+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Hogwarts (https://www.darkmark.ro/f-hogwarts)
+--- Forum: Oglinda lui Erised (https://www.darkmark.ro/f-oglinda-lui-erised)
+--- Thread: Never again (/t-never-again)
Never again - Ema Snow - 28 Jul 2011
Never again
Just Rose and Ema
Just Rose and Ema
Ema se strecura in camera prafuita. Ii placea sa se stie acolo, departe de ochii lumii, singura... Era mai linistita asa. Trecu pe langa Oglinda lui Erised fara sa arunce o privire in ea. Nu stia care era cea mai mare dorinta a ei in acel moment si nici nu vroia sa afle.
Se uita prin camera, cautand ceva folositor. O bucata verzuie de baldachin zacea peste o gramada de cutii, decorata cu stratul gri de praf. O misca cu bagheta, asezand-o peste Oglinda. Simtea ca va ceda psihic daca, prin greseala, se va uita in reflexie. Lasa la o parte gandurile ei obisnuite atunci cand intra in aceasta camera si nu se mai intreba de mecanismul vrajit al Oglinzii.
Se aseza pur si simplu langa cea mai apropiata fereastra, micuta si neingrijita. Privelistea dadea spre curtea interioara, iar Ema putea vedea cum copiii isi petrec dupa-amiaza pe acolo. Unii citeau, altii se jucau cu un disc ciudat. Doi baieti jucau Sahul Vrajitorilor, iar 'manuitorul' albului pierdea. Se vedea prea bine acest lucru.
Soimencei ii scapa un oftat. Cand auzi clanta miscandu-se galagios, isi intoarse capul, curioasa sa descopere persoana ce, probabil, ii va tine companie.
RE: Never again - Rosalie Vivienne Alden - 28 Jul 2011
Se gandise mult la fosta sa casa in ultima perioada si simtise nevoia sa se indrepte catre Turn. Stiind inca parola de la intrare considera ca putea sa intre cand isi doreste banuind ca asta nu ar deranja pe nimeni. De fapt - asa si spera. Pasii sai lasau niste urme , dar nu se sinchisi sa le stearga cu ajutorul baghetei. Ii era greu sa se duca in turnul Ochiilor-de-Soim gandindu-se ca practic nu ar mai avea ce cauta acolo, aducandu-si aminte de vremea cand era eleva si de clipele frumoase petrecute alaturi de colegii sai. O lacrima se lasase pe obraz atat de lin, dand de gol faptul ca se simtea foarte abatuta. Nu mai voia sa se gandeasca la asta, iar putin zgomot o trezise la realitate. O observase pe Ema iesind din turn si Rosalie se ascunsese dupa niste scari pentru a o speria putin, dar observand-o incotro se indreapta isi schimbase planul. O lasase sa intre in incaperea unde se afla oglinda lui Erised si la un moment dat intrase dupa ea chicotind intruna si spunand:
"Buna! Se pare ca nu iti prea dai seama cand esti urmarita .."
Ii fusese dor de Ema, iar acum aveau ocazia sa stea din nou la povesti.
RE: Never again - Ema Snow - 28 Jul 2011
Ema isi indrepta spatele, iar zambetul ii aparu. Se duse sa o imbratiseze pe Rosalie, uitand complet ca trebuia sa o salute sau sa-i zica ceva. Ii asculta cuvintele si rase.
" - De obicei imi dau seama. Imi scapa astfel de lucruri atunci cand ma gandesc la mai multe chestii" raspunse cu un zambet spart. " Si buna!"
Se dezlipi din imbratisare. Ii fusese dor de astfel de clipe, chiar daca cele doua se vedeau la ore. Acolo era alta atmosfera. Nu putea sa-si imbratiseze profesorul; cel putin, nu de fata cu ceilalti colegi de clasa. Rose ii era o prietena draga si un punct de sprijin in multe situatii. Parea sa fie mereu un fel de voce aparuta in momente de tensiune. Si acum Ema se mai minuna, atunci cand se trezea intrebandu-se 'Ce ar face Rose in situatia asta?'. Fara sa-si dea seama la inceput, fosta Soimeanca devenise un model in viata ei si unul inca foarte onorabil.
Soimarita zambi sub avalansa gandurilor.
" - Ce ai mai facut? Neoficial" chicoti ea, caci nu vroia sa primeasca un raspuns 'la ore'.
Observa o dunga fina si umeda pe obrazul ei, o urma aproape uscata. Emei ii pica fata.
