Era o dupa-amiaza placuta la Hogwarts.Vantul adia usor,iar soarele care ii tinea de urat cerului stralucea tare si frumos.Neavand ce sa faca,Mina cobori din Turnul Ochilor de Soim pentru o plimbare lunga prin castel.Se intalnii pe hol cu unele dintre colegele ei.Le saluta politicos ,dupa care isi continua drumul ei.Din instinct isi duse mana la roba pentru a si-o aseza.Cum isi inclina capul in jos buclele ei satene ii cazura pe fata.Soarele stralucitor intra prin geamuri si nu ezita sa i le mangaie cu stralucirea lui.Mina cotise la dreapta si vazu ca era un hol lung si pustiu."Oare unde ama juns?isi spuse soimita.Nu am mai vazut partea asta a castelului."Holul era lung si in capatul lui se afla o usa mare,de lemn si cu o panza de paianjen pe ea.Soimita se duse repede intr-acolo.Paianjenul isi croia panza linistit si Mina se gandi sa il disturbe."Vai ce nu-mi plac paianjenii!"Isi scoase bagheta si incepu sa curete usa,fiind insa atenta sa nu cada domnul paianjen pe ea.
Dupa ce curata usa,se gani sa si intre.Doar nu degeaba o curatase!Doar nu degeaba il alungase pe domnul paianjen de acolo.Puse mana pe maner si observa ca usa se deschide,urmata de un scartait usor..

Mina se intoarse brusc si vazu ca un baiat era in aceeasi incapere cu ea.
-Buna!spuse ea,inca tresarindu-i inima in piept.Eu sunt Mina Potter de la Ochi de soim.Tu cine esti?
Dar nu termina bine de pus intrebarea ca in spatele lor se auzi un zgomot.Un zgomot foarte ciudat.Parca cineva zgaria peretii.Soimita se intoarse dar nu vazu nimic care sa o surprinda.Dupa ce zgomotul inceta ea se intoarse la baiatul acela.Stia ca il mai vazuse undeva,dar nu stia sigur unde.Probabil ii vazuse Sortarea cu ceva timp in urma.Isi ridica ochii albastyrii spre el ,asteptandu-i raspunsul...

Mina incepu sa se afunde in camera in speranta ca va gasi acel lucru care facea zgomotele acelea oribile.Ceva racaia peretii.Era sigura de lucrul acela.Acum avea sa il gaseasca si sa il opreasca.Camera era din ce in ce mai intunecoasa.Cu cat de afundai mai mult in ea,cu atat devenea mai sobra si mai inchisa la culoare.MIna nu se temea de intuneric.Si daca s-ar fi intamplat ceva,s-ar fi transformat repede in animagu si l-ar fi oprit pe atacator.Dar nu era cazu aici pentru ca ceea ce zgaria peretii era chiar...o fantoma.Mina rasuflase usurata.In acesti 2 ani de cand era la Hogwarts toate fantomele peste care a dat erau bune.Dar se pare ca aceasta avea ceva pe suflet.Soimita se apropie si incerca sa o linisteasca:
-Linisteste-te!spuse Mina incet.Ce ti s-a intamplat?Ea inainta un pas.
Proasta miscare.Fantoma se intoarse cu fata spre ea si incepu sa urle din toti rarunchii.
-Nu te priveste pe tine ce fac sau ce nu fac eu!
Mina se retrase putin inapoi.Pe fata fantomei se citea furia.Nu stia ce sa faca.Spera ca Spencer sa o ajute.

Mina inca o tinuia pe fantoma cu privirea cand o vazu pe Lisa,colega ei de la ochi de soimi cum alearga spre ea.
-Lisa!sopti Mina.Ce cauti aici?N-nu,de fapt cum ai ajuns aici?
Fantoma din fata soimitei parca se evapora.Nici urma de ea,dar nici urma de Spencer.Au disparut amandoi.Pe fata Minei aparu o urma de teama."Cum a disparut Spencer din camera?Si in mijlocul zile!Asta era absurd!"
Se intoarse apoi catre Lisa.Privirea albastra a soimitei o cerceta din cap pana in picioare pe Lisa.Spera ca era bine,dar cand vazu ca nu are nici o zgarietura se mai linistii.
-Totusi...sopti Mina,ce se intampla aici?.

Noaptea incepea sa se simta la Hogwarts.In timp ce fetele aleergau pe hol,pasiilor se auzeau in intuneric.Niciodata nu poti stii ce te asteapta dupa un colt.Prin geamurile mari de la castel,luna se putea strecura si le putea ajuta pe fete sa vada macar pe unde umbla.Cu cat venea mai repede noapte,cu atat fantoma incepea sa racaie mai tare peretii.Mina stia ca ceva era in neregula."Ceva straniu se intampla aici!"isi zise soimita.In timp ce alerga cu Lisa pe hol,isi aduse brusc aminte ceva.Parca acea amintire venise ca un fulger pentru ea,pentru ca se oprii in loc.Era palida.Broboane de sudoarea i se prelingeau de pe frunte....
Era noapte.O noapte furtunoasa.Mina avea cativa ani.Ea si cu parintii sai stateau in camera de zi.Mama se juca cu ea in timp ce tatal citea linistit ziarul.Deodata incepu sa se auda un scartait uso.Dupa care mai tare,si mai tare ,si mai tare pana cand....pana cand se opri.Parintii Minei se uitau in jur.Erau pregatiti pentru orice.Liniste.Prea liniste.Era ca linistea dinaintea furtunii.Exact asa se intampla.Dupa acea liniste de mormant zgariatul peretilor incepu din nou,numai ca de data asta se auze asa de tare incat nu puteai suporta.Mina se duse repede langa mama ei ascunzandu-se dupa ea.Tatal sau se ridica repede de pe canapea si inainta un pas.Liniste.Scartaitul se opri si o bucata de pelerina se vazu miscandu-se in partea opusa a camerei.Cineva.....O persoana reala...Cineva facuse acel zgomot si se pare ca nu fusese nici o fantoma.
Soimita isi aduse aminte de acea noapte ingrozitoare.Dar de data asta era o fantoma."C-cum se poate asa ceva?Doar daca...doar daca acea perosana c-care a facut zgomotul a murit si este acum a-aici!"Dar nu era cu putinta.Mina o vazu pe Lisa cum se holbeaza la ea si ii povesti intamplarea dupa care o luara din nou la fuga pe hol.Un tipat ascutit se auzi.Locatia?Nu se stie.Se stie doar ca fetele au incremenit.Ora 24:00..Ora magica..Ceasul de pe hol incepuse sa o ia razna.Mina se uita disperata in jur,nestiind ce sa faca.De undeva din nicaieri aparura un stol de lilieci.Fetele fusesera nevoite sa se aplece ca inspaimantatoarele mamifere sa nu le loveasca.Geamurile incepura sa se zguduie.Expresia fetei Minei era una de "Ce se intampla aici!?"
Se intoarse catre Lisa asteptandu-i reactia.Trebuiau sa gaseasca o solutie.Si repede.