OOC: Only me and Ainsley.
You fight me.

Luna isi imprastia lumina palida printre ferestrele Castelului, dezvaluind astfel celor doua Cercetase coridoarele prin care mergeau. In acea noapte , o liniste sumbra domnea asupra imprejurarilor - linistea dinaintea furtunii.
Desiree sopti "Lumos!", iar scanteia din varful baghetei lumina contururile sterse ale coridorului. O auzi pe Ainsley in spatele ei facand acelasi lucru si se linisti, stiind ca nu se afla singura acolo.
- Incotro e Hambarul bufnitelor? ofta colega ei.
Cercetasa indrepta bagheta spre dreapta ei, aratandu-i treptele ce le va duce in acea incapere.
- Pe acolo. Haide.
Incepu sa mearga cu grija, pasii ei rasunand surd pe podeaua din piatra.

Ofta, apoi o urmari pe colega ei . Nu stia exact unde se afla Hambarul Bufnitelor. Fiind relativ noua in scoala, nu isi permisese sa exploreze intreg Castelul. Isi promisese intr-o zi ploioasa de duminica sa cutreiere intreg Hogwarts-ul, dar renuntase la acea idee in favoarea catorva ore in plus de somn. Jenant.
Tinu bagheta indreptata inainte, atenta la orice sunet ce parea a fi nelalocul lui. Daca erau prinse la acea ora in noapte hoinarind fara tinta prin Castel aveau sa primeasca cate o detentie. Or, lui Ainsley nu-i convenea asta si punea pariu ca nici nimanui altcuiva. Asa ca asculta precauta , incercand sa detecteze alte sunete in afara batailor inimii ei si rasuflarilor agitate.
Nimic. Castelul era cufundat in liniste.

Auzea pasii lui Ainsley in spatele ei si numai asta o impiedica sa renunte la planul ei. Nu-i placuse niciodata intunericul ; si avea o problema cu el din cauza tuturor escapadelor in Padurea Interzisa. De fiecare data cand isi intorcea privirea, vedea mai multe panze de intuneric tesute pe la colturi. Doar isi musca buza ca sa nu icneasca si mergea mai departe, incercand sa nu-si imagineze cele mai rele lucruri ce i se puteau intampla.
Doar era patetic sa te gandesti la asa ceva, nu?
Inima ii batu mai repede in momentul in care auzi o voce de pe coridorul alaturat. Cu respiratia intretaiata, se intoarse catre Ainsley. Dupa expresia nelinistita de pe chipul ei, stia ca si ea auzise acel sunet.
- Cine este la ora asta pe coridoare? intreba ea.

Ainsley o prinse de brat si ii arunca o privire amenintatoare.
- Oricine ar fi, o sa ne gaseasca daca mai vorbesti atat de tare, ii sopti ea.
O trase cu putere si o indemna sa ingenuncheze in spatele unei armuri. Si Ainsley se puse langa ea, sperand ca, oricine ar fi fost, nu-i va da prin cap sa se uite pe acolo. Sopti "Nox!", iar lumina ce izvora din varful baghetei sale s-a stins. O auzi pe Desiree facand acelasi lucru in dreapta ei.
Tot ce mai spera era ca tipul sau tipa ce trecuse pe acolo sa nu fi vazut lumina raspandita de luminile lor. Daca aveau sa dea nas in nas cu un Cercetas sau cu un Astropuf.. probabil ca aveau sa iasa din chestia asta. Daca aveau sa se intalneasca cu un Viperin, deja isi puteau face abonament la sala de detentie.

Desiree inchise ochii, ascultand in tacere pasii ce se apropiau din ce in ce mai tare de ele. Ainsley se foia nelinistita in stanga ei, asteptand nerabdatoare. Ar fi vrut sa-i zica sa inceteze, dar se temea ca , oricine se afla pe coridor impreuna cu ele, le va auzi. Asa ca nu-i mai spusese nimic, preferand sa asculte pasii ce veneau spre ele, odata cu bataile inimii ei si rasuflarile agitate ale lui Ainsley.
Isi deschise ochii in clipa in care o lumina orbitoare inunda coridorul. Nu era scanteia banala care ii iesea ei in varful baghetei, ci o lumina adevarata, la fel de puternica precum razele soarelui. Vrajitorul care facuse aceasta probabil ca avea experienta in acele lucruri.
Auzi pe cineva tusind, apoi o voce binecunoscuta rasuna pe coridor:
- Puteti sa fugiti, dar nu sa va ascundeti..

