+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Lumea Vrăjitoriei (https://www.darkmark.ro/f-lumea-vr%C4%83jitoriei)
+--- Forum: Aleea Diagon (https://www.darkmark.ro/f-aleea-diagon)
+--- Thread: Life makes love look hard (/t-life-makes-love-look-hard)
Pages:
1
2
Life makes love look hard - Raizen Isildur - 03 Sep 2011
- Apărură în mijlocul Aleei Diagon. Clădirea bâncii Gringotts se înălța impunătoare în dreapta lor. Câteva grupuri de văjitori se uitau prin vitrinele magazinelor dar în rest Aleea era goală. Cerul era înnorat pe alocuri însă soarele se afla mai tot timpul pe cer dând viață acelui loc aproape pustiu. Era ciudat ca Aleea Diagon să nu fie supra-aglomerată. Probabil i se părea asta pentru că fusese aici doar înaintea începerii anilor școlari când toți elevii la Hogwarts căutau cele necesare pentru un nou an de studiu. Se întoarse către Bells și îi zâmbi șmecher din colțul gurii ridicând dintr-o sprânceană. O gropiță îi apară pe obrazul stâng.
„Ce pustiu e” spuse fata.
„Ei bine.. mai multă cafea pentru noi !”
Se îndreptară către Cofetăria lui Florean. Raizen adora acel mic local. Era colorat și luminos. Îți dădea o stare de bine. Îi zâmbi lui Bell când ajunseră în fața ușii, deschizând-o pentru ea și poftind-o galant întruntru. Nu era destul de cald încât să stea pe teresară, mai ales că amândoi erau niște friguroși. Se opriră în fața unei mese mai retrase dintr-un colț iar Raizen se grăbi să îi ofere un loc fetei ținând de spătarul scaunului. Se așeză și el și zâmbi așteptând meniurile. Îi plăcea să se poarte frumos cu ea. Simțea că merită tot ce e mai bun.
RE: Life makes love look hard - Bell Evans - 03 Sep 2011
- Observa surasul inflorit pe chipul lui si nu putu sa nu zambeasca si ea la randul sau; de parca ar fi fost cea mai normala reactie. Simtea ca totul devine mult mai usor in preajma lui; ca poate infrunta orice, ca greutatile vietii se prabusesc ca un castel din carti de joc in fata lui. Abia acum realiza cat de greu ii fusese in lunile in care nu vorbisera. Nu pretuiai ceva decat atunci cand ii simteai lipsa si te rugai sa se intoarca din nou la tine.
Aparu o vrajitoare mica, bondoaca si blonda care le dadu doua meniuri; tanara lua unul din ele si incepu sa-l rasfoiasca. Dadu in graba paginile pana cand ajunse la bauturile calde si studie pret de cateva clipe lista ce se intindea pe aproape doua pagini. Era prea greu sa se hotarasca - prea multe optiuni din care sa aleaga.
"-Cred ca am sa iau o cafea cu lapte" spuse Bells in cele din urma. Raizen isi comanda tot o cafea, iar vrajitoarea pleca rapid din fata lor. De parca avea un tren de prins si nu o comanda de adus.
Isi impreuna mainile pe masa si isi pleca privirile; parca nu ii venea sa creada ca era din nou cu el, in aceeasi incapere. Isi aduse brusc aminte de expresia lui ganditoare si isi ridica privirile, tintuindu-le pe chipul lui.
"-Astazi, in Atrium.." incepu ea. Simtea cum sangele ii urca in obraji, dar continua. "Pareai altfel; pareai trist - desi nu sunt sigura ca e cel mai bun cuvant" spuse tanara, cu o voce mica. Ura cand nu se putea stapani si ii tremura glasul sau se inrosea. Al naibii ten deschis! Zambi insa cand observa ca Raizen o priveste si isi lipi spatele de spatarul scaunului.
