+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Lumea Vrăjitoriei (https://www.darkmark.ro/f-lumea-vr%C4%83jitoriei)
+--- Forum: Padurea lui Dean (https://www.darkmark.ro/f-padurea-lui-dean)
+--- Thread: Loneliness kills me. (/t-loneliness-kills-me)
Loneliness kills me. - Melisse Y. Carter - 14 Jun 2011
OOC: Just me and Kennya.
Loneliness kills me.
Loneliness kills me.
Vacanta de vara. Melisse profita de singuratate, vrand putina liniste. In casa familiei Carter era mult prea multa plictiseala, asa ca tot ce se putea face era ca Mell sa plece in Padurea lui Dean. Era locul in care mergea cu unchiul sau vara de vara.
In orice caz, pe atunci Melisse credea ca e tatal sau, insa, de fapt, era unchiul si aflase asta intr-o seara pe care nu o va uita niciodata. Aflase asta in seara in care afla si ca Eveline ii era sora si afla si de planurile malefice ale lui Voldemort si, implicit, de semnul sau in forma de stea de pe incheietura care, odata cu implinirea varstei de 17 ani, puterile fetei vor creste. Ele insa cresc treptat de la an la an, fetele nestiind inca ce puteri necunoscute detin.
Fata incerca pentru prima oara Disparitia si Aparitia. Stia vraja, stia la ce trebuie sa se gandeasca. Teoria o stia. Urma practica.
Spuse fiecare cuvant corect si incerca sa Dispara.
Ca sa vezi, i-a reusit aproape perfect. Ii lipsea unghia de la degetul mic, care oricum urma sa ii cada pentru o nazbatie de-a fetei.
Totusi, cercetasa vru sa Dispara din padure si sa Apara inapoi acasa, sa isi puna unghia intr-un fel sau altul, iar apoi sa Dispara complet.
Aplica ceea ce gandi, insa nu putu sa faca nicio vraja. Ca si cum era un camp care o impiedica.
Atunci, Melisse ignora unghia lipsa si se aseza pe o buturuga uscata, rezemandu-si obrajii palizi de maini. A scos un oftat, care se armonia cu linistea. Nu ii venea sa creada ca poate sa execute aceste vraji pe care le invata abia dupa 17 ani aproape perfect. Parca totul era o iluzie.
Un fosnet o trezi din visarea sa. Cineva o urmarea, simtea asta. Simtirea energiei facea parte din darul sau de Clarvazator.
RE: Loneliness kills me. - Kennya Allen - 14 Jun 2011
Kennya intra in padure uitadu-se in spate la fiecare zece secunde. Nu suporta ideea de a fi urmarita si cu atat mai putin sa se auda prin Hogwarts ce facea in timpul liber. In ultimul timp nu avea timp nici sa doarma mai mult de trei ore. Dar stia ca trebuia sa miste lucrurile cat mai repede cu putinta, si asta fara sa atraga atentie. Daca era prinsa trebuia sa se bazeze mai mult pe altii, ceea ce era mult prea periculos. Viperina marii pasul si o data ce intra printre arborii batrani, isi scoase bagheta din faldurile robei. Isi ascunse chipul cu vechea masca a devoratorilor si isi continua drumul.
Vremea era prea calda, asa ca era de doua ori mai atenta ca de obicei. Oriunde se putea trezi cu cineva pe capul ei. Desi adevarul era ca si situatia asta o amuza. O persoana sa dea peste un devorator, cand in sfarsit toata comunitatea vrajitoreasca a trambitat ca raul a fost eliminat. Kennya rase in sinea ei si observa o miscare la cativa metrii de ea. Se puse in garda si se apropie cu pasi mici catre persoana in cauza. Nu parea sa fie un adult, iar cu cat se apropia mai mult si vedea roba scolii Hogwarts, Kennya era mai curioasa ca oricand. Se ascunse dupa cel mai apropiat copac.
"Ha? O cercetasa?"
