Searching Memories - Printable Version +- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro) +-- Forum: Lumea Incuiatilor (https://www.darkmark.ro/f-lumea-incuiatilor) +--- Forum: Graveyard (https://www.darkmark.ro/f-graveyard) +---- Forum: Forums (https://www.darkmark.ro/f-forums) +----- Forum: RPG avansat (https://www.darkmark.ro/f-rpg-avansat) +----- Thread: Searching Memories (/t-searching-memories)

Searching Memories - Odette B. Malfoy - 15 Jun 2011 Lily statea plictisita pe o canapea din camera de zi a viperinilor citind o carte de Potiuni. Nu avea teme ci o citea din placere pentru ca ea iubea acea materie, era preferata ei, Dadea pagina dupa pagina si chiar daca ii placea ce citea tot era plictisia si simtea ca ar fi trebuit sa fie in alt loc in clipa aia. Arunca manualul pe masuta din fata canapelei si inchise ochii gandindu-se. Nu prea avea la ce sa se gandeasca, totul devenea mai plictisitor pe zi ce trecea, Ofta zgomotos atragand cateva priviri ingrijorate. “Lil, esti bine?” o intreba un baiat tot din anul V “Aha...” mormaise viperina. “Lily ai starea asta de cateva zile... nici nu mananci.... stai cu nasul in carti toata ziua. Ne ingrijorezi.” Spuse o alta fata din anul VI, buna prietena cu Lily. De data aceasta Lily mormai ceva indescifrabil facand fata din anul VI sa ofteze. Nu era nimic in neregula cu ea doar ca nu avea chef de nimic. In ultimele zile nu se intamplase nimic interesant, abia se mai intalnea cu Tamara si Rose iar cu Fred si Blake nu se mai vazuse de o luna. Desi avea atatia prieteni printre viperini tot nu se simtea bine pentru ca ii lipseau acei prieteni speciali la care tinea enorm. “Incep sa cred ca se transofrma intr-o persoana mai buna, Nici nu s-a mai luat de cineva pe coridoare.” Ii spuse Sawyer baiatul din anul V, Aliciei. “Mai taci, Sawyer!” striga Lily aruncandu-i o perna in fata. Alicia inceu sa rada de Sawyer care lua perna si o arunca inapoi in bratele Viperinei, bolborosind. Fata lasa perna pe canapea se ridica si se intine. Era aproape ora pranzului si ii era si foame. “Veniti si voi sa mancati?” intreba ea, incercand sa le arate ca totusi mai mananca din cand in cand si totusi aveau dreptate statea de cateva zile doar cu nasul in carti. Devenise si mai palida ca inainte si era din ce in ce mai obosita si plictisita. “Stim ca o faci doar ca sa nu mai comentam noi.” Spuse Alicia privind-o banuitor pe Lily. In timp ce Alicia si Sawyer o luau inainte Lily lua iar in mana manualul de potiuni si il intoarse pe toate partile dupa care se tranti pe canapea si incepu iar sa citeasca. “Cred ca glumesti!” incepu Sawyer. “Nu, nu glumesc, cred ca voi mai sta aici putin.” Spuse Lily rasfoind cartea. “Treci imediat aici.” Continua Sawyer venind si ridicand-o cu fota de pe canapea. Dupa ce o scoasera pe viperina din camera de zi, lucru care dura cam douazeci de minute iesisera toti trei pe coridoare mergand agale spre Marea Sala. Lily inghiti in sec cand intra in sala si vazu cat era de plina. Ori i se parea ca nu mai venise aici de prea mult timp ori era intr-adevar foarte aglomerata. Se asezase la masa viperinilor impreuna cu Sawyer si Alicia si incepu sa se joace cu mancarea, privind absenta spre masa profesorilor. Manca incet enervandu-si colegii care deja terminasera si vroiau sa plece, “Plecati fara mine, eu astept pe cineva.” Spuse Lily inca uitandu-se spre masa profesorilor asteptand ca Rose sa apara. Ii era foarte dor de ea. Nu o mai vasuse de vreo saptamana, Fusese foarte ocupata si era sigura ca si Rose fusese ocupata. Avea atatea probleme pe cap.... Lily se gandi imediat la Porrin dar isi alunga gandu-l imediat pentru ca nu vroia sa-si strice ziua. Se gandea la ce mai facusera prietenele ei in ultimul timp. Se gandea mai mult la Tamara, daca se mai intalnise macar cu Blake. Poate avea sa o caute mai tarziu si sa o intrebe sau in alta zi daca avea norocul de a se intalni cu Rosalie. Gandul ii zbura iar spre Porrin. De cateva zile se tot gandea la el si cum de nu isi mai facuse aparitia, cum de nu le mai cauzase probleme.”Poate a luat o pauza, a obosit saracul de el... la cat e de las, cred si eu a obosit sa se tot lupte cu noi, sau poate i s-a facut frica.” Isi spuse viperina in gand. Un zambet i se asternu pe chio gandindu-se la ultima sa intalnire cu Porrin. O cercetasa aflase ca e Devoratoare si totusi nu spusese nimanui,, si din cate isi daduse Lily seama, Elizabeth, cercetasa, nu o ura, Se uita spre masa cercetasilor sa vada daca e acolo, sa o salute, sau mai bine nu. Ar fi parut prea ciudat si oricum nu o zarise pe Elizabeth acolo. Dupa ce se mai gandise putin la Porrin si la cat era de nesuferit incepu sa se gandeasca la familia sa, la Fred si Blake,,, Daca Porrin avea sa le faca rau atunci ce s-ar fi facut? Ce ar fi facut ea fara prietenii si fara familia sa? Probabil ca s-ar fi dus dupa Porrin si l-ar fi omorat imediat,la urma urmei era o Devoratoare a Mortii, ucidea fara sa mai stea pe ganduri. Probabil ca Rose ar fi suparata pe ea dupa si nu ar mai vorbi cu ea iar Tamara ar fi prea suparata daca ar muri Blake si nu ar mai vorbi cu mine pentru ca din cauza mea l-ar omora Porrin pe Blake. Ar fi o adevarata catastrofa. Ochii i se umpolusera cu lacrimi cand se gandi ca ar trebui sa participe la inmormantarea parintilor ei la inmormantarea prietenilor ei... le sterse repede cu maneca robei sperand ca nu o observase nimeni. Ofta usor gandindu0se la temele pe care le avea de pregatit la Potiuni, Farmece, Previziuni despre viitor... la Previziuni despre viitor o putea ajuta Rose daca avea sa se intalneasca cu ea pana la urmatoarea ora. Se uita prin Marea Sala sperand ca va vedea cateva chipuri cunoscute, dar nu zari pe nimeni. Statea acolo de jumatate de ora, asteptand dar Rose nu aparu. Se ridica cu gandul sa mearga la biblioteca. Cand ajunse in dreptul usii cineva o striga. Spre marea ei mirare era chiar Rosalie. “Rose!” striga ea imbratisand-o strans. RE: Searching Memories - Rosalie Vivienne Alden - 15 Jun 2011 Da, o saptamana plictisitoare, plina de probleme pentru Rosalie. Desi Porrin nu aparuse in peisaj in ultimul timp avusese probleme cu altceva, de fapt mai bine spus cu altcineva. Devoratorul Rodriguez nu ezitase sa ii faca fostei soimence probleme, la fel si Astropufei buna prietena cu ea. Ultimele zile au fost marcate cu tristete in viata lui Rose. Pentru ea nu a existat strop de fericire, de liniste sufleteasca in cele sapte zile de calvar! Ii era dor de prietenii ei, voia sa depaneze amintiri. Nu stia de ce , insa timpul acesta reflectase foarte mult la anii care i-au trecut ca vijelia prin fata , insa amintirile i-au ramas in suflet. Cele frumoase, cele mai putin placute .. nu conta. In ultimul timp se gandise atat de mult la Jake, pur si simplu simtea ca vrea sa il aiba aproape , dar din pacate acest lucru nu va fi posibil decat dupa ce va muri si ea, fiindca stia ca se vor intalni vreodata. Dragostea lor a fost prea mare pentru a-si lua ramas bun atat de usor, din cauza unui las care l-a ucis pe la spate. Doar cand se gandeste la Tom P. ii vine sa uite ceea ce este si sa ii plateasca cu aceasi moneda, insa apoi se gandeste la ea, la parintii ei, familia intreaga si cei mai buni prieteni: pentru ei se va mentine ferm pe pozitii si nu va face asa ceva orice ar fi. Nu ar merita. Porrin oricum este demn de mila, cum s-a schimbat in ultimul timp ... Da, asta era! Doar mila iti poate provoca. Soimeanca stie ca va fi pedepsit, dar nu vrea ca mainile ei sa fie patate cu sange din cauza unui criminal, ea nu voia sa fie ca el. Dorea sa dea un flash-back catre amintiri placute, dar tot ce ii revenea in minte era: cautarea Horcruxurilor, fuga de catre Devoratori, cativa prieteni pe care i-a tras in problemele ei fara sa vrea si nu in ultimul rand... moartea Aslei, a lui Jake ... 