RE: Life makes love look hard - Raizen Isildur - 03 Sep 2011
- Raizen își sprijini încruntat coatele pe masă și își împreună mâinile sub bărbie. Privi în gol o vreme, fără să se gândească la nimic. Se așternu o tăcere mormântală. Bell se uita la el îngrijorată. Vrăjitoare se întoarse aducând comanda. Puse tacticos cafelele în fața fiecăruia și zahărul la mijloc. Raizen fu smuls din starea aceea ce inexistență și se aplecă peste masă pentru a-și pune zahăr în cafea. Ca de obicei patru lingurițe cu vârf. Într-o zi avea să facă diabet. Într-o zi. Sorbi din cafeaua fierbinte și își ridică privirile către Bell:
„Totul a început în seara aceea din pădure. Când am fost.. readus la viață.. ceva negru mi-a pătruns în inimă și în suflet. Când stau aproape de lucruri sau persoane întunecate acel ceva crește înăuntrul meu și încep să am viziuni macabre și gânduri ucigașe. E ca și cum mă transform într-un devorator sau poate chiar Voldemort însuși. Însă atunci când sunt în preajma cuiva bun, cuiva pe care iubesc e altfel. Cu tine mă simt cel mai bine. Când ești tu lângă mine sunt fericit, plin de viață, bun. De-asta trebuia să mă văd din nou cu tine. Mă rog.. acesta e unul dintre motive..”
O privi așteptând un răspuns. Inima îi bătea tare în piept. Nu pentru că îi dezvăluise toate astea. Când era în preajma ei nu îl afectau. Ci pentru că o privea. Se simțea în siguranță acum. Bell era singura de care avea nevoie. Era totul. Când se afla lângă ea nu-i era frică de nimic. Își aduse aminte și de noaptea în care îl salvaseră pe Harry. Acum realiza că nici atunci nu-i fusese frică de nimic. O avusese pe ea alături. Pe Bell.
RE: Life makes love look hard - Bell Evans - 03 Sep 2011
- O cuprinse un sentiment de vinovatie cand ii auzi cuvintele; poate ca lucrurile ar fi stat altfel daca nu l-ar fi obligat pe Devorator sa il aduca la viata. Isi pleca insa privirile, fixand podeaua cenusie.
Ar fi fost mort daca nu faceai ce ai facut! ii spuse o voce mica in minte.
Simti un fior rece ce ii cuprinse intreaga fiinta. Se cutremura cand ideea luase nastere in gandurile ei si simti nevoia sa il priveasca din nou. Sa se asigure ca era acolo - viu si teafar. Se uita la ea, asa ca avu o tentativa de zambet cand ii intalni privirea. Probabil ii iesi doar o grimasa, dar nu mai conta. Era in viata; chiar daca asta presupunea anumite sacrificii. Nu era prea sigura cat de grave erau acestea - scopul final fusese cel mai important.
"-Ti se raceste cafeaua" spuse Raizen, cu o voce jucausa.
Chicoti incet, strangand ceasca fierbinte in maini; era o senzatie atat de buna, incat nu se indura sa inceapa sa o bea. Voia sa o tina asa, sa simta caldura care se degaja prin peretii subtiri de portelan. Lua in cele din urma o inghititura mica si puse din nou cana pe masa; era foarte buna - chiar una din cele mai bune cafele din toata Londra.
Scena din acea noapte ii veni insa brusc in minte, facand sa-i apara pe frunte o urma de incruntare; Harry se sufoca..Raizen folosea AvadaKedavra! pe propriul trup..sute de cioburi de sticla zburau spre ea. Si apoi tacere; o liniste mormantala, rupta parca din cele mai infioratoare cosmaruri. Si atunci realizase poate pentru a mia oara cat de rapida si neiertatoare era moartea.
Durerea o izbi in plin, facand-o sa isi stranga bratele in jurul corpului si sa inchida ochii. De parca intreaga ei fiinta ar fi retrait seara aceea. De parca totul se desfasura din nou pe dinaintea ochilor ei, la fel de puternic ca atunci. Simti nevoia sa strige, sa implore ca durerea sa inceteze. Insa vocea ii era pierduta intr-un abis mult prea adanc. Era doar intuneric, chipul serios al lui Harry si trupul neinsufletit al celui mai bun prieten.
Cat sange rece iti trebuia ca sa uiti toate astea?
RE: Life makes love look hard - Raizen Isildur - 03 Sep 2011
- Raizen se întinse peste mase și o prinse de mână pe Bell privind-o în ochi.
„Hei, uită-te la mine ! Ai făcut ceea ce trebuia. Era cea mai bună alegere la momentul acela. Nu te mai gândi la ce s-a întâmplat. A trecut și atâta timp cât stai lângă mine totul o să fie bine !” făcu o pauză și apoi continuă însuflețit „Așteaptă-mă aici, mă întorc imediat !”
