Să vedem , ar trebui să încep cu un cuvânt de salut , dar în loc de asta , să deschidem cufărul amintilor mele și să dăm drumul picăturilor de sânge ce - mi curg prin vene , să - și spună povestea .
ALOHOMORA !

Cine sunt ? Nimeni important , deși părinții mei au însemnat ceva pentru lumea vrăjitorilor . Sunt doar un suflet rătăcit printre lacrimile vieții , ce - și spune povestea celor ce vor să i - o asculte . Un nume îmi dă identitatea . Park DaHee mă numesc . Nu este nimic de spus despre mine , dar totuși vă voi potoli dorința de cunoaștere . M - am născut în Asia , Koreea de Sud mai bine spus , exact când orologiul anunța venirea unui nou an . Am fost un copil dorit , căci sora pe care trebuia să o am a murit la naștere , oferindu - l e celor care m - au creat o mare decepție . 20 de ierni mi - au îmfrumusețat viața colorată în culorile calde ale curcubeului , dându - mi posibilitatea de a vedea adevăruri ce pentru unii ar fi de - a dreptul șocante . Însă nu mă plâng , nu am de ce , căci viața mi - a fost una plină de bune și rele , asemeni valurilor nestatornice ale unei mări . Nu mă pot plânge de nimic , chiar dacă nu - s om , ca majoritatea vrăjitorilor . Un lucru mă caracterizează : setea de sânge uneori mult prea mare . Poate ați ghici , sau poate nu , dar nu vă voi spune , lăsându - vă pe voi să descoperiți .

COLLOPORTUS !


Mă îndrept spre fereastră . Imaginea mi se reflectă și mă face să mă cutremur . Oare sunt chiar eu ? Nu - mi pot da seama , totul este în ceață . Nu - s cine știe ce frumusețe , dar mă mândresc cu înfățișarea mea . Părul lung ce culoarea castanelor , îmi mângâie lin spatele , dându - mi un sentiment de siguranță . Ochii mari , căprui sau negrii , îmi reflectă oglinda sufletului gol . Nu sunt foarte înaltă , având doar un metru și cincizeci și cinci . Nu - s prea grasă dar nici prea slabă , având o talie mică și perfectă , ce îmi avatajază picioarel lungi și trupul zvelt . De ce să nu mă mândresc când am cu ce ?


Vreți să știți cum sunt ? Păi haideți să aflăm împreună . Fire - mi este calmă , deseori , evervându - mă . Însă nu vă bazați pe asta , căci sufletul mi - este imprevizibil , și niciodată nu puteși ști în ce dispozișie mă aflu . Încrederea mea nu este acorsată oricui , ci doar celor ce demonstrează că sunt sinceri , nu falși . Un singur avertisment însă , aveți grijă în preajma mea , căci niciodată nu știți când voi rosti :

CRUCIO !


Trecutul nu mi - este prieten , căci rudele din partea tatălui nu mă vor , iar celelalte au murit , așa că pot spune că sunt singură acum , căci și părinții au spus un șoptit " Adio ! " , acestei lumi . Un singur suflet viu îmi mai ține companie , tigrul meu benbalez , Osiris . Bagheta - mi este din ulm , cu un strop din sângele unui sirene și pana unei păsări pheonix înăuntrul ei . Ador să desenez , iar pianul mi - este familia în nopțile reci . Cum am precizat mnai sus , trecutul nu îmi este aproape de suflet , deci voi trece liniștită peste această parte a vieții mele .


Păi ne cunoaștem . De fapt am făcut - o pe alt cont , " Rolland V . Jasmine " , deci nu prea mai sunt multe de zis despre mine .


Stelele cerului se irosiră din albastrele adâncuri şi legând frazele lor de argint , desfăşurară încă o dată pământului scriptura lor cea fără tâlc . Pârâul , copil nepăsător , gângurea povestea lui de munte şi înşira pe firele - i de apă luminile de sus . DaHee , privea tăcută cum apa îşi croia drumul cu o uşurinţă nebănuită şi dispărea după un şir de copaci mari . Era linişte în jurul ei , dar de fapt nu era . Totul era în contradictoriu de la un timp .
- Liniştea dinaintea furtunii , spuse cu glasu - i spart şi schiţă un mic zâmbet . Îşi ridică uşor picior gol , acoperit doar puţin de fusta de culoarea celui mai întunecat abis şi - şi trecu mâna prin părul lung , ce - i acoperea spatele gol . Era destul de târziu în noapte , şi chiar dacă era răcoare , nu o deranja că purta doar un sutien şi - o fustă . Oricum nu simţea frigul , având în vedere că însuşi sângele ei , era rece şi îngheţat . Se întinse pe iarbă , ochii ei , fixând cerul plin cu diamante .

După un timp , simţi o nouă prezenţă , dar nu se obosi să - şi ridice privirea , pentru a se uita cine e . Îşi trecu degetele prin iarba din jurul ei , rupând un fir , pe care începu să - l învârtă între degetele lungi şi albiciose . Unghiile ei , colorate în negru , străluceau în lumina palidă a reginei nopţii moarte , care domnea pe cerul nesfârşit . Clipi de mai multe ori , ochii ei de un albastru inuman , urmărind o stea căzătoare . Se gândi o clipă la ce se spunea despre stelele căzătoare , apoi zâmbi scurt . Auzi paşii apropiindu - se de ea şi când se opri , se gândi că era în spatele ei . Se ridică de jos , părul căzându - i pe spate şi se întoarse spre cel care nu avea somn , asemeni ei . Nu spuse nimic , analizându - l câteva clipe .