+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Hogwarts (https://www.darkmark.ro/f-hogwarts)
+--- Forum: Imprejurimile Hogwarts-ului (https://www.darkmark.ro/f-imprejurimile-hogwarts-ului)
+---- Forum: Padurea Interzisa (https://www.darkmark.ro/f-padurea-interzisa)
+---- Thread: So .. Let's run away (/t-so-let-s-run-away)
So .. Let's run away - Rosalie Vivienne Alden - 03 Apr 2011
De dimineata pana acum,aproape de ora sapte seara nu am avut stare. Nu stiu ce e cu mine,insa pur si simplu nu pot sa stau locului. Ma intreb intruna ce se mai intampla in jurul meu,desi ieri iesisem prin imprejurimi. Simteam ca Porrin este pe aproape,iar gandul acesta ma nelinistea si mai tare. Adevarul este ca in ultimul timp am avut parte de multe altercatii cu el si cu prietenul sau Charles, deci ar fi posibil sa nu fi venit astazi asa de aproape de Hogwarts! Insa eu nu ma voi linisti pana nu aflu...
Mi-am luat o pereche de pantaloni de trening ce mi-i cumparase mama recent dintr-un magazin Incuiat sportiv si o bluzita rosie cu gluga - preferata mea. De mult nu ma mai imbracasem asa de lejer,dar acum consideram ca trebuie sa fiu cat mai 'libera' pentru a putea ... alerga. Avusesem in noaptea trecuta o viziune ce nu mi-a placut mai deloc si trebuia sa ma conving de contrariul,desi nu prea credeam fiindca mereu se indeplinea ceea ce visam,ceea ce vedeam inainte.
Nu voiam sa ma vada cineva plecand,asa ca desi era aproape,am Disparut in Padurea Interzisa.
OOC: Only one person, please. ^_^
RE: So .. Let's run away - Effy K. Dietrich - 03 Apr 2011
Simţea că se sufocă stând acolo. Camera de zi a Cercetaşilor era plină ochi cu elevi din anul I până la cei din ultimii ani. Toată lumea vorbea ,râdea, numai ea stătea singură într-un colţ. Da, nu se prea potrivea perisajului, parcă strica toată acea paletă a veseliei. Îşi luă roba pe ea şi ieşi în grabă prin tablou, coborând mai apoi scările. Pisica sa o urmărea ca de obicei.
Simţea nevoia să fie singură. Numai ea şi propriile gânduri. Era liniştitor să te plimbi singur, să inspiri aerul curat . O privi pe Lorette, care se uitp ciudat la ea. Fără vreun semnal aceasta o luă la fugă în direcţia opusă lui Elizabeth.
,,Lorette!!" Fata fugi după ea, reuşind cu greu să o ajungă din urmă. Nici chiar acum nu reuşea să o prindă. Pisica fugi după un copac. Elizabeth îşi dădu seama că era doar un joc de-al ei şi se apropie de ea luând-o în braţe.
Sunetul strident al croncănitului unui corb sparse liniştea. În goana sa , nici nu îşi dăduse seama unde ajunsese. Pădurea Interzisă...Înghiţi în sec privind peisajul sumbru din jurul ei.La început vru să se întoarcă, dar se răzgândi. Nimeni, sau aproape nimeni nu venea aici. Vroia să fie singură, iar ăsta era locul potrivit unde să stea.
RE: So .. Let's run away - Rosalie Vivienne Alden - 03 Apr 2011
Pasii mei se indreptau grabiti catre intrarea in Padurea Interzisa. O pasare inofensiva aparaent isi facu aparitia in fata mea,dar cu o rotire de bagheta am facut-o imediat sa dispara de aici. Aparentele inseala de cele mai multe ori. Nimic nu e ceea ce pare,totul este magic,vrajit in jurul meu. De-a lungul anilor,am invatat asta si am preferat sa ma consolez cu ideea de a fi o Vrajitoare. Acum,insa,sunt momente cand as prefera sa nu fie asa. Ca de exemplu acum: fiindca am impresia ca Porrin e pe aproape,am impresia ca trebuie sa il urmaresc. Totul este ca in jungla : acum nu mai sunt prada,ci pradatorul,cel putin pe moment.