Tânărul se ridică val-vârtej de la masă și ieși din Cofetărie în fugă. Strada se mai aglomerase de când intraseră ei în local. Se uită în jur și o luă la fugă în dreapta făcând slalom printre mulțime. Se uita atent de fiecare parte a Aleei inspectând cu grijă fiecare magazin. Într-un final văzu ceea ce căuta. Intră grăbit în magazin, aruncă o privi în jur și alese un trandafir roșu, simplu, cu o panglică de aceeași culoare înfășurată în juru-i. îi rupse frunzele ca să îi dea un aspect mai frumos, plăti și ieși din magazin încercând să protejeze floarea. Drumul înapoi păru mai scurt, probabil și pentru că știa exact unde se îndreaptă.
Intră înapoi în cofetărie și duse mâinile la spate, apropiindu-se de masa la care era așezată Bell. Își drese glasul și spuse:
„Sper că nu te-am făcut să aștepți mult. Mă gândeam că asta te-ar face să te simți mai bine...”
Zâmbi și îi oferi trandafirul. Așteptă reacția ei.
RE: Life makes love look hard - Bell Evans - 03 Sep 2011
- Rămase singură in Cofetărie, privind aproape şocată cum Raizen o lăsase acolo; cine ştie unde plecase. Mai mult se ingrijora cu privire la cat avea sa fie departe de ea. Simţea că lucrurile pot să o ia razna in orice secundă dacă el nu era langă dânsa. De parcă totul ar fi fost diferit cu el acolo. Clătină uşor din cap, privindu-şi ceaşca de cafea. Mai luă o inghiţitura, privind gânditoare oamenii dinăuntru. Nu erau decât câţiva vrajitori şi in rest doar mese goale.
Aşteptarea se prelungea prea mult. La un moment dat intenţionase chiar sa se ridice şi să meargă să-l caute. Ştia insă că era cea mai proastă idee – habar nu avea unde anume se dusese. Şi în plus, spera sa se intoarcă repede. Simţea cum secundele se târăsc inerte pe lângă ea, părând să-i facă în ciuda chiar.
Însă totul luă sfârşit când il văzu intrând pe uşa învechită de trecerea timpului; ţinea ceva la spate şi avea un zambet dulce întipărit pe chip. Îl privi cu o faţă gen Nu pot să cred că m-ai lăsat aici singură în starea în care eram! şi asteptă.
Privi însă cu uimire trandafirul legat cu o panglică îngustă din mătase roşiatică pe care Raizen i-l dădu şi nu reuşi să-şi ascundă prea bine emoţiile. Simţi cum sangele îi urcă din nou in obraji şi un zâmbet îi înfloreşte pe chip.
"-E..superb" şopti ea, luănd floarea delicată. "Mulţumesc" continuă tânara cu glasul cuprins brusc de un tremur.
Era aproape ireal cum o floare putea schimba totul. De parcă întreaga tristeţe de adineaori si panica ce o cuprinse cand Raizen plecase dispărură ca prin minune. Ştia totuşi că se minţea singură când spunea ca trandafirul schimbase atmosfera – el doar ajutase. Sosirea tânărului o făcuse să se simtă bine.
"-Ştiu ca acum nu mai contează.." începu Bells, dar se opri brusc. Nu era prea sigură dacă să continue sau nu."Dar nu puteam să las lucrurile asa cum erau atunci; nu puteam sa accept că pur si simplu erai mort..că nu mai erai langă mine. Poate am fost egoistă, dar in acel moment nu reuşeam să îmi imaginez viaţa fără tine" şopti ea, încercand sa îşi stăpânească sentimentele.
Probabil încă era egoistă. Pentru că lucrurile nu se schimbaseră de atunci; încă mai avea nevoie de el. Încă îşi mai dorea să fie acolo pentru ea. Atinse uşor petalele trandafirului şi îi simţi aroma dulceagă.
"-Iar dacă te simţi bine in preajma mea, atunci am să încerc să fim cât mai mult timp unul lângă altul. Măcar atât să fac" chicoti ea.
Era singurul lucru care îi trecea prin cap in acel moment – şi singurul lucru pe care voia să îl facă din tot sufletul.
RE: Life makes love look hard - Raizen Isildur - 06 Sep 2011
- Raizen se întinse peste masă prinzând-o de mâini și spuse cu o voce ușor răgușită:
„Nu vreau să mai fim niciodata departe unul de celălalt. Simt că tu îmi dai viață când suntem împreună. Ești cel mai important lucru din viața mea !”