'Gata, Rose!' , spuse o minte din vocea ei care voia sa o convinga sa lase deoparte raul, sa priveasca binele din fata, dar nu voia sa se amageasca , ea chiar nu mai stia daca exista fericire pentru ea, daca exista bine in lumea asta. Adevarul este ca de multe ori s-a intrebat daca nu face rau celor apropiati fara sa vrea , dar pana acum prietenii mereu i-au spus ca nu ... si totusi: parca acum avea cu adevarat viziunea asta, parca acum se intreba cu adevarat daca nu ar trebui sa plece cat mai departe de ei, cel putin pentru o perioada, desi s-ar putea sa fie una lunga. Trebuia sa spuna acest lucru cuiva sau mai bine era sa plece stiind ca lumea va uita de ea in curand? Nu azi, nu maine , dar ... cat mai curand. Asa se intampla mereu. Nu poate sa iti ramana o persoana in suflet pe veci, sau poate da, dar ea tinde sa creada ca in maxim un an persoanele foarte dragi ei nu ii vor mai stii nici macar numele. Oftase adanc incercand sa alunge acest gand , dar pur si simplu nu putea. O lacrima sarata, plina de durere i se prelinse pe chip. Nu s-a mai gandit niciodata la asa ceva, dar acum ... acum parca i-ar fi pus cineva aceste ganduri cu forta in minte! Scutura din cap incercand sa uite totul, dar gandurile se postasera mai profund in adancul inimii si mintii sale. Ce putea sa faca? Mintea ii ordona sa inceteze, dar sufletul plangea in continuare. Se aseza in pat pe burta plangand in hohote, de data aceasta din ce in ce mai profund, din ce in ce mai puternic, mai dureros. O durea sa planga, dar o durea si mai tare gandul ca facea rau cuiva fara sa vrea. Totul din cauza acelui nemernic de Porrin. Isi ridica privirea , de data aceasta plina de ura, cu lumini care o transmiteau catre niste ganduri criminale, insa observa o carte cu titlul: "Never let it go". Si-a amintit cu placere de acel roman care il primise cadou de ziua ei de la una dintre prietenele cele mai apropiate. Zambise slab, dar sincer si incepu sa il citeasca pentru a miia oara. Se putea concentra oare la citit? Fontita albastra care inca se afla in carte ii aminti de ziua sa, de ultima sa petrecere petrecuta cu prietenii apropiati si cativa membrii ai familiei. De data aceasta zambi ca o raza de soare, dar totusi , desi fusese un party extraordinar nu putea sa rada la amintirea lui. Bucati de tristete inca existau in sufletul sau, iar lacrimile inca i se prelingeau pana pe buze. Lasa si cartea deoaprte. Desi aceasta ii oferea doar amintiri placute, ceva nu o lasa nici sa citeasca. Sa fie oare ochii ei obositi sau gandurile negre cu care se trezise la pranz? Da, chiar! Era pranzul. Se uita la ceasul de pe perete care fix in acel moment arata ora 12:00. Desi nu era prea incantata stia ca trebuie sa mearga in Sala Mare in calitate de profesoara. Nu ii era foame, nici macar nu voia sa auda de mancare, dar voia sa se intalneasca cu Lily. Trebuia sa ii spuna ei ce o apasa pe suflet. Nu se mai vazusera de mult timp, iar acum simtea nevoia sa discute cu ea. Nici pe ea, nici pe Astropufa ei favorita, Tamara, nu o mai vazuse de mult timp, dar cum se spune: "Niciodata sa nu spui niciodata!" . Intr-un final tot vor avea ele din nou o reuniune a fetelor. Surase la acest gand, apoi se indrepta catre dulapul sau scotand roba cu sigla Hogwartsului privind-o mandra. Oare chiar putea sa plece si sa lase totul aici? Ganduri, amintiri, lucruri si cel mai important : prieteni? Se imbraca rapid si pasi catre masa profesorilor din Marea Sala. Dar inainte sa se aseze observa o Viperina. Zambi la gandul ca era Lily. Alerga dupa ea si ii puse mana pe umar. Aceasta se intoarse si o saluta. Rosalie spuse printre lacrimi: "Lily!", si ii raspunse la imbratisare. RE: Searching Memories - Odette B. Malfoy - 16 Jun 2011 Esti bine?” intreba Lily vazand ca Rosalie plangea. Rose se uita pret de cateva secunde apoi ii spuse viperinei ca trebuie sa vorbeasca ceva cu ea. Viperina o ruga pe Rose sa nu mai plamga si sa mearga in alta parte sa vorbeasca, intr-un loc mai linistit si ferit de privirile curioase ale elevilor. Iesisera din Marea Sala mergand incet pe holul de la intrare. Peretii din piatra erau acoperiti cu tablouri, Persoanele din tablouri isi faceau vizite vorbind de zor. Se auzeau fragmente din conversatii cand treceai pe langa ele si daca vorbeai mai tare se uitau suparate la tine ca le intrerupeai, Lily uneori se enerva pe ele sau radea cu lacrimi de conversatiile pe care le purtau. Dupa ce trecura pe langa toate tablourile Rose deshise usa iesind afara urmata de Lily. Era o vreme foarte frumoasa. Razele blande ale soarelui mangaiau chipurile celor doua fete. Norii albi pluteau lenesi si adia un vanticel cald... absolut perfect! “Sa mergem la lac.” Spuse Lily sperand ca si Rosalie sa fie de acrod, Nu mai statuse de mult timp pe marginea lacului, sau la umbra racoroasa a unui pom. Fusese extrem de ocupata cu temele si invatatul, pe deasupra si cu Porrin si Trevors... bine ca Trevors era acum mort. Mergeau incet pe domeniile castelului apoi Lily sparse tacerea: “Ce s-a intamplat, Rose?” intreba ea facand-o pe Rosalie sa cada pe ganduri. Aceasta nu raspunse pana cand nu ajunsesera amandoua pe marginea lacului. Se asezasera amandoua pe iarba si Rose icepuse sa-i povesteasca despre cat ii era de dor de Jake si depsre faptul ca nu poate sa-l omoare pe Porrin pentru ca ea nu e ca el si totusi isi doreste atat de mult sa se razbune. “Pot sa te ajut daca vrei.” Zise Lily zambind. Zambi si Rosalie dar apoi spuse ca trebuie sa o faca singura. Intr-adevar mai mare era satisfactia cand omorai cu mana ta pe cineva care ti-a facut atat de mult rau. “Stii, l-am omorat pe Trevors saptamana trecuta.” Spuse Lily facand-o pe Rose sa faca ochii mari de uimire si apoi sa intrebe pe un ton serios daca nu cumva Lily fusese dupa el sa-l omoare. “Nu Rosalie stai linistita. Eram intr-o seara cu Eduard si Anaella nu stiu daca ii cunosti. In fine eram in camera necesitatii si si-a facut aparitia acolo. Mi-a facut numai necazuri seara aia si a pus in pericol doua vieti nevinovate, Bine ca acum am scapat de el.” Spuse Lily povestea pe scurt. Stateau amandoua pe iarba incepand sa vorbeasca, ca pe vremuri, adica sa vorbeasca despre nimicuri, Despre teme, examenele de sfarsit de an si fel de fel de nimicuri. Lily si uitase ca trebuia sa o intrebe pe Rose despre tema la Previziuni despre viitor, nu avea idee cum sa o faca. “Rosalie, tu ce faci... AU.” Striga Lily fara sa-si mai continuie intrebarea. Era pe cale sa o intrebe pe Rose ce face azi