RE: Never again - Rosalie Vivienne Alden - 28 Jul 2011
Statuse in fata Emei ascultand tot ceea ce spunea. Era constienta ca trebuia sa ii dea un raspuns, dar pur si simplu in acea secunda nu putea. Pur si simplu se lasase imbratisata de fosta sa colega, dupa care se asezase pe un fotoliu pe care il facuse sa apara cu ajutorul baghetei. Apoi se uitase catre fata de langa ea si mai facuse sa apara inca unul. Erau doua fotolii impunatoare, de un albastru foarte asemanator celui de la casa lor. De fapt .. 'fosta mea casa', gandise Rosalie in timp ce inca o lacrima ii cursese pe obraz. Oare era posibil sa fi cazut intr-o mica depresie din cauza ..mai multor intamplari? In ultimul timp nu se mai gandise la altceva decat la unele .. chestii. Nu mai voia sa pomeneasca macar despre asa ceva, asa ca zambise scurt, dar nu prea sincer gandindu-se ce ar putea sa ii raspunda Soimencei in acea clipa. Se facuse comoda , desi incaperea ii dadea un fior. In afara de cele doua obiecte care au aparut acum era total goala,cu exceptia acelei oglinzi.
"Ah, nu am mai facut cine stie ce. M-am mai interesat despre unele chestii in legatura cu .. hm,stii tu. Nu vreau sa vorbesc acum despre asta! Probabil te intrebi de ce plangeam .. mi-e foarte dor de fosta mea casa de la Hogwarts si uneori - ca acum - am impresia ca imi pare rau ca nu mai sunt eleva. "
Se descarcase din nou. Era asa de bine sa ai o prietena de nadejde careia ii poti spune orice. Asa era Ema!
RE: Never again - Ema Snow - 28 Jul 2011
Ema se intinse, lasandu-si mana sa-i cada delicat pe genunchiul tinerei. Zambi.
" - Stiu cum e... Ma sperie gandul ca va veni ziua in care va trebuii sa-i parasesc pe Soimeni. Si asta inca foarte repede. Tot sper sa prind un post de profiler cu locul de munca la alegere. As alege Hogsmeadul fara tragere de inima" spuse ea ganditoare.
Dadu din mana, lasand gandul sa treaca, sa plece. Nu merita sa-si piarda acum timpul, meditand la ce va urma peste un ani. Peste ani, desigur, caci va trebui sa termine o facultate si o specializare.
Ii zambi iar lui Rose, iar cuvintele ii iesira inainte sa le poata opri.
" - Si Soimilor le e dor de tine. Tuturor ne e. Nici nu stii cat de consolati suntem de faptul ca te avem aici, ca profesoara de Previziuni. Nici nu vreau sa-mi imaginesc ce s-ar fi intamplat daca ti-ai fi ales o slujba intr-o tara indepartata. Probabil ca Soimii ar fi facut o ditamai zarva. L-ar fi intrecut chiar si pe Spencer Athinkson si toate glumele lui zilnice. Fara ofense"
Acum ca erau iar amandoua, ca in vremurile vechi, Emei ii venea mult mai usor sa glumeasca si sa zambeasca.
Stia cumva ca asta nu era tot, dar lasa subiectul sa alunece. Nici ea nu vroia sa pomeneasca de ceva ce putea stirbi bucuria momentului.
RE: Never again - Rosalie Vivienne Alden - 28 Jul 2011
Zambise. Facuse asta din nou. Prea multe sentimente au dat navala peste ea in ultima vreme simtindu-se in mii de feluri. A plans, a ras, a iubit, a urat . S-a simtit diferit, dar acum ii revenise surasul sincer pe buze, apoi un pufnit usor, dupa care un ras zgomotos. Ii facea bine sa stea cu Ema de povesti ignorand orice altceva din jurul lor. Pur si simplu se simtea in elementul sau uneori intr-o incapere libera, stand alaturi de o persoana in care avea incredere. Iar Soimeanca era cu siguranta una dintre acele putine persoane. Zambise din nou la acest gand,dupa care cascase usor. Desi nu ii era somn acum, oboseala din ultima perioada se revarsa in momente dragi ei, insa nu avea de gand sa mearga la culcare. Nu ar fi fost in stare sa faca asta nici daca ar fi vrut! Era mult prea agitata, mult prea .. diferita acum. Nu mai voia doar sa leneveasca, cu atat mai putin acum cand avea din nou rara ocazie sa vorbeasca cu fosta sa colega.
"Emm , chiar mi-a fost dor de momentele acestea!" , murmurase Rosalie intarind felul in care reactionase mai devreme. Simtea nevoia sa ii arate cat de buna amica ii este si prin vorbe, nu doar prin fapte.
RE: Never again - Ema Snow - 28 Jul 2011
" - Si mie" recunoscu ea cu lejeritate.
