+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Lumea Vrăjitoriei (https://www.darkmark.ro/f-lumea-vr%C4%83jitoriei)
+--- Forum: Aleea Diagon (https://www.darkmark.ro/f-aleea-diagon)
+--- Thread: do tell. (/t-do-tell)
Pages:
1
2
do tell. - Egon Xaver Hardwich - 05 Sep 2011
Ooc: oricine are chef de filozofeala sau de o discutie sau .. Ma rog, oricine T.T
Bic:
Nimic. Absolut si ferm nimic. Dar un nimic sacral, straniu prin substanta densa, ca o pacla ce ,oximoronic, invaluie totul intr-o limpezime vida. Nimic. Atat putea sa simta. Nu stia nimic de parintii sai, nici nu dorea sa stie, caci nu l-ar fi afectat nici cele mai tragice vesti. Unchiul murise, da, si pana si suferinta pe cae o simtea era atat de vaga incat se apropia de nul. Fiecare emotie trecuse prin el ca printr-o sita rupta. Niciun sentiment nu scapase necernit de gand, nesortat de ratiune, nesecat de tot ceea ce i-ar fi putut afecta cruzimea intangibila. Ce ramasese?
Nimic. Un nimic nici cald, nici rece, nici frivol, nici profund, doar un nenorocit de nimic. Si inca unul atat de comod pentru malitioasa sa personalitate. Fiecare frunza ruginie ce ii cadea la picioare in plimbarea sa fantomatica pe Aleea Diagon nastea un zambet diform pe chipul sau alb. Lasa in urma timpul, il lasa sa treaca in voie peste el. Cine era el, doar, sa-l opreasca? Si de ce i-ar fi pasat de timp?
Ramase solitar pe o banca de pe Alee, undeva langa un magazin al carui nume nu-l cunostea. Zambetul ii impietrise pe chip. Privea trecatorii cu ochii sai limpezi, usor umezi, de ciudata nuanta albastru-gri, jucandu-se cu degetele mainii drepte pe palma sa stanga, nonsalant...
RE: do tell. - Ema Snow - 05 Sep 2011
Mirosul paginilor vechi, amestecat cu cel al tusului proaspat si praf ii invaluia mintea, amortindu-i simturile. Era o amorteala primita cu bratele deschise, desi Emei nu-i placea niciodata sa fie 'cu capul in nori'. Era singurul ei drog. Ar fi pierdut ani intregi prin biblioteci, citind si recitind. Probabil ca nu exista nimic material mai valoros pentru ea decat cartile. Era un Soim si acest lucru parea sa-si spuna cuvantul.
Asa se face ca de fiecare data cand vizita Diagon, Ema nu se putea abtine sa nu intre la Pete si Caligrafie. Devenise un automatism; intra chiar daca avea toate manualele necesare.
Isi cumpara o pana noua de scris, alba, simpla, si iesi din cladire. Un sentiment ciudat o incerca de fiecare data cand facea acest lucru. Parca ii parea rau ca se desparte de o 'sursa' de carti.
Aleea Diagon era grozav de aglomerata pentru acea zi simpla. Si cu toate astea, Menajeria Magica era inchisa. Inocentul bilet cu 'Deschidem intr-o ora' o mahnea la culme. Nu avea incotro, trebuia sa astepte. Stia ca in zona se afla o banca, iar ideea i se paru atractiva. O singura problema: mai era cineva acolo.
Ema se apropie usor de persoana respectiva si afisa un zambet politicos.
" - Buna ziua. Nu va suparati, se poate...?" intreba ea, aratand cu un deget subtire spre banca.
RE: do tell. - Egon Xaver Hardwich - 06 Sep 2011
Nu exista adevar, caci adevarul nu putea fi cunoscut in stare pura de nicio fiinta umana. Noi toti percepem lumea din jur cu ajutorul simturilor, evident, dar simturile au o capacitate deosebita de a ne insela; mereu ni se pare ca vedem, ca auzim, ca simtim, dar cei de langa noi percep totul intr-un mod complet altfel. Deci, de unde putem sti ce e adevarat si ce nu? Nici macar de istorie nu putem fi siguri, fiecare istoric relateaza in felul sau, care poate fi talmacit si rastalmacit in mii de moduri.