dar fu lovita in cap de o carte. Lua cartea in mana intorcandu-se sa vada cine o aruncase. In spatele ei se afla un grup de boboci speriati.. “Care dintre voi a aruncat-o?” intreba Lily pe un ton suspect de calm. Rose se ridica alarmata in picioare vrand sa o opreasca pe viperina, pentru ca isi daduse seama ca punea ceva la cale. Bobocii ii spuneau speriati fetitei din mijloc: “E de la Viperini mai bine fugi.” Pe Rosalie o pufni rasul dar se abtinu apoi fata spuse ca Lily nu ar avea curaj sa atace pe cibeva cu o profesoara langa ea. “Scuze, nu imi iese bine vraja de plutire,” spuse boboaca. “Lasa ca te invat eu ce inseamna vraja de plutire.” Spuse Lily aruncand pe furis o privire spre lac. “ Accio,” spuse Lily facand geanta fetitei sa vine spre ea. Baga cartea in geanda apoi spuse: “Wingardium Leviosa.” Geanta incepu sa pluteasca apoi Lily o dirija cu bagheta pana cand ajunse deasupra lacului si ii dadu drumul. Fetita tipa speriata si incepu sa se vaite ca nu mai are carti si o vor certa parintii si va fi exmatriculata ca nu mai are temele. Lily radea in hohote iar Rose privea amuzata spre fetita care izbucnise in plans. Isi scoase bagheta si ii aduse geanta inapoi apoi o usca. O lua in mana si i-o dadu. “Multumesc.” Zise fetita luand-o la fuga spre castel. Lily se aseza inapoi pe iarba namaiputand sa se opreasca din ras. Rose chicotea si ea apoi ii spuse viperinei ca merita cam dpua ore de detentie. Lily se uita mirata la ea apoi incepu sa rada si mai tare. “Bine, Rose... adica doamna profesoara.” Spuse ea ironic facand-o pe Rose sa rada. Rasera asa mult timp din nimicuri incat nici nu oservasera ca vremea devenea din ce in ce mai rea. Soarele refuza sa mai raspandeasca raze si ascunse printre norii care acum erau cenusii si acopereau tot cerul, “Se strica vremea.” Sopti Lily entuziasmata. Rosalie ridica din sprancene privind-o usor uimita pe Lily, care spera ca avea sa fie o furtuna in toata regula. Ii placea ploaia foarte mult mai ales cand tuna si fulgera de aveai senzatia ca despica cerul in doua, Vandul care pana acum adiase usor se intetise si batea foarte tare ciufulindu-le. Lily se intinse pe iarba zambind si Rose facu acelasi lucru. Elevii o luau la fuga spre castel vrand sa se adaposteasca de ploaia care avea sa inceapa in curand. Acum erau singure pe marginea lacului privind cerul intunecat. Pcaturi grele de ploaie incepura sa cada din cer. Rose se ridica in picioare si zambi din toata inima. Lily o urma si cand un fulger se reflecta in apa din lac viperina rase fericita, Ii placea foarte mult sa vada cum natura se dezlantuie asa. Era foarte bine dispusa. Mereu cand era furtuna ori iesea la plimbare ori statea pe pervazul geamului si rontaia ceva sau isi facea un ceai apoi privea cum ploua. “Unde mergem acum Rose?” intreba Viperina sperand ca Rosalie avea sa spuna Padurea interzisa sau pe undeva prin preajma Salciei Batause. RE: Searching Memories - Rosalie Vivienne Alden - 16 Jun 2011 Rosalie astepta cu nerabdare intrebarea lui Lily. Desi stia ca in curand ii va spune asa ceva, credea ca nu va mai ajunge niciodata. Ei bine, vremea aceasta pe care unii o detesta, dar pe care ele o iubesc o face pe fosta soimeanca sa se gandeasca la un singur loc potrivit pe timp de furtuna: "Cred ca aleg Padurea Interzisa!", spuse ea. Un zambet malefic i se asternu pe chip, la fel si Viperinei. Probabil se gandeau la acelasi lucru: trebuiau sa isi creeze si mai multe amintiri pentru ca dupa mult timp sa isi doreasca sa se intoarca in trecut catre ele. Se pare ca dupa o buna bucata de timp pe care si-o petrecuse plangand, Rosalie avea din nou ocazia sa rada, sa fie putin mai fericita, cel putin pentru cateva ore minunate. Intr-adevar, faptul ca o vazuse din nou pe Lily ii facuse bine fiindca demult voia sa povesteasca cu ea, au avut parte de o saptamana care a fost indubitabil oribila, cel putin pentru ea asa a fost. A scuturat din cap alungand vechiile ganduri, gata, erau aici sa se distreze, evident ... intr-un mod diferit, mai ciudat decat restul. S-au oprit in fata padurii uitandu-se una la cealalta , apoi pasira la unison in negura noptii. Tuna si fulgera insa lor nu le pasa deloc. Desi pareau ca doi copilasi alergand in ploaie, fiindca deja incepuse sa si ploua, era totusi un 'joc' riscant. Se spune ca nu e bine sa te alaturi copacilor cand fulgera, insa pana la urma ce conta? Uneori, Rosalie era ca o felina care putea sa traiasca in salbaticie o zi asemenea unei pume sau a oricarui alt animal nedomesticit. Un zambet amar se descifra pe buzele sale . Asla ii aparu din nou in fata ochiilor ca o umbra fugara care dorea sa ii transmita ceva, insa in zadar. Draga sa puma, Asla , murise cu mult timp in urma, atunci cand murise si Jake, dar asta nu insemna ca in sufletul fostei soimence nu isi mai aveau inca locul. Cea mai mare parte din el erau ei doi, amintirea lor. Cea mai buna prietena. Da, un animal. Si ce? Stia tot ceea ce simteam, stia tot ceea ce gandeam. Ce prieten bun mai facea asta? Si Jake, marea ei dragoste ... Stia ca mereu va ramane asa, desi probabil cu timpul se va indragosti de altcineva. Oricum,nu va mai fi deloc la fel! Gata, parca venisera aici pentru distractie si Lily era langa ea, trebuia sa vorbeasca cu ea, sa rada impreuna. Dar unde era? Cand isi muta privirea in dreapta sa zambi multumita observand trupul slab al Viperinei care astepta ca Rosalie sa spuna ceva. Ei bine, acum se rusinase putin. Cine stie cat timp a tacut ca o muta. "Lil!" Ok,deci intr-adevar fusese destul de mult timp fiindca aceasta observase cum Devoratoarea tresari putin cand i se adresase brusc. "Ce spui de o bataie cu ... noroi?" Aceasta se uita mirata la soimeanca, dar imediat insista: "Haide, nu faci tu asta pentru mine?!", spuse cu acei ochi de catelus care mereu o ajutau la o rugaminte si se pare ca functionase si de data aceasta , desi persoana in cauza era o Viperina. Nu apucase sa spuna 'multumesc' fiindca Lily ii si pocnise cu noroiul in fata. Daduse inapoi fara sa stea pe ganduri. Da, vor fi murdare din cap pana in picioare la fel ca niste scroafe la propriu, insa de aceea magia era alaturi de ele, de aceea se aflau intr-un loc plin de farmece. Baghetele erau la ele si se puteau curata inainte de o secunda intreaga. Au mai continuat fetele asa un timp, apoi s-au oprit din asta. Lil o curatase pe Rose cu ajutorul baghetei, iar Rosalie ii urma exemplul. Apoi, soimeanca se uita multumita catre cer lasand ploaia sa ii curga pe fata gandindu-se la Jake. ~ Daca ploaia s-ar opri, tu ai veni! ~. Acest vers ii veni in minte si incepu sa il cante zambind inchizand ochii si urmarind amintirile de acum cativa ani. Isi deschise ochii find trezita la realitate de un fulger imens care trecu fix deasupra capetelor fetelor. Se uitara una la alta de parca se intrebau: 'Ar trebui sa plecam?', insa ambele cunosteau raspunsul: "Nu!". Au inceput sa rada brusc, dar nestiind de ce. Oricum - se pare ca dupa o saptamana infernala aveau parte de o zi calma, care le va ramane ca amintire mult timp de acum incolo. Se intalnisera in Sala Mare cam pe la pranz , iar acum era trecut de orele 20:00. Se pare ca timpul nu le