NUME COMPLET. Asaki Sayoko
PORECLA. -
VARSTA. 14 (deşi nu se văd toţi, din cauze genetice, lucrul acesta fiind întâlnit de-a lungul a 16 generaţii în familia ei)
DATA NASTERII. 29.10.1997
CASA. ODS
ALIANTA. OP
TIPUL SANGELUI.

INALTIME. 1.59
GREUTATE. 50 kg
FORMA CORPULUI. ?
CULOAREA PARULUI. Şaten închis
CULOAREA OCHILOR. Căprui
SEMNE DISTINCTIVE. -
PLAY BY. Numai asta nu mai ştiu

CEEA CE II PLACE. Toamna, mandarinele, origami, manga
CEEA CE II DISPLACE. Zăpada, animalele mari, ceaiurile prea concentrate
PUTERI SPECIALE. -
ABILITATI. vraji vraji fara bagheta
PUNCTE FORTE. Gândirea matematică, destul de rapidă
PUNCTE SLABE. Incapacitatea de a explica într-un mod clar un plan la care se gândeşte.
OBICEIURI/ TICURI. De câte ori “meditează intens” asupra unui lucru, îşi scoate mecanic lănţişorul de argint de la gât şi-ncepe să-l învârtă cu mişcări scurte, rapide, vag circulare, numai din vârful degetelor.
BONG. Să i se afle secretul.
ERISED. Să-şi facă prieteni, fie şi numai unul, dar în care să poată avea încredere până-n pânzele albe. Ei, poate uneori cere cam mult…
AMORTENTIA.Mandarine
PERSONALITATEA.

De obicei este calmă, retrasă, aproape antisocială şi foarte timidă la început. Crede că fiecare problemă e calea spre o soluţie. Îi place să i se dea de lucru, dar nu acceptă să fie folosită. Când e abătută, răspunde în doi peri, deşi e coştientă că lasă loc de interpretări subiective, ceea ce nu e în avatajul ei. Nu minte niciodată, doar omite adevărul. Insultă elegant – de fapt, eufemistic. Eleganţa e relativă – şi se amuză din tot felul de nimicuri.

Adoră să deseneze, dar nu se pricepe deloc la pictură şi la scris literatură. Îi place să gătească, deşi e un dezastru în domeniu. Detestă să facă orice singură şi să fie nevoită să recurgă la violenţă. S-a născut c-o antipatie absolută faţă de cărţile de istorie pentru că, spune ea, se fac mereu aceleaşi greşeli stupide. La ce bun că s-a scris istorie, dacă nimeni nu învaţă din ea?

Are un fix cu a dovedi faptul că o pisică – mai precis pisica ei – poate fi dresată la fel de bine ca şi un câine şi acesta este singurul subiect legat de care nu acceptă cu niciun chip să fie contrazisă. Vrăjile de transformare sunt singurul lucru pe care le face mai prost decât gătitul. Şi-a pus în cap că, probabil, e un fapt transmis genetic şi rareori îi trece prin cap că ar putea să facă ceva în legătură cu asta.

Poartă întotdeauna vestuţe de blugi cu tivurile destrămate

MAMA. Asaki Myo, încuiată, 38 de ani, arhitect.
TATA. Asaki Ichiro, vrăjitor, 42 de ani, avocat
LOCUL NASTERII. Hokkaido, Sapporo, Japonia
FRATI/SURORI. -
ALTE PERSOANE IMPORTANTE. Katya Sokorov
ANIMALE DE COMPANIE. Pisică Abisiniană, Okuni
SCURT ISTORIC. Himitsu desu. Pot să vă spun doar ce am făcut la Hogwarts. Am învăţat pe dinafară manualul de Apărare Contra Magiei Negre, am făcut ţăndări sala de Transfigurare de câte ori mi s-a dat ocazia, am fugit de Peeves de mi s-au ros tălpile la tenişi până am ajuns la şosete, m-am ascuns cât am putut de orele de ierbologie şi cu toate astea nu am intrat NICIODATĂ în detenţie.

Amuzant e că de câte ori mi se întâmpla ceva. castelul părea pustiu şi trăiam acele evenimente singură, ca şi cum aş fi fugit de mine, mi-aş fi dat singură note pe teme şi m-aş fi ascuns de un alter ego blănos cu coadă, iscoada îngrijitorului, cu care totuşi nu am dat niciodată nas în nas.

Nu-mi prea cunosc nici colegii, nici profesorii, bâjbâi orarul şi abia nimeresc sălile de curs. Şi totuşi mă simt ca şi cum aş fi acasă. Singură acasă.

NUME. S
VARSTA. N
EXPERIENTA RP. 8 ani
EXEMPLU RP.

Quote:Minunată după-amiază de toamnă! Întinsă în iarbă, desenam cu un creion moale elevii care se plimbau fără nicio grijă pe terenul aparţinând Hogwartsului. Aveam o privelişte foarte bună dintre cele două tufe mici cu frunze portocalii şi floricele mici, roşii, care abia se observau, astfel încât, indiferent de unde ar fi răsărit vreun vrăjitor în devenire, puteam să-l imortalizez pe foile bej-cenuşii înainte să-mi iasă din vizor. O clipă, ochii mi-au fugit către cerul azuriu şters, pe care se intersectau norii pufoşi, ca nişte oi dezorientate cu lâna electrizată. Creionul zbura în continuare pe foaie, desenând contururile obiectelor pe care mai mult le simţeam în jurul meu.
În vreo două ore, caietul dădea pe-afară de schiţe şi desene terminate, reprezentând câte un singur elev, câte doi sau trei, fragmente din Hogwarts, copaci sau lacul. Câteva foi, pe care trona un haos ordonat, o aglomerare calculată de personaje, aveau un fundal ca un abur gros, gri, ascunzând pe jumătate contururile şcolii şi ale Pădurii Interzise. Am ridicat din nou privirea. Soarele coborâse mult înspre orizont, dând impresia că turnurile castelului zgâriaseră azuriul gri al boltei, făcând-o să sângereze.