De aceea, zicala "sa invatam din greseli" nu mai are niciun rost, caci doar fiecare greseala trece prin prisma gandirii proprii, iar invatatura ce se desprinde din ea ajunge automat prelucrata, deformata, poate chiar gresita. Deci, putem noi acuza omul ce comite aceeasi greseala repetitiv din pura si inocenta cauza ca vede totul altfel? Nu chiar, nu?
Cu totii ne plangem ca aceasta lume colcaie de rau si de progeniturile sale. Dar ce ar fi lumea aceasta fara rau? Cum ar mai straluci raiul, fara ca mistuitoarele flacari ale iadului sa-l lumineze? In aceste concepte, credea cu tarie, o tarie deloc orbeasca, ci motivata prin ani de cautari, de rascoliri, de citit biblioteci intregi de literatura filozofica. Un om nici nu-si putea forma conceptele de baza a personalitatii sale altfel decat prin intensa lectura - asta daca doreste sa se diferentieze de majoritate.
Fu intrerupt din reflectarile sale de o tanara domnisoara, cu o pana alba in mana. Avea un licar in ochi total diferit de alte tinere pe care le vazuse pe strada, o privire nobila.
<<Buna ziua. Nu va suparati, se poate..?>>
[b]"Buna ziua si dumneavoastra. Dar va rog, va rog..."[/b ] ii spuse calm, bland, politicos, facand un scurt gest cu capul asemeni unei plecaciuni si facandu-i loc.
RE: do tell. - Ema Snow - 06 Sep 2011
Ema continua sa zambeasca delicat. Aproba simplu, din cap, si se aseza, multumind politicos.
Invartea pana in mana, analizand-o din fiecare unghi. O pana... Intotdeauna te gandeai la pasari, caci facea parte din acelasi 'camp'. Dar daca stateai sa observi legaturi invizibile ochiului grabit, situatia se schimba. Acest obiect atat de simplu spunea atat de multe. Ema stia asta, caci nu era prima oara cand se gandea la astfel de teorii. Si totusi, de fiecare data, ideea o surprindea. Cum putea un lucru atat de mic si comun, ca o pana de scris, sa insemne atat de multe? Si toate in acelasi timp.
Cine este visator, are nevoie de puf si pene ca sa stea comod, ca toate gandurile lui sa nu fie intrerupte de incomoditatea lumii reale. Si cand esti fericit nu poate o pana sa simbolizeze acest lucru? Cand esti fericit, poti sa zbori! Dar niciun muritor nu poate face asta fara putin ajutor. Are nevoie de aripi, deci implicit de pene.
Nu e ceva rar sa vezi o persoana care scrie folosind pene; mai ales in lumea vrajitorilor. Dar o singura pana din o mie ajuta la scrierea unei poezii divine sau a unui text de o importanta majora. Tratatele de pace au fost scrise tot cu pene candva... Si numai ideea... ' A scris versurile cu o pana...' Suna altfel in comparatie cu ' A scris versurile cu un pix.' Se pierde toata magia evenimentului.
Trezita la realitate de rasul unui copil de pe strada, Ema ridica privirea buimaca. Iar se pierduse in ganduri. Cateodata ii era atat de usor sa faca asta. Zambi cu jumatate de gura si isi pleca iar capul, uitandu-se la obiectul din mana.
RE: do tell. - Egon Xaver Hardwich - 07 Sep 2011
Se afundase din nou in consideratiile sale. Adora sa faca acest lucru. Orice gand, chiar si unul firav, intr-un naiv treacat sinaptic, ajungea sa fie framantat intocmai ca un aluat, apoi pus la crescut prin multa literatura, apoi dospit prin reflectii proprii. Rezultatele erau comorile firii sale..comori pentru el,cel putin, ceea ce era mai mult decat suficient. Desi era ferm convins ca si pentru altii, desi nu avusese ocazia sa cunoasca prea multe persoane. Nu, nu, ocazia nu era bine spus, mai degraba dispozitia.