era un aliat bun, voiau sa le faca sa plece, insa ele nu se simteau deloc in plus in maretia Padurii Interzise. "Lily, ador ploaia, tunetul si fulgerul!", murmura soimeanca. Viperina incepu sa rada stiind ca gandea acelasi lucru ca ea. "Ma simt Zeul Suprem, simt ca pot avea ca simbol fulgerul!", adauga Rosalie de data aceasta strigand cu mainile deschise catre cer in timp ce un fulger se arata din nou in fata lor incercand sa le sperie, dar in zadar. Doar un sarpe care se afla foarte aproape de ele apucase sa plece de acolo. Incepura sa rada din nou. Dumnezeule, ce era cu ele? Ele erau de obicei intelepte sau razbunatoare, dar acum pareau niste copile care se jucau in nisip. Rose nu a mai ras cu o atat de mare pofta de atat de mult timp si cand radea probabil ca o facea din obligatie, din angajament fata de persoana de langa ea. Insa acum era complet diferit: vremea aceasta ciudata o facea sa o ia razna , dar nici macar nu ii pasa. Si avea dreptate sa nu ii pese. Acum cateva ore s-a intrebat daca exista bucurie pentru ea rezervata in aceasta viata si se pare ca da, iar acum nu regreta acest lucru, aceste clipe in care putea sa zambeasca sincer, sa rada cu adevarat. Surase usor , apoi isi muta privirea catre Viperina spunandu-i: "Deci astazi ma simt atat de bine!" Incepu sa rada din nou si din nou ... RE: Searching Memories - Odette B. Malfoy - 16 Jun 2011 Lily nu se mai distrase de mult atat de bine. Nici nu isi inchipuia ca avea sa se distreze asa dupa o saptamana absolut dezastroasa. Se distra foarte bine cu Rosalie. Nu ii cunostea acea latura, copilaroasa, cum nici Rosalie nu credea ca Lily poate fi atat de imatura uneori. Erau atat de fericite incat radeau din orice. Tuna si ele radeau, se uitau una la alta si apoi radeau, daca le-ar fi vazut cineva acum ar fi spus ca nu sunt in deplinatatea facultatilor mintale. “Hai...” incepu Lily dar incepu sa rada atat de tare incat nu mai putea continua. Rosalie incepu sa rada si ea apoi Lily incerca iar sa spuna ce vroia dar nu reusea din cauza hohotelor de ras. “Hai sa mergem mai adanc in padure.” Reusi ea sa spuna la un momant dat. Rose aproba din cap pentru ca nici ea nu putea vorbi din cauza rasului. Abia mergeau, clatinandu-se de atat ras. Lily cazu de doua ori si fu nevoie de Rose sa o ridice. A treia oara cazu si Rose cand incerca sa o ridica. Erau amandoua intr-o balta de noroi tavalindu-se de ras. “Mai rau ca porcii.” Spuse Lily facand-o pe Rose sa rada si mai tare. Rose fu prima care se ridica apoi o ajuta si pe Lily. Slava Domnului ca erau vrajitoare. Se curatasera iar de noroi apoi pornira mai departe prin padure. Se mai potolisera din ras si acum reuseau sa mearga drept, cat de cat drept. Lily se uita la ceas avand senzatia ca de cand se uitase Rose ultima data trecusera zece minute dar defapt trecusera doua ore. Ceasul era acum 22:00. Lily tipa facand-o pe Rose sa tresara. Cineva sau ceva o prinse de talie si o tragea printre copaci departe de Rose. Aceasta incerca sa alerge dupa Lily si sa o prinda de mana dar acel ceva ii dadu drumul. “Ce a fost asta?” intreba speriata viperina. Rosalie dadu sa spuna ceva dar o voce cunoscuta o intrerupse. “Doar eu.” Spuse Fred, prietenul Viperinei. Lily ii sari in brate intrebandu-l ce il aduce acolo. “Imi era dor de tine... speram sa te gasesc in castel, nu afara unde risti sa fii lovita de un fulger.” Spuse el mangaind chipul palid al viperinei apoi se duse la Rose si o saluta si pe ea intreband-o ce mai face. Aceasta ii raspunse ca e bine si ca iesisera impreuna la o plimbare. “Ati iesit impreuna sau te-a corupt Lily sa iesi pe vremea asta?” intreba Fred razand. Rosalie rase si ea facand-o si pe Lily sa rada in hohote. Iar incepeau sa rada asa de nebune, din absolut orice. “N-am corupt-o.” Spuse Lily incercand sa se opreasca din ras. Fred le privi suspicios pe cele doua fete apoi mai intreba o data daca chiar se simteau bine. “Aha.” Zise Lily stergandu-si lacrimile de ras. Fred le privea din ce in ce mai ingrijorat apoi respira adanc de cateva ori, dupa ofta si se sprijini de un copac. “Ati baut?” intreba facandu-le sa se opreasca si sa se uita pret de cateva secunde la el apoi una la alta si apoi isi revenira. “Nu am baut. Suntem fericite, nu ne intreba de ce, ca nu stim.” Spuse Lily chicotind. ‘Ma bucur sa aud ca nu ati baut.” Spuse Fred ceva mai linistit dar tot le privea suspicios. Un fulger lumina padurea apoi un copac, cazu in flacari foarte aproape de noi. Fred isi scoase bagheta si stinse focul apoi se intoarse spre Lily si Rosalie. “Mergem, in clipa asta la castel. Nu vreau sa cada vreun copac peste voi.” Zise Fred ingrijorat. “Ah... da’ n-o sa cada nimic.” Zise Lily pe un ton nepasator. “Ba da.” Spuse Fred luandu-ode mana si tragand-o dupa el. Rosalie era si ea de acord, da poate ca era riscant dar se distra foarte bine. Dupa cateva minute se resemnase si incetase sa mai bombane. Cand ajunse la usa castelului aceasta era incuiata. ”Alahamora.” Zise Lily lovind usa usor, cu bagheta dar nu se deschise. Rosalie care era profesoara stia toate farmecele cu care era incuiata usa asa ca o deschise imediat. Au intrat toti trei in casetel apoi usile se inchisera la loc. “Nu am mai fost aici de atata timp.” Spuse Fred pe un ton melancolic. “Da.. nici eu.” Spuse Lily pe un ton visator facandu-i pe Rosalie si pe Fred sa izbucneasca in ras. “Haideti la bucatarie sa luam niste cafele si apoi sa mergem in camera de zi a viperinilor. Ti-ar placea sa o vezi Rose?” intreba Lily. Aceasta spuse un da dn toata inima. [...] “Totusi nu crezi ca mai sunt viperini in camera de zi la ora asta?” intreba Fred in timp ce ieseam cu cafelele din bucatarie. “Nu.”Spuse Lily uitandu-se la ceasul care indica ora unu dimineata. Lily intra prima in camera si dupa ce se asigura ca e goala ii indemna si pe Rosalie si Fred sa intre. “Exact asa era si acum doi ani.” Spuse Fred plin de admiratie. Se dusera toti tresi si se asezara pe cate o canapea in jurul unei masute dreptunghiulare. Privirea lui Fred cazu pe cartea mea de Potiuni care ramase pe masa de la ora pranjului. O lua si incepu sa rasfoiasca paginile. “Lily? Asta iti apartine nu-i asa?” spuse Fred razand. “Da de ce?” intreba Lily nedumerita apoi cand Fred ii arata paginile mazgalite intelese. Rose se uita putin urat la carte intreband-o pe Lily daca ala e manaualul ei de Potiuni. “Se poate spune si asa. Imi place sa mai modific unele chestii.” Spuse Lily pe un ton nevinovat. “Asa arata toate manualele tale?” intreba Fred chicotind. “Nu toate. Dar sa lasam asta.” Spuse Lily razand si sorbind putin din cafea. “Rose cum ti se pare aici?” intreba Fred. Rosalie isi intoarse privirile prin camera spunand ca e un loc dragut. “Dupa ce bem cafeaua ce facem. Eu nu vreau sa stam toata noaptea aici.”spuse Lily zambind malefic. Rose rase spunand ca daca nu mai e furtuna poate mai iesim la o bataie cu noroi. “V-ati batut cu noroi !?” intreba Fred inecandu-se cu cafea. RE: Searching Memories - Rosalie Vivienne Alden - 17 Jun 2011 In alte circumstante, probabil ca lui Rosalie i s-ar fi parut ciudat sa se afle in aceasta incapere: Camera de Zi a Viperinilor, insa stiind ca este