In alte situatii, cu alte persoane, ar fi considerat aceasta afirmatie un semn de slabiciune. Sa-si arate increderea intr-o persoana noua prea pe fata ii aducea beneficii, dar si ponoase. Fusese foarte credula in primii sai ani la Hogwarts. Si avusese cate ceva de suferit din cauza asta. Nu prea mult, e adevarat, dar totusi... Intotdeauna se putea intampla si mai rau. Cine o cunoscuse in ultimii doi ani, putea declara ca Ema este o persoana retrasa si timida. Nu era cine stie ce mare scofala de noutate. Toata lumea isi amintea de timida boboaca. Asta era un fapt ciudat. Oricat de 'incuiata in carapace' devenise, Soimeanca muncea din greu sa para opusul. Nu isi dorea asta dintr-o chestie gen' 'sa fie placuta de toata lumea'; o facea numai pentru a scapa din carapace. Se fortase de multe ori sa inainteze si sa vorbeasca prietenos. Iar astea o facusera sa-si extinda grupul de prieteni, desi doar cativa o cunosteau atat de bine incat sa ii anticipeze miscarile. Daca cineva intreba o persoana draga Emei ce avea Soimeanca sa faca in cazul cutare, era ferm convinsa ca acel cineva va primi un raspuns detaliat. Zambi amuzata, remarcand acestea.
RE: Never again - Rosalie Vivienne Alden - 28 Jul 2011
Stia ca nu era nevoie sa ii citeasca gandurile pentru a sti ce vrea sa spuna exact in acea clipa, deci nu o facuse. Cu siguranta se gandea la stilul sau de a fi, iar Rose cazuse si ea pe ganduri. Uneori erau de ajuns doar sa se priveasca pentru a-si da seama ca de multe ori gandesc la fel sau macar pot sa afle ce gandeste cealalta. Asta invatasera acum mult timp in padurea Interzisa, cand fusese socul cu ... hm,in fine. Atunci cand au invatat sa mearga inainte si sa nu le pese prea mult de ceea ce spunea lumea. Trebuiau sa invete sa se apere de atunci, pe cand erau doar niste copile. Viata le-a adus multe greutati amandurora, iar acum se aflau din nou in aceeasi incapere - una langa cealalta - intelegandu-se prin vorbele mintii. Nici nu se sinchisisera sa mai dea drumul unei avalanse de cuvinte. Ar fi fost in van. De multe ori considera aceasta tacere oribila, dar acum ... acum stia ca fusese necesara pentru putin timp
"La fel ca inainte . Asa cum suntem noi de fapt. , rostise Rosalie cu melancolie.
RE: Never again - Ema Snow - 28 Jul 2011
" - Adevarate cuvinte graiesti" spuse Ema ganditoare si cu un accent ciudat. " Caci numa asa intamplarea ce iaste se poate inteleasa a se face celorlalti cuvantatori"
Realiza ce spuse si se incrunta. Realiza ca vorbise exact ca Alisanda din povestea lui Mark Twain.
" - Doamne... Scuza-ma, Rose. Am citit prea mult in ultimul timp. Am inceput sa vorbesc in stilul vechilor englezi"
Afisa un zambet firav, dar nu se abtinu mult. Incepu sa rada, la inceput mai incet, apoi cu pofta. Nu i se mai intamplase de ceva vreme sa vorbeasca pe alte accente.
Aproba din cap, usor.
" - Da, la fel ca inainte"
Stiau amandoua la fel de bine la ce se refereau, fara sa foloseasca subiect si predicat. Era o urma a trecutului, o cicatrice atat de vie in memoriile lor. Nu era ceva de care scapasera, era ceva cu care se obisnuisera; asa cum se obisnuieste omul batut cu mania unei bate. Si poate ca exista o farama de realitate in acea comparatie. De cate ori nu isi pierduse Soimeanca timpul, gandind cu inflacarare ca trebuie sa existe o sansa de a-ti evita destinul? Nu exista asa ceva, evident. I se dovedise in nenumarate randuri, fiind zdrobita de realitate de fiecare data.
RE: Never again - Rosalie Vivienne Alden - 28 Jul 2011
Nu mai era nevoie de niciun cuvant in plus. Chicotise usor la vorbele Emei fiindca si-o imaginase in acea secunda o mare scriitoare, dar era atat de constienta ca intr-adevar graise adevarul. De fapt amandoua o facusera. Surase din nou. Se pare ca aceasta zi avea sa fie una foarte buna, sau cel putin asa incepuse, lucru care o facuse pe Rosalie sa se simta bine in pielea sa. Mereu cand vorbea cu Soimeanca isi ridica moralul intr-un anume fel, chiar nu conta cum. O tacere cumplita cazuse din nou asupra celor doua fete, insa ele nu aveau nimic de obiectat. Se intelegeau foarte bine prin priviri sau prin vorbe scrise de autori cunoscuti sau spuse de mari filozofi. Uneori adevarul dainuia in cuvinte ascunse, sperand sa nu iasa niciodata la iveala decat pentru acele persoane care merita sa afle totul. La acest gand se infiorase, dar totodata isi aduse aminte de unele intamplari si peripetii de pe vremea cand erau amandoua Soimence.
"Ai curaj! Şterge-ţi ochii! Adesea căderea e un mijloc de a te ridica mai sus." spusese brusc taind parca ceata din jurul lor. Adora acest citat din Shaekspeare, iar acum il folosise din nou incercand sa isi revina la realitatea cruda, dar .. era realitatea!
"Stai linistita. Si eu am citit destul de mult in ultimul timp .." rase Rosalie. Acum chiar se afla in elementul sau.