Ainsley aproape pufni in ras. Auzise replica aceea de zeci de ori in filmele Incuiate cu mafioti, dar nu isi imaginase ca un vrajitor va fi atat de patetic incat sa o foloseasca. Si nu orice vrajitor.. ci tocmai Filch.
Rasufla usurata cand vazu ca pisica nu se afla cu el; daca Doamna Norris ar fi fost acolo, probabil ca le-ar fi gasit deja. Filch pasi chiar pe langa ele, adresandu-le alte cateva amenintari. Insa trecu mai departe, fara sa bage in seama armura dupa care se ascunsesera. O bila alba pentru ele.
Iesi de acolo in momentul in care crezu ca ingrijitorul se indepartase destul de mult.
- Data viitoare ai grija sa vorbesti mai incet, ii zise colegei ei, putin iritata. S-ar putea sa nu mai avem atat de mult noroc.

Desiree pufni, iritata. Isi incrucisa bratele si o privi fara urma de ezitare pe colega ei.
- Iarasi dai vina pe mine?
Ainsley ridica absenta din umeri.
- Oare pe cine as putea da vina? spuse ea, sarcastica. A, da, am uitat. Pot da vina pe mine!
Tanara isi dadu ochii peste cap. Nu, cu Ainsley nu aveai cum sa porti o conversatie normala. Nu se va schimba niciodata.
- Hai sa mergem spre Hambar, continua Desiree. Poate n-o sa mai dam de Filch si pe acolo.

Mergea cu Desiree spre Hambar, pasii lor rasunand pe dalele de piatra, cand colega sa intrerupse tacerea ce se asternuse.
- Stii, ar fi trebuit sa fii obisnuita cu Filch. Mereu isi face veacul pe aici, cautand elevi care nu sunt in camerele lor. Sincer, asta e cel mai rau lucru prin care ai trecut? o intreba ea.
Ainsley rase , fara pic de amuzament.
- Nu, nu e cel mai rau.. dar intotdeauna incerc sa nu dau peste prea multe necazuri. Ma enerveaza sa incerc sa-mi rezolv toate problemele pe urma.
Desiree clatina din cap, cufundata in ganduri.
- Trebuie sa-ti rezolvam problema cu spiritul de aventura.

Cele doua Cercetase au mers timp de cateva minute , strabatand coridoarele, pana au ajuns la Hamnbar. Majoritatea bufnitelor erau plecate, dar inca se mai aflau cateva prin incapere. Atentia lui Desiree fu captata de o bufnita ce tocmai venise pe geam , aducandu-si cina.
- Nu am pergament si nici cerneala, realiza ea in cele din urma.
Ce prostie din partea ei sa se hotarasca sa vina in Hambar fara sa aiba cu ce scrie. Batusera atata drum degeaba, riscand sa fie prinse de Filch in miezul noptii. Ofta si incepu sa-si deie cateva suturi mentale pentru prostia ei.
- Nu-ti fa griji, am eu, o informa Ainsley.

Ainsley scotoci prin buzunarul robei si ii inmana lui Desiree o bucata de pergament, o pana si o calimara cu cerneala. Aceasta o privi putin surprinsa.
- Le-am luat din Camera Necesitatii, ii explica ea. Mi-am dat seama ca tie nu-ti va trece prin gand sa aduci asa ceva. Pentru ce crezi ca sunt prietenii?
Cercetasa rase si lua obiectele din mana ei intinsa, insirandu-le pe o masa din apropiere. Incepu sa scrie , inmuind pana in cerneala la intervale regulate.
Ainsley nu dori sa o intrerupa, asa ca se retrase intr-un colt al camerei, privind pasarile ce veneau in incapere.