alaturi de doi prieteni se simtea mult mai bine. Adevarul este [si trebuia sa recunoasca] ca nu l-a placut de la inceput pe acel Devorator al Mortii si ca de obicei cum este reciproc: nici el pe ea, insa faptul ca o facea pe Lily fericita era perfect, in plus in ultimul timp ajunsese si ea sa il cunoasca mai bine. Atunci la Hambarul bufnitelor le-a salvat pe toate trei: soimeanca, astropufa si viperina. De atunci parca exista putina armonie intre ei. Din nou, amintirea acelei seri i-a reaparut in minte. A fost oribil cand au vazut Semnul Intunecat pe cer. A fost ... de parca Voldemort inca traia, de parca el ar fi aparut acolo. Rosaliei i se facu pielea de gaina doar cand se gandi la acest lucru. Nu ii era frica de el , nici nu avea de ce sa ii fie insa nu prea suporta discutiile sau gandurile despre Devoratori. Desi are prieteni care fac parte din ei, avea de tot atatea ori mai multi dusmani. Porrin era unul dintre acele specimene care adora sa faca rau altora. De fapt el probabil era singurul care putea sa fie asa. Sa nu il uitam pe Lestrange, sau chiar pe domnu' Rodriguez. Rose isi ridica privirea si inghiti in sec fiindca exact in acel moment o vazuse pe Amelia, fiica acelui barbat, Viperina, trecand prin fata ei. Cu siguranta ea nu stie nimic, sau cine stie? Se uita urat la ea, dar poate era din cauza faptului ca se afla in camera lor de zi unde eu nu as fi avut ce cauta. Desi probabil ca profesoara , as fi putut intra aici cu permisiunea vreunui Viperin sau a vreunei Viperine. Se uita la Fred si chicoti usor cand acesta se ineca cu ceasca de cafea. Intr-adevar, era patetic ceea ce facusera. In fond, Viperina era anul VI, mai avea putin si termina Hogwarts-ul, dar si Rosalie ... era Adulta in toata firea si ea ce facea? Se juca in noroi. Doamne, clar ca niste scroafe care se bucura de un asemenea comportament. Cam nefiresc pentru Devorator, acesta incepu sa rada. Cred ca este prima data cand il aud razand si il vad facand asta , fiindca prima data a fost foarte serios din cauza acelui incident de la hambar. Domnisoara Rodriguez trecuse din nou pe langa ei si Rosalie se gandise la ceva. Noaptea de la "Urlet in Noapte", apoi ce a urmat la "Borgin&Burkes". Atatea amintiri in ultimele cateva ore. Totul se desfasura de parca ele au dat un 'search' la intamplarile din trecut. Ciudat! Desi probabil ca nu voiau sa rememoreze unele clipe, totusi le reveneau in minte facandu-le sa se indoiasca de ultimele intamplari. "Deci, ce spuneti, mai iesim?", a intrebat Rose rugator. S-a uitat instinctiv pe fereastra si ori era ea nebuna, ori cerul era prea senin pentru aceasta ora tarzie din noapte. Ciudat! Nici nu apucase bine sa intrebe, caci Lily rostise imediat un "Da" hotarat, insa Fred nu parea tocmai incantat. Ne-am uitat amandoua la el cu ochi de catelus si desi nu parea omul care sa se lase atat de usor daduse din umeri in semn ca 'da'. Si-a terminat cafeaua, apoi Rosalie spuse pe o voce malefica: "Cred ca stiu si locul perfect unde am putea sa mergem!". Cei doi s-au uitat ciudat la ea apoi doar a spus: "Urmati-ma!" Au iesit din castel cu ajutorul pelerinei invizibile, desi nu era cazul. Asa i se parea soimencei mai palpitant, si asa si era , desigur! Au ajuns in fata preamaritului Hogwarts si si-au dat jos pelerina . Rose se uita catre cer multumita de vremea aceasta schimbatoare, desi de obicei ar fi facut exact invers! "Uite acolo mergem!", rostise soimeanca aratand cu degetul catre Salcia Batausa. [...] Rosalie, Lily si Fred se indreptau catre Salcia Batausa. Cum de i-a venit o asemenea idee? Se pare ca in aceasta zi cele doua fete nu erau tocmai prea normale. Sa fi deranjat acum salcia ar fi cu adevarat ceva de neadmis. Doar o creanga de-a sa putea sa ii trimita pe oricare dintre cei trei direct in Aripa Spitalului. Insa... se pare ca doreau sa simta adrenalina! Cel putin in seara aceasta, nu conta ce urma apoi ... a doua zi. Soimencei ii era dor de Tamara , cu siguranta si Viperinei si cel mai probabil si lui Fred. In astfel de momente voiau sa fie si ea cu ei, dar... "Lily!", o atentiona Rosalie pe un ton grav fiindca o observase cum se indreptase nonsalanta catre Salcia Batausa. Aceasta se intoarse brusc inapoi exact la timp inainte sa si-o incaseze bine de la acel copac nesuferit. De cand venise Rosalie in scoala urase acea salcie, desi era foarte importanta in istoria Hogwarts-ului. Poate doar asta o oprea sa nu cheme ajutoare pentru a distruge salcia. Ei bine, si daca ar recunoaste ar mai fi ceva: crengile sale buclucase. O noua amintire ii aparu in minte: seara cand a stat foarte aproape de salcie cu Eveline. Au avut noroc ca nu au patit-o, au scapat ca prin urechile acului, desi si atunci cu o mica vanataie tot s-au ales. Si atunci si-au petrecut atat de mult timp acolo povestind, netinand cont ca in orice moment salcia poate sa le raneasca. Si au mai fost momente in care s-au intamplat chestii si mai rele. Inclusiv, odata cand Rose s-a aventurat singura intr-acolo si o creanga uriasa a trantit-o la cativa metri departare. Ei bine, acum cu siguranta nu mai conta nimic din tot ce s-a intamplat. Acum chiar radea la astfel de povesti, care unora li se par basme. Adevarul este ca nu oricine avea aceasta oportunitate de a fi vrajitor si de a ajunge in imperiosul castel Hogwarts. Rosalie chicoti usor si cei doi Devoratori ai Mortii s-au uitat crucis la ea intreband-o din priviri ce s-a intamplat. Aceasta se uita la ei nedumerita si rosti timida: "Nimic, amintirile ..." RE: Searching Memories - Odette B. Malfoy - 20 Jun 2011 Rosalie se comporta putin ciudat in acea seara, Nu o vazuse nici o data sa chicoteasca atunci cand se gandea la ceva, mai degarba sa planga. Salcia isi agita nervoasa crengile si Lily o privea cu atentie. Isi calcula distanta si se gandea in cat timp ar putea sa ajunga si sa apese butonul de pe tulpina ei ca mai apoi sa mearga toti in Urlet in Noapte. Se aseza pe iarba intre Fred si Rosalie si cerceta imprejurimile in speranta ca va gasi o creanga lunga. Fred o privea suspicios dar nu indrazni sa intrebe ceva. Rose in schimb o intreba ce pune la cale. “De ce ar trebui sa pun ceva la cale?” intreba Lily pe un ton inocent. “Pentru ca ai privirea aia. Sa fii si tu cu ochii pe ea Rose.” Spuse Fred chicotind, dar totusi se adresa pe un ton foarte politicos. Aceasta il privi usor uimita. Ceva din privirea lui Rosalie ii spunea viperinei ca fata nu prea il avea la inima pe Fred. “Acum o s-al cunosti mai bine pe Fred.” Spuse Lily pe un ton care spunea multe si o facu pe Rose sa lase privirea in jos. Lily se ridica in picioare si incepu sa se plimbe prin jur cautand o creanga lunga. “Ce tot faci?” intreba Fred zambind. Lily arunca o privire furisa spre salcie apoi ii spuse ca doar isi dezmortea picioarele. Fred rase si o intreba ironic daca poate sa-si dezamorteasca si el picioarele alaturi de ea. Rosalie zambi la auzul acestor vorbe. Devoratorul se ridica si se duse langa Lily puandu-i o mana pe umar si intreband-o iar ce pune la cale. Viperina zambi malefic apoi ii spuse ca vrea sa treaca prin tunel si sa mearga Urlet in Noapte, dar il ruga sa nu ii spuna lui Rosalie si sa o