Dupa ce am patruns in intensitatea Padurii Intunecate am auzit niste pasi la doar cativa metri de mine. M-am panicat nestiind cine era.
"Cine e acolo?",intreb eu precauta.
RE: So .. Let's run away - Effy K. Dietrich - 03 Apr 2011
Era aşa linişte. Iubea să stea îna natură , să asculte vântul cum adie, să audă sunetul frunzelor sub paşi ei. Pu şi simplu adora să fie în aer liber. Deşi pădurea avea frumuseţea ei, lui Elizabeth îi dădea fiori prin felul ei sumbru. Se pare că şi pisica ei era de acord. Şi asta pentru că micuţa făptură se ascunsese după piciorul fetei, cu părul zbârlit pe şira spinării.
Făcu câţiva paşi înainte, cu Lorette pe urmele sale. Era mult prea linişte, ceea ce însemna că era singură...sau nu? Învăţase de-a lungul timpului că aparenţele sunt înşelătoare şi că mereu este linişte înainte de furtună. Auzi câţiva paşi nu foarte departe de ea. La început crezu că e doar imaginaţia ei. Mereu îi juca feste şi o băga în tot felul de probleme. Dar se pare că şi felina auzise paşii. În curând frunzele zdrobite sub paşi persoanei, fu acopaniat de un glas care întreba cine era acolo.
Înghiţi în sec. Pe moment se gândi să fugă, dar nici măcar nu ştia cine e acolo şi probabil că oricum o va găsi. Se apropie de locul de unde se auzi glasul, dar nu răspunse.
RE: So .. Let's run away - Rosalie Vivienne Alden - 03 Apr 2011
Eram oarecum speriata. Se pare ca nu ma inselasem. El chiar venise aici. Sau poate nu? Oare nu era el? Am preferat sa nu ma intorc cu fata spre locul din care se auzira acei pasi care pur si simplu ma faceau sa ma sperii cumplit. Mai bine inaintam,dar ceva ma tinea pe loc .. O bufnita de un alb imaculat,fara nici macar o pata se apropie prin zbor de mine. Sabri,draga mea Sabri! Mereu e aproape cand am nevoie de ea,mereu e alaturi de mine. Draga mea bufnita,care mereu stia prin glaasul ei necuvantat sa ma linisteasca.
Din reflex m-am decis sa ma intorc totusi,m-am ghidat dupa acei pasi care se apropiau tot mai mult,din ce in ce mai muult.
Am tresarit cand o fata care parea mult mai mica decat mine se apropia de mine.
"Cine esti?",am intrebat eu a doua oara sperand ca de data aceasta sa imi raspunda.
RE: So .. Let's run away - Effy K. Dietrich - 03 Apr 2011
Nu era speriată. Învăţase să-şi controleze emoţiile şi să gândească raţional. Apropiindu-se zări o fată, mult mai mare decât ea. Nu o zărise la şcoală şi era aproape sigură că absolvise deja. Văzu bufniţa venind lângă ea. O privi plină de admiraţie. Mereu îi plăcuseră animalele, ,mai ales păsările şi pisicile. Albul penelor acesteia o fascinau, aproape dorindu-şi ca aceasta să ia locul porumbelului ca simbol al păcii.
,,Eu...ăăă...Sunt elev la Hogwarts." Reuşi în cele din urmă să îngâie, deşi nu ştia dacă cea de dinaintea ei o auzise sau nu. Avea acest tic, să vorbescă încet când e emoşionată sau când se află în preajma străinilor. Nu părea ca aceasta să vrea să îi facă vreun rău. Ba mai mult avea o vagă idee că este mai speriată decâtea , sau poate doar îngrijorată. Zâmbi încercând să pară prietenoasă.