Își simți inima cum o ia razna în piept și îi venea greu să respire. O privi vrăjit de frumusețea ei, de blândețea ei. Parcă avea un înger în fața ochilor. Probabil că ar fi putut sta așa la nesfârșit, doar sorbind-o din priviri. Avea nevoie doar de Bell. Nu știa ce simte ea însă el era sigur. Nimic nu mai conta în viața lui, doar ea. Era ca și cum nu știuse niciodată nimic altceva.
Încercă să se liniștească puțin. Scoase bagheta din buzunar și încălzi cafeaua. Nu suporta să o bea rece. Sorbi din ea puțin câte puțin până când o termină. Bell avea și ea ceașca goală. Hotărâră să plece să se plimbe. Raizen, cel puțin, simțea că nu mai are stare. Era agitat și nu știa nici măcar el sigur ce vroia sa faca. Orice doar sa nu stea. Se ridicară amândoi de la masă, Raizen lăsă trei siclii și cinci cnuți pe masă iar Bell ridică gentil trandafirul. Ieșiră amândoi din cofetărie într-o atmosferă destul de ciudată. Raizen aruncă priviri de-a lungul străzii și observă că era aproape pustie. Era ciudat, cu câteva minute în urmă fusese foarte aglomerat.
Se plimbară încet, în tăcere, visători. Raizen nici nu realiză când întinse mâna, încercând să o prind pe cea a lui Bell.
RE: Life makes love look hard - Bell Evans - 06 Sep 2011
- Lumina uscată cobora în rafale lungi, transparente, din înaltul cerului străveziu; dimineaţa aurie învăluia întreaga străduţă într-o culoare caldă, care amintea de vara. Însă era rece - o răcoare specifică primelor ore ale zilei.
Se plimbau tacuţi pe aleea scufundată în linişte. Nu îndrăznea sa spună nimic, deşi ştia că era randul ei; şi nu putea sa nu spună cât de şocată ramăsese. Poate pentru a mia oară reuşise să o suprindă - la fel cum făcea întotdeauna.
Îi simţi mâna la doar câţiva centimetri de ai săi, iar inima i-o luă la goană; şi-o întinse la rândul său pe a ei, împletindu-şi degetele cu ale lui. Erau atât de calde în comparaţie cu ale ei; mereu avusese mâinile reci.
Însă în acel moment simţi cum totul se topeşte în jurul ei în faţa noului sentiment care ieşea la iveală; nu, nu se năştea atunci. Pentru că fusese ascuns cu dibăcie in faldurile sufletului până în acea zi.
Nu putu sa-şi stăpânească un zâmbet când simţi că Raizen o privea; simţi cum sângele îi urcă în obraji din nou şi lucrul ăsta o facu să chicotească. Era ca un copil care se bucura de cel mai bun lucru care se întamplase in viaţa lui.
Ajunseră în cele din urmă la ieşirea de pe alee; un pâlc de pădure se odihnea într-o parte, iar in cealaltă părea să fie un câmp pustiu. Se opriră amândoi, uitându-se unul la altul. Mereu făceau aşa. Începură să râdă când arătară deodată în direcţia total opusă unul altuia, dar Raizen începu să meargă cu paşi hotărâţi spre câmpul presărat cu plopi îmbătrâniţi pe alocuri. Frunzele învelite în platină şi aur tremurau uşor în bătaia plăpândă a vântului.
Iarba se unduia la rândul său în adierea de dimineaţa; începură să meargă spre cel mai apropiat copac, cu paşi mici. Nu ştia ce să spună în acel moment; de fapt, ştia, însă cuvintele parcă nu puteau să se formeze pe buzele ei. De parcă ar fi fost prea fericită şi prea surprinsă în acelaşi timp. Ştia însă că avea să-şi revină curând.
Se aşezară la rădăcina groasă a arborelui, unul lângă altul; clipele treceau încet, de parcă ar fi vrut să dureze cât mai mult. Bells se ridică, pentru ca mai apoi să se cuibarească în braţele lui; tânărul o îmbrăţişă cu blândeţe, lipind-o de pieptul lui. Îi simţea fiecare bătaie de inimă, fiecare respiraţie. Iar ea simţea că acolo era locul ei.