ajute. Devoratorul ii spuse ca nu e nevoie sa-i spuna lui Rose pentru ca oricum nu avea el sa o lase sa incerce asta. “Am avut incredere in tine.” Spuse Lily pe un ton dramatic facand-o pe Rose sa se intoarca alarmata spre ei si sa-i intrebe daca s-a intamplat ceva, “Lily vrea sa ajunga in Urlet in Noapte prin tunelul de sub salcie si credea ca o sa o faca fara ajutorul meu.” Spuse Fred razand. Lily rasufla usurata, pentru cateva momente crezu ca nu avea sa fie nici unul de partea acestei actiuni. Rose zambi si ea spunand ca ar vrea sa incerce. Toti trei incepura sa caute o creanga suficient de lunga. Aveau toti baghetele aprinse ca sa le fie mai usor si nu le pasa daca ii vedea cineva de la Castel. Dupa ce gasisera o reanga suficient de lunga se apropiara cat mai mult posibil de salcie si apasara pe butonul de pe trunchi. Salcia ramase intepenita de parca ar fi fost o salcie normala. Cei trei se strecurara repede in tunel. Se auzi o injuratura, si spre marea mirare a viperinei aceasta venea de la Rose, care daduse cu capul de tavanul scund al tunelului. Nu o mai auzise nicioadata pe Rose injurand. Lily incepu sa rada si rase asa pana cand ajunsera in vechiul conac, care se zvonea ca e bantuit. “Bantuit pe naiba!” isi spuse Lily in gand. Ajunsesera intr-o camera micuta, murdara, plina de praf, cu ferestrele baricadate in mijloc era un pian care nu se stia exact daca funciona. Lily isi vantura bagheta de cateva ori facandcuratenie si reparand obiectele stricate apoi facu doua scaune in fata pianului si un fotoliu pentru Rosalie langa semineul in care acum ardea focul. Cei doi devoratori se asezasera pe scaunele micute din fata pianului si Rose ii intreba curioasa ce aveau de gand sa faca. “Stai si priveste.” Spuse Lily chicotind indemnand-o pe Rosalie sa se aseze pe fotoliul confostabil. Lily isi asezase degetele pe clapele reci ale pianului apoi ii spuse lui Fred cantecul pe care ar fi trebuit sa-l cante. Cantau amandoi la pian si numai ea din voce. Abia astepta sa auda parerea lui Rosalie despre asta. Fusesera laudati de multe persoane dar cel mai mult ii interesau parerile celor mai apropiati preateni, dar sa fie sincere. Foarte sincere! Lily se gandea ca la cat de tare cantau ar fi putut spera satenii din Hogsmeade. Cu siguranta pianul se auzea pana la ei. Dupa ce terminara cantecul nu asteptara sa auda parerea lui Rosalie ca si incepusera altul dar din voce canta Fred, de data asta. Degetele noastre curgeau lin pe clapele pianului fara sa greseasca vreo nota. Viperinei ii placea nespus sa cante impreuna cu prietenul ei, zambi cand isi aminti de intrebarea pe care i-o pusese verisoara cu 6 ani mai mica. Mai terminara de cantat un cantec, apoi un altul... cantau pe rand din voce iar la unele melodii impreuna si din voce si la pian. Nu ar fi vrut sa se opreasca deloc din cantat. Se simteau atat de bine. Nici cand terminau cantecele si Rose vroia sa adauge ceva nu o lasau pentru ca incepeau sa cante altele si altele. Lily si Fred luau cursuri de pian de vreo doisprezece ani si de canto de sase. Acum chiar rase cand isi aminti de intrebarea verisoarei ei. “Lily de ce tu si Fred nu v-ati facut cantareti?”. Nu se facusera cantareti pentru ca acesta era doar un hobby si nici nu le placea sa fie in centrul atentiei. Cand in sfarsit ajunsesera la ultimul cantec – defapt nu era ultimul mai stiau zeci de cantece – se oprisera luara doua minute de pauza apoi Fred o saurta usor pe Lily. Ii era dor de atingerea buzelor sale, ii era dor sa-l simta aproape si sa cante impreuna. Nu mai facusera asta de atata timp si acum in seara asta parca toate visele i se implinisera. Cantasera, era si Rose cu ei... pacat ca nu erau si Tamara si Blake. Se uitara apoi spre Rosalie care ii privea uimita peste masura. Sperau ca melodiile pe care le cantasera sa fie pe placul lui Rosalie sau macar vocile lor. Lily il mai saruta odata pe Fred apoi se intoarse spre Rose. Nu vroia sa o supere. “Scuze, Rosalie ne-a luat valul. Speram ca ti-a placut micul nostru concert.” Spuse Lily putin rusinata. RE: Searching Memories - Rosalie Vivienne Alden - 20 Jun 2011 Erau foarte haiosi. Niciodata nu i-a mai vazut Rosalie intr-o asemenea ipostaza. Desi la inceput nu credea ca va gandi vreodata astfel, acum stia ca este un baiat deosebit acel Fred si stia ca o iubeste pe Lily si ca se potrivesc de minune. De cate ori, insa cand voia sa rosteasca vreun cuvant pentru a le admira vocile, cat si abilitatile de a canta la pian, ei o intrerupeau cu inca un cantec si inca unul si tot asa ... Insa nu o deranja acest lucru, doar zambea si chicotea observand entuziasmul lor la asa ceva. Ei bine, desi se aflau in Urlet in Noapte nu aveau nici cea mai mica problema, nu se temeau de nimic. Cand in sfarsit au terminat toate melodiile Rosalie ofta si le spuse pe un ton sincer: "Cantati atat de superb, deci pur si simplu sunteti adorabili!" Cei doi au dat din cap in semn de multumire, in timp ce fosta soimeanca se gandi la ceva. Voia sa danseze. "Stiti sa cantati vreo melodie mai ... dansanta?" Lily chicoti si Fred incepu sa cante. Rose incepu sa danseze cu ochii inchisi si incepu si ea sa cante alaturi de cei doi fiindca stia melodia toata. Se simtea atat de bine cu ochii inchisi, de parca se afla intr-un taram nestiut de nimeni altcineva in afara de ea. Isi imagina cum vantul ii zboara printre pletele satene si ii mangaia fata. Deschise brusc ochii si se opri din cantat. Sesizase intr-un final ca nu este singura. Oare ce credeau cei doi Devoratori despre ea? Nu ii statea in fire sa se simta ca o copila, insa totusi ... ziua de astazi chiar o facuse sa se gandeasca la cele mai frumoase amintiri ale ei,in majoritatea timpului s-a gandit la cum a fost viata ei de cand a ajuns in faimosul Hogwarts. Avusese parte si de rele, dar si de bune, iar cele bune i-au ramas in suflet mereu. "Vreau sa facem ceva!", spuse Rose asemenea unui copil mic. Fred adoptase o privire ciudata , ceva de gen : 'Si ce ai vrea sa iti fac eu tie ca tu nu ai ce face?', insa si-o schimba imediat intr-un suras sincer. "Ei bine, vreau sa plecam de aici si sa colindam Hogsmeade-ul!", continuase soimeanca. Viperina si fostul Viperin au privit-o nedumeriti. Probabil se intrebau ce tot schimbau locatiile intruna , insa Rosalie stia raspunsul: voia sa isi aduca aminte de cat mai multe lucruri, voia pur si simplu sa rememoreze intamplari ciudate sau placute. Lily probabil isi daduse seama de acest lucru, insa Fred abia ce ajunsese langa ele nu demult. "Va rog eu muuuult!", adaugase zambind malefic, dar vazand ca nu merge pusese fata de catelus plouat , iar acestia cedasera imediat. "Asa mai merge!", rostise Rosalie in timp ce se indreptau catre usa de la iesirea din conacul Urlet in noapte. Hogsmeade - in sfarsit. Rosaliei ii era dor de mirosul de aer proaspat al satului. Nu se uitase in spate , in schimb putea sa observe cele doua pelerine care o urmau in tacere. Se uitase inapoi dupa ei si se impiedicase de ceva, nu isi putea da seama ce, doar stia ca ... o doare rau de tot piciorul. Cei din spatele sau au venit sa o ajute, iar Lily deja isi si scosese bagheta. "Lil, nu , nu, te rog! Sai