupid isle then we changed MSN ID`s.
I don`t know how but I fell in love with him in less than a week. And surprise! He did the same. We`re still in love with eachother and everything is going great. I won`t tell you no more because there are plenty of stuffs I`ve to tell you, and I have to be short to make sure I don`t miss a thing.
Second of all,I will tell you about the summer. Oh Santa, it was the greatest summer in my life. It started with the Aerosmith concert in Bucharest. There I went with my best friend forever, Ana. I`ll post a pic of us and a link with a live video from there. It was so great listening to my favourite band while holding my best friend`s hand...Wow it would take too long to talk about my feelings back then...
Well Santa, here comes the hardest part of all this. On 7th july 2010, I got the worst news ever. My daddy, which used to live far away because my parents broke up when I was little, passed away. I was so shocked. I still can`t understand how that strong man could just go away, in two seconds, after having a really nice dinner with his wife [brain attack followed by heart attack]. I denied it, I still do. First thing I did when I heard the news, just that night, I cut my hair. It was an impulsive move which I still regret. I`ll tell you why I did it. When I was young, before my parents broke apart, everytime when daddy was leaving to work, he used to say * Act nice else I`ll have to cut your beautiful hair to punish you*, when I heard he passed away, that was one of first toughts that came into my mind, and then it came the guilt of bad things I`ve done. So I needed to punish myself for that, just like daddy would do.
As I mentioned in previous letter, I have few friends that sing in a band. And this summer they had few concerts in different clubs and places in and around our town. I will post a pic which shows the atmosphere at their concerts and a link with them singing. Through them I met Diana which easily became one of my best friends. She`s cute and makes me laugh a lot. I dragged her into TOP world aswell. She`s a level 75 sharpshooter right now.
October has come. It was the most depressing month this year. My friends went all to different universities, leaving me alone. I cried a lot because of this. I still miss Lucian annoying me with his stupid jokes, and Alin ignoring me everytime I want to say something unimportant that matters to me. I miss watching A_3 [the band], rehersing their songs, and after every rehersal us going at some random place, drinking soda or beer, smoking and talking about stuff that none will remember the next day.
But we are still friends, and summer will come again. So all I have to do is wait.
In the end I want to thank you because you listened to my prayer and made mathematics teacher stay. Yep Santa, he didn`t leave, even though me and my classmates are not doing so well at his class. We are just a bunch of noobs that need him to teach us not only mathematics, but teach us life lessons. He taught us to smile even in difficult moments, taught us to be more self confident and that nothing in this life is for free. We need to work hard to get to the point we want to.
About the next year…Well Santa, this part is pointless since I really don`t know where life will get me. But I wanna keep my little angel and friends close to me, no matter what`s next. And as any other highschool kid I want my average to be high so I can go to whichever university I want to, but well that all depends on me, and right now I`m doing a great job about this.
PS: I joined all by myself in a programme which takes care of brain-damaged kids. Tomorrow I`ll be visiting it and take some pics to prove you. I hate talking about me doing good stuffs, I think it`s boring...None ever laughs when it`s about good stuffs and I don`t feel more apreciated at all, but it will give me some extra points for Christmas present so worths.
Yours little naughty girl,
Tina.
E defapt un concurs de literatura pe clasa, ne-a pus profa sa-i scriem mosului ce-am facut. Pozele trebuiesc scanate, le pun mai tarziu cred.