Sigur,cand avea el dispozitia pentru...oameni. Oamenii erau niste fiinte de ultima teapa, care nu puteau decat sa se planga de toate problemele sau, mai bine spus, de ceea ce vedeau ei ca ar fi problemele lor, in loc sa-si puna toata puterile in a evolua. Se scalda in kitsch si in dezinteres fata de ceea ce se afla deasupra -cultura, arta, cunostintele generale. Omul inteligent nu se plange, ci isi depaseste eventualele stari proaste prin lupta cu sine insusi. Expunerea a ceea ce-l framanta catre altii nu poate fi decat irelevanta,bizara si o dovada de slabiciune de caracter si de minte - inclusiv catre persoanele apropriate, caci ne castigam increderea in ele dovedind ca stim sa luptam singuri, nu cerandu-le ajutorul constant.
Rasetul unui copil de pe strada il intrerupse si pe el. Clipi repede de cateva ori, uitandu-se in continuare in gol, apoi se lasa pe spate pe banca,oftand usor:
"Inocenta." constata el evidentul. "Atat de rara in starea aceasta pura."
Mda. Caci multi fac pe inocentii,nu? Si de aceea nu se poate profita la fel de usor ca de cei puri...
RE: do tell. - Ema Snow - 07 Sep 2011
" - Inocenta. Atat de rara in starea aceasta pura."
Ema isi ridica privirea spre chipul 'colegului' de banca. Prea putini se obosisera inainte sa spuna aceste lucruri atat de evidente. Preferau sa-si raceasca gura cu un ' Ce cald e afara astazi!'. Daca statea sa se gandeasca, totul era logic. Nimic complicat, niciun obstacol prezent in rationament. Da, asa se si intampla, caci nu multi erau aceeia ce puteau constata astfel de lucruri. La fel ca in arta. Daca ii arati unui individ dezinteresat tabloul unui mare artist, cel mai probabil te va intreba 'Ce e porcaria asta!'. In opinia lui, tabloul de la magazinul din coltul strazii este mult mai frumos decat cel de la muzeu. Tabloul acela are o caprioara. Cu cata migala este desenata! Cat de frumoasa este, asa imortalizata pe panza! Da, sigur... Cat de superficial! Majoritatea lumii uita ca pictura este arta de a-ti exprima sentimentele prin culori, asa cum poetii o fac prin poezii. Ca o lucrare sa fie valoroasa din punct de vedere cultural nu trebuie sa infatiseze un obiect concret. Oamenii uita astfel de 'detalii nefolositoare', afundandu-se tot mai adanc in indolenta.
" - Intr-adevar" vorbi Soimeanca, cu o voce moale, blanda. " Cat de minunat ar fi sa ramana astfel, caci inocenta copilariei ar ridica lumea..."
Se trezi vorbind prea mult, iar asta o facu sa se simta usor jenata. Nu trebuia sa rapeasca linistea altora.
RE: do tell. - Egon Xaver Hardwich - 07 Sep 2011
Ii intalni privirea. Era frumoasa,insa cu siguranta asta nu conta atat de mult, oricat era de bogat, nu punea lucrurile materiale pe primul plan. Nu putu sa nu se intrebe daca ii va spune ceva sau nu; asa parea. Era chiar curios. Raspunsul nu intarzie mult sa apara:
<<Intr-adevar.>> - o banala politete. Insa urmarea replicii il provoca la discutie: <<Cat de minunat ar fi sa ramana astfel, caci inocenta copilariei ar ridica lumea...>>
Hm. Inocenta copilariei. Da, intr-adevar, mereu ajungea prelucrata la maturizarea individului - fie sub forma unei gandiri de adult, pastrand doar vagi urme nostalgice din ce a fost, fara a interveni in caracter, fie sub forma unei altfel de inocente: una ipocrita, trasa de par, de prost gust. Dar daca ea ramanea neprelucrata, ce s-ar fi intamplat? Ar fi imposibila mentinerea ei, doar daca...
"Ar putea ramane, dar intr-un caz utopic. Ori perfectiunea inseamna lipsa de echilibru. Lumea s-ar ridica, mai degraba, daca aceasta inocenta ar evolua catre cultura, inteligenta, bun simt...in loc de generala involutie catre frivolitate, superficialitate, care se aplica prea multor oameni." ii replica el cu acelasi calm, privind in continuare catre copil, fierband de dezgustul in fata adultului ce aproape sigur va deveni - un banal, ca toti ceilalti. Era cinic. Dar si realist.
RE: do tell. - Ema Snow - 07 Sep 2011
" - Slabe sanse sa evolueze spre cultura, nu?" se trezi ea intreband. " Oamenii pierd atat de multe doar pentru ca sunt fortati sa creasca intr-un mediu social nu prea echilibrat. Cine mai pune acum pret pe adevaratele valori?"