putin!", rostise ea printre lacrimi ridicand blugii. Se lovise destul de grav la incheietura. Incepea sa i se umfle, dar parca totusi nu voia sa fie vindecata prin vraji , incantatii si chestii de genul acesta. Incepu sa planga , desi nu voia sa face acest lucru, dar pur si simplu nu se mai putea abtine. Lily se uita cu ingrijorare la ea ridicand din bagheta in sus si in jos, dar Rosalie parca ii transmitea din priviri sa nu o faca. Viperina dadu din cap si rosti o incantatie pentru a o face pe soimeanca sa isi revina. Incerca sa se ridice, dar parca nu putea. Cand totusi reusi sa o faca i-a parut rau fiindca a cazut inapoi. Voia sa inceapa din nou sa planga , insa totusi nu o facuse. Ce ar fi zic cei doi prieteni ai sai? Hmm, era ciudat sa se gandeasca ca acel Devorator era acum prieten si cu ea, insa Lily avea dreptate: acum avea sa il cunoasca mai bine. Intr-adevar, este foarte de treaba. "Va multumesc!" , a rostit Rose' printre lacrimi. Amandoi s-au uitat ciudat la ea. "Pai va multumesc pentru ca sunteti atat de buni prieteni!", continuase ea si mai hotarata. Au dat aprobator din cap , probabil in semn de multumire. Rosalie nu mai isi putea da seama ce se intamplase cu adevarat, vedea negru in fata ochiilor. Ii inchise pentru a nu ii ingrjiora pe Viperini, dar ii deschise simtindu-si piciorul amortit. Isi ridicase din nou blugii putin pentru a observa ce se intamplase cu incheietura si observase un lichid vascos curgandu-i din ce in ce mai rapid, totusi. "Lumos!", rostise Rose catre picior. Era ... sange. Isi mijise ochii , apoi si-i inchise strangand din ei crezand ca viseaza. "Vulnera Sanatur!", rostise Lily oprindu-i sangerarea. "Cineva m-a atacat cu "Sectumsempra!", adauga panicata fosta Soimeanca. "Shh!", murmura ea. Cineva ii aparu in spate si o stranse de gat. Nu stia cum sa reactioneze, insa stia cine era in spatele sau. Nici nu putea fi o alta persoana, un singur om avea acele maini atat de trecute de vreme, dar atat de puternice. Un singur individ putea sa o stranga de gat cu o asemenea ura si putere nemarginita. Ce era si mai rau de data aceasta era faptul ca nu putea sa riposteze. Inca isi simtea piciorul slabit, ceea ce era destul de ciudat. De la o vraja "Sectumsempra" trebuia sa ii iasa sangele din tot corpul, insa nu ... aceasta era o incantatie pentru a slabi pe cineva, foarte asemanatoare cu cea specificata mai sus. In curand , cand va fi la castel va cauta mai multe informatii despre o asemenea intamplare in biblioteca. Voia sa ii spuna sa inceteze fiindca nu mai avea aer, dar nici pentru asta nu avea putere. "Da-i drumul!", rostise o voce de baiat in jur de vreo nouasprezece-douazeci de ani. Cine era? Salvarea mea, cu siguranta ... RE: Searching Memories - Odette B. Malfoy - 23 Jun 2011 “Nenorocitule” spuse Lily printre dinti uitandu-se cu ura la Porrin. O voce foarte cunoascuta pentru Lily si Fred se auzi si Porrin ii dadu drumul fostei soimence Disparand. “Esti un las!” striga Lily desi stia ca Porrin era acum departe. Viperina se uita la noul venit pe care il cunostea foarte bine. Era Ryan Gomez, Devorator al Mortii si un bun prieten cu Fred si Lily. Fred ii puse lui Lily o mana pe umar si o intreba ce era cu omul acela. Lily insa nu ii raspunse ci isi puse mainile in jurul gatului sau si il saruta. “Lily! Nu a murit in ultima misiune si il omori tu?” rase Ryan venind mai aproape de noi. “Ryan, cea pe care tocmai ai salvato este Rosalie Andrews Blackfire, Rose, el e Ryan Gomez.” Spuse Lily fara sa baghe in seama remarca pe care tocmai o facuse acesta. Lily era doar foarte fericita ca Porrin era prea ocupat sa o stranga de gat pe Rose si abia adaca il observase pe Fred. Viperina chiar nu vroia ca acesta sa fie implicat in toata chestia asta cu Porrin. Ryan si Rose isi dadusera mainile, iar Rose simti imediat ca Ryan e un devorator si tresari.”Esti bine?” o intreba el. Chipul fostei soimence se vedea foarte bine la lumina celor patru bagheta si se inrosise toata. Am chicotit si m-am uitat la Fred care mai avea putin si izbucnea in ras. “Poate ca Rosalie a suferit destul de mult pentru Jake.” Isi spuse Lily in gand. Rose ii spuse ca e bine datorita lui si ii multumi din suflet. Fred si Lily rasera de data aceasta nemaiputand sa se abtina. “Ce-i cu voi doi?” intreba Ryan. “Ne-a fost dor de tine, sa stii.” Zise Lily schimband subiectul apoi il imbratisa. Dadu noroc cu Fred apoi spuse ca e cu ochii pe noi deoarece aveam acele priviri malefice. “Cine era ala?” intreba Fred referindu-se la Porrin. Viperina ofta. Nu vroia sa ii spuna lui Fred asta. Nu vroia sa il stie in pericol. Bineinteles ca nu ar fi rau daca ar sti dar atunci la cum il stia ea pe Fred acesta ar fi riscat multe sa o stie pe Lily in siguranta, asta insemna ca si-ar da si viata pentru ea.”Porrin ne face viata un chin. A vrut sa o omare pe Rose si alte prietene de ale noastre de la Hogwarts. Vin mereu dupa noi dar nu e nimic. Era sa ma omoare de vreo sase ori la Rose nu am reusit sa mentin sirul dar cel mai mult il urasc pe Porrin pentru ca l-a ucis pe Jake fostul iubit a lui Rosalie pe la spate, pentru nu vroia sa fie devorator.” Povesti Lily pe scurt. Fred o imbratisa strans cu lacrimi in ochi. “Si tu nu mi-ai spus pentru ca ei vrut sa ma stii in siguranta.” Spuse devoratorul facand-o pe Lily sa izbucneasca in plans. Ryan pufni dezgustat de tot ce auzise pana acum despre Porrin si ii batu pe Lily si Fred pe umar. “Poate asa veti muri impreuna.” Spuse el facandu-l pe Fred sa rada. “Sunt obisnuit sa o vad aproape moarta.” Spuse el. Lily si Ryan stiau la ce se refeara devoratorul dar Rosalie se uita urat la el. “Lily si Blake ajung aproape morti defiecare data cand se intalnesc. Se cearta mereu dar se iubesc ca fratii.”spuse Fred facand-o pe Rosalie sa inteleaga despre ce e vorba. Devoratorul se intoarse spre viperina si ii sterse lacrimile promitandu-i ca orice ar fi nu va pati nimic. Viperina facu o incercare nereusita de a zambi apoi se uita la Ryan si Rosalie care purtau o discutie aprinsa despre casa la care fusese Rose si parea sa fie foarte incantat ca aceasta fusese la Ochi-de-Soim. “Poate, poate se intampla ceva aici...” spuse Lily pe reptomita sa inteleaga doar Fred. Acesta rase privindu-i cu atentie pe cei doi, care deja pareau un cuplu! “Ar fi ceva dragut. Chiar mi se pare ca se potrivesc si Rosalie e chiar de treaba, ca tot veni vorba.” Spuse Fred tot in reptomita. Lily aproba oarecum din cap. Nu vroia sa ii spuna lui Fred ca Rosalie nu prea il avea la inima. In fine poate acum avea sa-si mai schimbe parerea despre el. Poate o impresionase macar putin ca el canta si din voce si la pian si poate o mai si impresionase faptul ca el chiar o iubea pe Lily. “Mi-ar placea mult sa ii vad impreuna.” spuse viperina. “Dar voi normal nu puteti vorbi?” intreba deodata Ryan facandu-i sa rada. Sigur ca puteau sa spuna totul asa sa inteleaga si ei dar asa era mai palpitant. Rosalie il privi uimita peste masura pe Fred si il intreba vorbeste reptomita. Acesta dadu din cap in semn de da, dar nu asta parea sa o nelinisteasca asa pe Rosalie. Se parea ca fata se gandea la ceva important apoi deodata intreba daca