+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Hogwarts (https://www.darkmark.ro/f-hogwarts)
+--- Forum: Camera Fantomelor (https://www.darkmark.ro/f-camera-fantomelor)
+--- Thread: Imaginary (/t-imaginary)
Imaginary - Bell Evans - 29 Oct 2011
Bells and Ronnie
- You act like you just saw a ghost I watch you getting way too close
Now I know why you're never there, now I know so it's my turn to disappear -
- You act like you just saw a ghost I watch you getting way too close
Now I know why you're never there, now I know so it's my turn to disappear -
- Bucati mari de umbra se prelingeau pe peretii cenusii ai coridorului inecat in bezna; nu era nicio fiinta care sa tulbure linistea de nedescris, fie ea vie sau moarta. Doar pasii sai mici umpleau tacerea cu rasfrangeri aproape dureroase de ezitare. Mergea singura de-a lungul holului lung, intunecat, meditand.
Nu stia incotro se indrepta; era constienta vag de ceea ce se intampla in jurul ei. Simtea doar goliciune, acum ca el era plecat. Viata ei se schimbase intr-un mod la care nu s-ar fi gandit niciodata; daca inainte era adepta singuratatii, acum parea ca toata lumea ei se raporta la existenta celui pe care il iubea.
Vazu curand o usa materializandu-se pe fundalul cenusiu al zidului si ofta; nu mai avea chef sa se plimbe. Apasa cu grija clanta din alama rece si patrunse in incapere. Era frig, mai frig decat pe coridor; fu aproape socata cand vazu lumina unei alte baghete distingandu-se in intuneric.
RE: Imaginary - Veronique A. Dupont - 29 Oct 2011
- Intoarcerea la Hogwarts nu-i prea pria. Se plimba ca o nebuna pe coridoarele nefarsite si intunecate in speranta ca va gasi ceva care s-o linisteasca. Pasea usor si delicat pe podeaua proaspat spalata si isi numara in gand fiecare rasuflare. Vroia sa fie discreta si sa nu atraga privrile niciunui curios. Nu stia de ce se teme atat pentru ca nu putea vedea nici macar o umrbra, in afara de a ei, traversand peretii de piatra.
Se opri pentru cateva secunde si trase mult aer in piept pentru a se destinde. Se apleca putin si isi apuca genunchii ososi in palmele sale delicate. Ii era fica, dar nu stia de ce. Probabil ca era doar un alt atac de panica. Avusese atat de multe in ultimul in timp incat trebuia sa invete cum sa le controleze cand era in public. Dar acum nu avea de ce sa se controleze pentru ca era singura. Se uita in jurul sau si scose un mic tipat. Isi putea simti inima in piept batandu-i din ce in ce mai tare. Isi indrepta la loc corpul si continua sa mearga pana ajunse in fata unei usi de lemn. 'Lumos' sopti aceasta si apoi deschise usa grea.
RE: Imaginary - Bell Evans - 31 Oct 2011
- Se intoarse si privi silueta subtire care se indrepta spre ea; isi simti bataile inimii sporind, si in acelasi timp incerca sa distinga chipul tinerei. Realiza doar ca era o fata, pentru ca in rest oceanul de intuneric continua sa-i ascunda identitatea. Inchise usa si astepta.
Ramase putin surprinsa cand recunoscu chipul lui Ronnie si se bucura; gasise persoana perfecta pentru o seara tarzie de octombrie. Asta daca era intr-adevar ea.
"-Sunt eu, Bells" murmura tanara, privind-o pe viperina. Observa cum aceasta tresari cand ii auzi glasul, dar lasa un zambet sa ii infloreasca pe chip. O imbratisa, privind-o cu incantare. Chiar ii simtise lipsa in ultima perioada. Deschise usa catre incaperea in care intrase cu cateva clipe in urma si incepu sa coboare treptele cenusii. Auzi pasii viperinei in spatele sau in urmatoarele momente si zambi din nou.
RE: Imaginary - Veronique A. Dupont - 31 Oct 2011
- Auzi pasii cuiva indreptandu-se catre locul in care se afla. Isi simti pentru cateva secunde inima batand mai tare, dar incepu sa-si numere din nou rasuflarile si se calma. N-avea de ce sa se teama, pana la urma. Nu era o simpla eleva care se plimba aiurea pe coridoarele castelului, nu, era o profesoara si putea sa faca ce dorea la orice ora din noapte sau din zi.
Deschise usa cu mainile tremurande si descoperi acolo o figura cunoscuta. Zambi pe loc cand decoperi chipul bland al vechii sale prietene.
'Sunt eu, Bells' spuse persoana din incapere si apoi o imbratisa pe viperina.
N-ar mai fi vrut sa-i dea drumul niciodata fostei cercetase. Pentru prima data de cand se intorsese la Hogwarts se simtea acasa. Da, vechii sai prieteni ii induceau dulcea senzatie ca s-a intors acasa. Imbratisarea fetei chiar o ajuta sa uite pentru putin de problemele sale si sa-si revina in fire. Uita de atacul de panica, iar psihicul i se stabiliza din nou.
Bell se intoarse si o lua in jos pe trepte, iar vrajitoarea o urma la o mica distanta.
'Ce faci pana la urma aici?' intreba aceasta timid in soapta continuand sa-si urmeze prietena.