Aparu acelasi zambet malefic pe fata ei si iesi sa o intampine pe fata.
RE: Loneliness kills me. - Melisse Y. Carter - 14 Jun 2011
Melisse casca ochii la Devoratorul care aparu in fata sa. Isi scoase repede bagheta, constienta de faptul ca nu o putea folosi. Si avea mai multe motive:
1. Nu putea sa faca nicio vraja in acest perimetru de padure.
2. Nu se putea compara cu un Devorator.
Se intreba daca era unul dintre Devoratorii care au asistat la incercarea de ucidere a lui Cap-de-Mort.
Se pare ca de data aceasta tot ce o putea salva era semnul de pe mana. Cand Voldemort incerca sa o omoare, semnul a aparat-o.
S-a uitat cu coada ochiului la incheietura sa: steaua nu era acolo. Isi dori sa apara, exact cum citi in acea carticica, dupa care, ca si cum ar fi fost desenata cu creionul, liniile care aparura pe mana sa conturau forma unei stele.
Melisse privea Devoratorul in ochi. Sau, in orice caz, in masca.
- Ce vrei? sopti ea nelasand frica la suprafata.
Daca ar fi putut, chiar in acel moment si-ar fi inchis frica intr-o pivnita, cu lacat cu tot.
Insa nu poate pentru ca acum nu suntem la momentul potrivit pentru personificare.
Acum simtea un sentiment puternic de neliniste.
RE: Loneliness kills me. - Kennya Allen - 14 Jun 2011
"Hey hey... Cam nepoliticos nu crezi? Ma asteptam ca o cercetasa sa aiba o educatie mult mai buna cand intalneste un strain."
Se indrepta incet spre ea, special cu pasi cat mai marunti. Inca avea bagheta pe langa corp si urmarea atenta ochii fetei. Trebuia sa aprecieze totusi gestul ca se uita direct la ea, ci nu la bagheta. Parea ca uitase de ce venise aici si isi atentiona toata concentrarea asupra cercetasei. 'Pfff... Placerea mea sadica de a ma juca cu cercetasii.'
"Chiar ma intreb ce cauta o domnisorica atat de draguta in acest loc? Parca voi cercetasii erati copii cuminti ai scolii, fara sa incalcati nici o regula. Bravii cercetasi..." Il imita in ultima propozitie pe directorul scolii cu un sarcasm nemarginit.
Ajunse aproape de ea si isi dadu masca joc. Nu era genul care sa se joace ruleta ruseasca cu un necunoscut, iar faptul ca isi arata identitatea o facu pe viperina sa simta pe limba dulcele gust al andrenalinei. Ajunse fata in fata cu ea si o lua usor de dupa umeri, razand incet.
RE: Loneliness kills me. - Melisse Y. Carter - 14 Jun 2011
Melisse clipea des. Nu prea mai intelegea ce se intampla.
Stia doar ca acel devorator isi dadu masca jos si de dupa ea iesi chipul indiferent al Kennyei, sefa-de-casa a viperinilor.
Nu putea sa nu cunoasca toti sefii de casa ai Hogwarts-ului, insa era uimita ca Kennya era totusi acolo. Si se juca cu ea, intr-un fel sau altul.
Viperina lua cercetasa de umeri si incepu sa rada cu un ras care ii provoca si pe ceilalti la asa ceva. Melisse chicoti, fericita ca nu era un Devorator adevarat. Apoi inceta.
Purta insemnele Devoratorilor Mortii, deci era moderator. Daca directorul scolii ar fi stiut asta, Kennya ar fi avut o celula la Azkaban inscriptionata cu numele sau. Insa nu avea cum sa ajunga acolo.
Din cate auzise, fata era o foarte buna eleva si daca directorul a ales-o ca si sef de casa, asta insemna ca avea incredere in ea. Deci nu incapea vorba de asa ceva.
- Ce faci aici? intreba Melisse zambitoare, ignorand lupta cu ia insesi de cateva clipe in urma.