Lily spuse ca ea si Ray ar face o pereche draguta apoi intreba daca Fred spuse ca o considera pe Rosalie foarte de treaba. Cei doi viperini ramasera cu gura cascata. “Ai inteles tot?” intreba Lily socata. Fosta soimeanca paru sa incerce sa zica ceva dar nu reusi, parea ca incearca in reptomita apoi spuse ca nu a inteles exact cuvant cu cuvant ci doar esentialul. Ori Rosalie descoperea ca e un reptomit ori isi descoperea o alta abilitate care consta in intelegerea limbii. “Tu si Ryan sunteti draguti impreuna.” Spuse Lily foarte repede facandu-l pe Fred sa chicoteasca apoi o intreba pe Rose daca intelese, dar aceasta ii spuse ca vorbise prea repede. “Tu si Ryan ati arata foarte bine impreuna.” Zise Viperina mai rar facand-o pe Rose sa rada si sa spuna ca a inteles ce a zis, iar apoi spuse ca nu e convinsa cu adevarat de ce spusese viperina. Ryan se uita cand la unul cand la celalt nestiind ce sa mai spuna. Arata de parca fusese lovit in cap cu un bolovan. “Fred, ce ar trebui sa insemne aceasta... hm... abilitate pe care o are Rosalie?” intreba Lily gandindu-se la o Rosalie care vorbea reptomita. Ar fi fost ciudat, dar i-ar fi placut. Acum ramanea de vazut daca doar o intelegea sau o si vorbea. Poate tocmai descoperisera un nou reptomit ceea ce era foarte foarte interesant. Lily abia astepta sa auda raspunsul lui Fred, care acum statea pe ganduri nestiind nici el ce sa mai spuna. RE: Searching Memories - Rosalie Vivienne Alden - 23 Jun 2011 Ok, Rosalie incepea sa se indoiasca de ceea ce era ea cu adevarat. Oare chiar putea sa vorbeasca reptomita? De inteles si-a dat si ea seama ca o intelege, dar ... Oare ce insemna asta? Este a doua oara cand aude pe cineva vorbind asa, dar prima data nu a interesat-o deloc, insa acum a fost cu adevarat curioasa! "Stiu!" , spuse deodata soimeanca facandu-i pe toti trei din jurul ei sa tresara. E ciudat ca acum isi dadea seama ca nu e doar Lily si Fred aici, ci ... mai era o persoana pe care abia o cunoscuse, dar care a salvat-o. Mai conta ca acea persoana este un Devorator al Mortii? Nu prea cred ca mai conteaza, avand in vedere ca a salvat-o din ghearele nemernicului de Porrin. Scapase de atat de multe ori de el, incat acum incepea sa se mire de fiecare data, abia acum sesiza cum era viata ei cu adevarat: o fuga continua. Fugind de rau, luptand pentru bine ... Ciudat! Dar mai conta? Of, Doamne! Incepea sa isi repete cuvinte in gand, iar aceasta chestie o enerva la culme. Oare ce patise? Intr-adevar, in aceasta zi parea cu adevarat nebuna, dar .. Fred, Lily si acel baiat nou-venit asteptau sa continue ceea ce incepuse. "Pai ... Cred ca inteleg reptomita doar atunci cand vreau cu adevarat sa ascult ceva anume , cand imi doresc cu adevarat sa aflu ce vorbeste lumea din jurul meu in reptomita!", spuse Rosalie mandra de ea ca aflase adevaratul motiv. Nu ii displacea sa inteleaga reptomita. Adevarul este ca in unele situatii era un mare avantaj. "Dar nu o pot vorbi ...!", continua aceasta dezamagita. "Nu conteaza! Eu nici nu o inteleg si sunt fost Viperin!", murmura acel Ryan luand-o de mana pe soimeanca. 'Ok,ok, ce-a fost asta?', se intreba Rose tragandu-si mana din mana lui. A fost extrem de ciudat . S-a uitat la Devorator si si-a dat seama ca nu ii convenea atitudinea ei, dar ... aceasta era ea! Nu putea sa il placa, sau poate macar putin da? Totusi, era un Devorator al Mortii... 'Ca mine , ca Fred, ca Blake ! Si totusi ne esti prietena!' , o acompaniase Lily pe Rosalie in sirul gandurilor sale. Da, se pare ca si Viperina putea sa asculte orice, cand voia cu adevarat! Mai ales daca fosta Ochi-de-Soim nu isi blocase mintea. Da, dar de ce sa se amageasca? Era adevarat. Erau prietenii ei. Chiar si pe Fred il considera acum un bun prieten. Deci Lil' avea dreptate. De ce el nu ar putea sa ii fie prieten? "Ce ai patit acolo?!", o trezi o voce la realitate. Isi daduse imediat seama: era acel Ryan si se uitase la rana ei urata de la incheietura. Ooops, uitase sa isi dea blugii in jos! Cine a pus-o sa si-i ridice pana la genunchi? Ei bine, acum trebuia sa suporte consecintele. " E ... De la acel Porrin! M-a vrajit cu 'Sectumsempra' ", se dadu batuta Soimeanca observand ca nu o va lasa in pace pana nu ii va raspunde la intrebare. "Dar nu e doar urmarea unei vraji 'Sectumsempra' ", rostise Ryan ingrijorandu-i mai tare pe cei din jurul sau, inclusiv pe Rose care tremura cu toata forta corpului sau. "Haide, incearca sa te ridici! Te rog ..." , o incraja el plin de speranta in glas. Isi daduse jos pelerina de Devorator si i-o puse pe spate apoi ii luase bratul si il puse pe dupa gatul sau pentru a avea un bun sprijin. "Trebuie sa ajungem in sat!", continua Ryan incepand deja sa mearga, dar era in zadar. Rosalie abia se mentinea in 'picioare', de fapt doar intr-un picior. Se uita la ea timid , apoi o luase in brate. Rose voia sa protesteze, dar chiar era constienta ca altfel nu s-ar fi putut misca si nu voia ca nimanui sa ii fie mila de ea. Mda, de parca nu le era destul ... Fred si Lily o luasera inainte tinandu-se de mana si giugulindu-se facand-o pe Rose sa chicoteasca usor. Incepea sa se simta mai bine probabil. Asta ar fi bine, nu? Sau cel putin asa parea. 'Ha, noi am plecat!' ii transmise Lily Rosaliei un gand. "Nu!", tipa aceasta ca un raspuns din strafundul inimii. Devoratorul se sperie intreband-o daca a patit ceva. 'Nu...' , raspunse aceasta jenata. 'Da, super , Lily! Am sa te omor!', ii raspunse la gand intr-un final. Acum probabil ca Ryan o considera o nebuna de legat. Dar ce ii pasa ei? Hmmm, si de cand a ajuns sa tutuiasca un necunoscut? 'Nu e!', raspunse Viperina tot in gand. 'Ba da e! Si nu mai intra in adancul gandurilor mele!', se oftica fosta soimeanca. Ei bine ... Asa ii va face si ea Viperinei cand se va gandi intens la ceva anume. Se rusina usor, dar nu stia de ce. Ok, asta devenea din ce in ce mai ciudat. Un vultur trecu deasupra lor facand-o pe Rose sa scoata un icnet de sperietura. Voia sa plece din Hogsmeade, dar se pare ca acel Ryan voia neaparat sa ajunga in centrul satului. "Asteptati putin!", rostise acesta in timp ce se indrepta catre un colt mai Intunecat, afundandu-se tot mai adanc in negura noptii. Ii era teama ca acela sa nu pateasca ceva. Nu stia de ce! Nu isi putea explica, insa stia ca Porrin ar putea sa ii faca rau oricand. Nu ii venea a crede ca mai bagase pe cineva in toata acea chestie cu acel Devorator ciudat. Se intoarse in zece minute cu o sticluta plina cu o esenta transparenta . Inghiti in sec. Devoratorul rosti: "Stai linistita, nu te otravesc!" Cuvintele sale au facut-o pe Rosalie sa zambeasca si spre mirarea ei piciorul isi reveni incet- incet, pana cand ... intr-un final : nu se mai vedea nici macar vreo mica cicatrice pe incheietura sa care , cu cateva secunde mai inainte sangera intruna. "Wow! Multumesc!", murmura soimeanca imbujorata. "Cu placere, draga!", spuse acesta sarutand-o pe frunte. Aceasta se mira putin de ultimul cuvant pe care a pus accent. Il credea aproape nesimtit, dar apoi observa cum acel baiat se imbujora si el. "Ei bine, acum putem pleca altundeva in afara de Hogsmeade?!", schimba Rose repede subiectul.