Ochii ei se micsorara sfidator, privind spre vitrina din spatele copilului. Obisnuia sa se manifeste prin diverse expresii, sa-si tradeze astfel gandurile.
" - Cei care au reusit sa creasca cu respect pentru ce este important sunt acum prea grabiti ca sa se bucure de micile bucurii ale vietii, atat de banale si totusi atat de folositoare... Rasul acesta, atins de mangaierea inocentei, ar trebui sa bucure pe oricine il aude. Sincer acum, cati oameni de pe aceasta alee l-au remarcat?"
Tot ce conteaza devenise atat de delicat, de efemer. Chiar si Ema uita sa se bucure cu adevarat. Fericirea oferita de o zi linistita era adesea umbrita de un necaz minor. La un moment dat, ajungea sa regrete cele facute. Valul supararii, al stresului, se asternea mandru peste ochii muritorilor si ii facea sa gandeasca intr-o singura directie. Una negativa, evident.
RE: do tell. - Egon Xaver Hardwich - 08 Sep 2011
<<Slabe sanse sa evolueze spre cultura, nu?Oamenii pierd atat de multe doar pentru ca sunt fortati sa creasca intr-un mediu social nu prea echilibrat. Cine mai pune acum pret pe adevaratele valori?>>
"Sigur, sansele sunt absolut infime." Urmatoarea parte a replicii sale il facu sa se incrunte pentru o fractiune de secunda, totusi aproape inobservabil, fiind foarte aproape sa-si dea pe brazda cinismul. De ce apara oamenii, oare? "Mediul social neechilibrat e un caz ce nu poate fi acuzat. Dar sunt unii care actioneaza din inertie, conform le dicteaza societatea ca e mai simplu si economic. Aceia sunt de condamnat." ii spuse crud. Isi scoase pachetul de tigarete de foi aromate din buzunar, aprinzand una. In ciuda faptului ca mirosul lor era deloc deranjant, o tinu departe de domnita ca sa nu ajunga fumul pana la ea. Trase din tigareta cu un usor jind, sufland fumul in directia opusa fetei.
"Daca va deranjeaza ca fumez, imi spuneti si fara nicio problema imi sting tigara."
<<Cei care au reusit sa creasca cu respect pentru ce este important sunt acum prea grabiti ca sa se bucure de micile bucurii ale vietii, atat de banale si totusi atat de folositoare... Rasul acesta, atins de mangaierea inocentei, ar trebui sa bucure pe oricine il aude. Sincer acum, cati oameni de pe aceasta alee l-au remarcat?>>
"Mda. Prea grabiti sunt si sa viziteze un muzeu. Cati oameni l-au remarcat? Cam cati au deschis o carte in ultimele 2-3 saptamani, cel mai probabil." surase el ironic, satisfacut, stiind ca posibilitatea sa aiba dreptate era in jur de 95%. Era realitatea, ce putea sa-i faca..
RE: do tell. - Ema Snow - 09 Sep 2011
Facu un semn lejer cu mana, caci nu o deranja fumul.
Emei ii scapa un chicot usor cand a auzit intrebarea cu cititul cartilor. Desi nu era prea politicos, si-a permis sa faca o gluma.
" - Daca nu sunt Soimi, foarte putini... Pot spune asta, deoarece colegii mei de Casa termina cartile la foc automat. Ca si mine, de altfel"
Soimeanca tacu, lasand linistea sa se aseze peste bancuta din prea galagioasa Dioagon. Incepu sa invarta iar pana in mana.
Fara sa-si dea seama, totul urma o noua idee in mintea ei. Una negativista, ca-i drept, dar noua. Lumea ar fi trebuit sa planga vazand ce se intampla, nu sa treaca mai deparde, intorcand ochiul cel orb.
Ema isi musca buza si se uita spre magazinul din fata, cu mintea ratacind... analizand partea sumbra a lucrurilor.
" - Ar fi... Ar fi altfel daca cumva lumea ar fi reeducata? Daca i s-ar deschide ochii spre ceea ce conteaza? Sau si-ar arata dezinteresul si totul ar reveni la normal?"
Nu se putea lauda cu o portie zdravana de optimism in acest subiect.