"-Nici eu nu vreau sa stăm departe unul de celălalt" spuse ea, într-un sfârşit; vocea îi tremura încet, însă îşi închise ochii şi continuă. "Vreau să fiu cu tine..să rămânem împreună pentru totdeauna".
RE: Life makes love look hard - Raizen Isildur - 07 Sep 2011
- Îi simțea capul pe pieptul său și o sărută pe creștet. Se bucură de mireasma plăcută care îi invadă nările. Bătăile inimii sale nu păreau să se mai liniștească. Privi apoi în zare. Soarele se apropia de linia orizontului, aruncând umbre galben-roșiatice pe toată întinderea câmpului. Era atât de liniște.. și totuși parcă auzea un cântec de chitară undeva în depărtare. O baladă cântată cu măiestrie, ce părea să nu se sfârșească niciodată. Își lipi obrazul de creștetul ei și inchise ochii.
„O văzu în toată splendoarea ei, într-o rochie albă, zâmbind fericită. Făcea piruete și privea către el cu un aer jucăuș. Zâmbea și el. Nu putea să nu zâmbească atunci când ea îi bucura privirile. Era superbă. Ochii îi sclipeau iar părul îi flutura în vânt la unison cu rochia. Ea veni către el și îi sări în brațe, agățându-se de el cu mâinile și picioarele. Se sărutară încet, numai zâmbet, învărtindu-se în cercuri. Lumea părea să se învărtă în jurul lor, iar ei să fie în centrul ei. Își simțeau sufletele împletite, ca și cum erau unul.”
Raizen deschise ochii. Îi mângâie ușor un obraz cu palma sa aspră, iar ea ridică privirea către el. Simțea că inima lui nu putea bate mai tare de atât. Se temea să nu fie prea mult pentru o singură zi. Se aplecă ușor și închise ochii atingându-și buzele de ale ei. Erau umezi și dulci. Făcură o pauza scurta după care se sărutară din nou. Sunetul de chitara se auzea acum și mai tare. Părea că trăiește un vis. Deschiseră amanândoi ochii și se pierdură în negrul din ei.
„Te iubesc...” șopti Raizen.
RE: Life makes love look hard - Bell Evans - 07 Sep 2011
- Îi privea chipul, vrăjită de fiecare trăsătură; îi atinse cu blândeţe pomeţii bine conturaţi, mângâindu-i obrajii. Era al ei şi acum ştia asta; la fel de bine cum şi el ştia că ea avea să fie a lui pentru totdeauna. Nu putea găsi vreun motiv pentru care să îl lase; era cel mai frumos lucru din toată viaţa ei. Şi realizase asta abia acum.
Se răsuci in braţele lui, astfel încât să stea faţă în faţă; îi luă chipul în mâini, zâmbind. Nu putea să nu suradă de fiecare dată când îl vedea. Un sentiment de dragoste şi mândrie creştea în interiorul ei, făcând-o să se simtă ca într-un colţ de rai. Nu mai regreta nimic acum; voia doar să se bucure de el, să îi fie alaturi în fiecare minut, să îl ţină de mână, să îl facă să râdă sau să îşi găsească loc în braţele lui. Să fie totul pentru el, aşa cum el era totul pentru ea.
"-Şi eu te iubesc" murmura Bells dupa o tăcere lungă.
Raizen îi îmbrăţişă cu blândeţe talia, trăgând-o mai aproape; îi simţea fiecare părticică din corp. Iar pielea ei se înfiora acolo unde mâinile lui o atingeau. De parcă un curent electric i-ar fi străbătut întreaga fiinţă. Era o senzaţie de nedescris. Dar era cea mai bună din lume.
Îl imbraţişă din nou, simţind nevoia să fie aproape de el; îşi simţea bătăile nebuneşti ale inimii, la fel cum le simţea şi pe ale lui. Se desprinse uşor, lăsându-şi bratele în jurul gâtului lui. Îl privi cu dragoste, pentru ca mai apoi să îi caute din nou buzele moi şi calde. Simţi cum tânărul o strânge mai puternic la pieptul lui, dar într-un mod din care reieşea o blândeţe aproape ireală. Părea să fie făcută pentru el şi el să fie făcut pentru ea.
Câmpul din jurul lor se îmbrăcă într-o mantie uscată de lumină plăpândă, aurie; iar plopul îmbătrânit părea sa fie martorul iubirii lor. Aburii uşori ai dimineţii începeau să se ridice încet, lăsând în urma lor speranţa unei zile însorite.