RE: So .. Let's run away - Rosalie Vivienne Alden - 03 Apr 2011
Nu stiam cine era fata din fata mea,insa am respirat usurata cand am observat ca vorbise intr-un final. La un moment dat recunosc : credeam ca este o Viperina trimisa de catre Porrin,dar apoi mi-am dat seama ca ideea mea este complet absurda,stupida. Am rostit 'Lumos' si bagheta mea se aprinse instantaneu . Am observat imediat ca are roba Cercetasilor asa ca am chicotit amuzata si multumita. Daca intr-un final imi spusese macar ceea ce era esential despre ea am rostit si eu putin mai plina de incredere:
"Buna. Imi pare bine .. atunci! Eu sunt Rosalie Andrews Blackfire! .. Profesoara de Previziuni despre Viitor! Nu te-am mai vazut prin scoala de aceea m-am alarmat putin", am recunoscut eu putin rusinata.
Parea o fata de treaba,deci cu siguranta nu avea ganduri rele .
RE: So .. Let's run away - Effy K. Dietrich - 03 Apr 2011
Da, avusese dreptate.Nu vroia să-i facă nici un rău. Emoţiile îi dispărură uşor, dar încă mai erau prezente. Cu elevii şcolii cu care vorbise, la fel avea emoţii. Şi asta doar fiindcă îi era teamă să nu spună ceva greşit sau care să jignească persoana respectivă. Unii considerau acel lucru stupid, dar nu avea ce face asta era ea. Uneori avea impresia că avea grijă mai mult de cei din jur decât de propri persoană.
Între timp pisica ei, ieşise din ascunzătoarea ei, şi anume după picioarele fetei. Acum se aşezase între ea şi Rosalie uitându-se curioasă la cea din urmă.
,,Eu sunt Elizabeth Marie Turner!Încântată!" Zâmbi larg privind-o pe cea de dinaintea ei. Inspiră adânc aerul rece gândindu-se dacă va avea probleme că a venit aici, sau dacă Rosalie va spune cuiva. Dar sincer, acum se bucura că era ea şi nu vreun animal al pădurii.
RE: So .. Let's run away - Rosalie Vivienne Alden - 03 Apr 2011
Am zambit putin timida la gandul ca puteam sa ii citesc gandurile,dar am incercat sa spun ceva fara sa isi dea seama de asta. De obicei cand cunosteam o noua persoana voiam sa stiu ce gandeste,dar .. Ma gandeam cum sa ii spun,asa ca am rostit hotarata:
"Stiu ca este destul de tarziu pentru a fi aici, dar stai linistita! Nu te voi pedepsi si nu voi mai spune la nimeni. Banuiesc faptul ca iti plac plimbarile tarzii,asa ca te inteleg. Si eu sunt asa! In ce an esti? Te intreb asta fiindca nu te-am mai vazut pana acum! Imi pare rau..."
Ma mira faptul ca nu o mai vazusem pe la ore, dar se pare ca este o noua eleva.
"Ce draguta este pisica ta!",am rostit eu in timp ce ma uitam cercetatoare la micul ghemotoc de blanita.
RE: So .. Let's run away - Effy K. Dietrich - 03 Apr 2011
Parcă îi citise gândurile! O privi într-un mod ciudat, fiind foarte surprinsă de ce zisese. Pe de altă parte era bucuroasă că nu va avea probleme. Chiar nu avea chef de detenţie sau alte pedepse. Se întreba dacă cumva îi citise gândurile. Da, asta era cel mai probabil.
Nu o mai văzuse. Multe persoane îi spuseseră asta în ultimul timp. Nu era de foarte mult timp acolo, deci nu îi părea cine ştie ce aproape nimeni nu o cunoştea. Totuşi nu era deranjată e acest lucru. Prefera să treacă neobservată sau chiat ignorată de toţi decât să fie victima glumelor răutăcioase cu privinţă la statutul sângelui ei.
,,Nu mai văzut pentru că sunt nouă pe-aici. Plus că am un ,,dar" de a trece nerobservată. Mă astec în mulţime practic. " Murmură gesticulând uşor din mâna stângă.
,,Ahh mulţumesc...Ea este Lorette! " O prezentă pe pisică care încă o privea curioasă pe Rosalie. ,,Şi bufniţa ta e aşa frumoasă şi specială!" O privi plină de admiraţie pe Sabri.