OOC: Sorry, dar am dat atat de multe reputatii azi incat nu ma mai lasa X_X
RE: Imaginary - Bell Evans - 02 Nov 2011
- Ofta incet, o umbra de tristete acoperindu-i chipul palid; se simtea atat de ciudat incat nici nu stia cum sa descrie sentimentul. Pe de o parte era dorul imens, care nu putea fi descris in cuvinte. Iar pe alta parte, o supara si acea senzatie de pustiitate - se simtea goala pe dinauntru, de parca ar fi fost doar o stafie a fetei vesele de ieri.
Simtea totusi ca aceste lucruri aveau sa se indrepte o data cu intoarcerea lui Raizen la castel - dar nu putea sa nu se comporte ca un copil mic cateodata. Voia doar sa fie cu el si incepuse sa se intrebe daca nu cerea prea mult; era constienta ca nu puteau petrece chiar fiecare clipa impreuna, dar parca totul devenea mai greu cand erau separati unul de celalalt. Era doar cu gandul la el si nimic nu parea sa o mai atraga.
"-Sincer, nu stiu" raspunse ea, dupa o pauza lunga de tacere; coborara treptele reci, cenusii, si ajunsera in incaperea dedicata sufletelor ce bantuiau castelul. "Ma simteam singura..si voiam doar sa ma plimb; am nimerit probabil din greseala tocmai aici" continua fosta cercetasa, cu aceeasi voce inceata, sfarsita parca de putere.
Isi ridica privirile si intalni chipul viperinei; ii zambi, inchizand ochii pret de cateva clipe. Amintirile cu ea si Helena ii revenira pret de cateva momente in minte. Ce vremuri..ar fi vrut sa se intoarca in trecut, macar pentru o noapte; stia ca ar fi fost la fel de amuzant ca si atunci - sau poate chiar mai bine.
"-Spune-mi tu ce mai faci" remarca Bell, deschizand ochii; isi simti capul greu, semn de oboseala. Dar stia ca nu ar fi putut dormi daca s-ar fi intors in turn. "Nu te-am vazut de secole; mi-ai lipsit mult.." continua aceasta, cu parere de rau.
RE: Imaginary - Veronique A. Dupont - 16 Nov 2011
- Asculta cu grija tot ce avusese fosta cercetasa de spus si ii zambi calduros cand aceasta termina. Expresia faciala nu lasa multe lucruri la vedere, dar viperina cunoscund-o de mai mult de sapte ani putea spune cand ceva nu era in regula. Parea trista si foarte obosita.
'Cand se intoarce Raizen?' intreba fata gandindu-se ca aceea era sursa problemei.
Isi lasa capul intr-o parte pentru a putea fi mai atenta si a nu mai lasa amintirile cu Helena sa-i tulbure mintea. Ii era foarte greu sa vorbeasca cu Bell pentru ca de fiecare data cand o facea ii aparea in fata chipul surori sale. Nu putea sa nu-si aminteasca de Padurea Interzise, de Bell, de Nick si de Helena. Nu uitase nici pentru o secunda toate perpetiile prin care trecusera cele trei eleve alaturi de proaspatul varcolac.
Cateodata era fericita ca avea acele amintiri pentru ca aceea era singura sa cale de acces catre sora sa, dar alteori era trista pentru ca stia ca ceea ce se sparsese nu mai putea fi reparat. Stia prea bine ca Hogwartsul nu va mai fi niciodata la fel pentru ea.
'Mi-am petrecut ultimul an cautand-o' spuse viperina fiind sigura ca prietena sa va intelege cine era acea o.
Se aseza pe una dintre trepte, pentru ca stia ca genunchii nu ar mai fi tinut-o mult, si isi lasa capul in poala.
'Imi pare rau ca am disparut si v-am lasat pe toti sa va ingrijorati' isi ceru scuze aproape incepand sa planga. Stia ca nu fusese corect sa-si lase toti prietenii sa creada ca murise, dar acela fusese pactul. Ar fi vrut sa dea timpul inapoi si sa-i spuna macar unei persoane ca nu au inmormantat corpul bun si ca era inca in viata.
OOC: Daca nu intelegi ceva sa ma intrebi!
RE: Imaginary - Bell Evans - 17 Nov 2011
- O privi cu blandete, punandu-i o mana pe umar; se ingrijorase mult, iar atunci cand aflase de inmormantarea viperinei simtise cum ceva din interiorul ei se rupe pentru totdeauna. Era prea dureros sa stii ca prietenii apropiati sunt pierduti pentru totdeauna; dar in acelasi timp, nu se compara cu bucuria de a-i regasi. Era acolo, si asta schimba definitiv lucrurile.
Ofta incet, ridicandu-si privirile; isi aminti pret de cateva clipe de serile petrecute impreuna cu ea si Helena. Erau atat de multe amintiri, si in acelasi timp detalii atat de vagi. Erau doua din cele mai bune prietene pe care le avusese vreodata la castel; iar Hogwarts'ul devenise mult mai neprimitor in momentul cand amandoua disparusera fara urma. Fusese un moment greu.
"-Si mie imi e dor de ea" sopti Bells, brusc; tacerea se sparse aproape cu agonie. "Si te inteleg. Si eu m-am simtit asa cand a plecat Rose.." continua tanara. Zambi insa cu melancolie in urmatorul moment. Nu era prea sigura daca Ronnie avusese ocazia sa o cunoasca. "Rose Evans, sora mea. Si ea a plecat de la Hogwarts in anul VI si nu s-a mai intors" sfarsi fosta cercetasa. Stia ca daca avea sa accepte din nou starea asta, lucrurile vor sta mai rau; dar avea unele momente in care ceda. Si nu putea tine la distanta acele sentimente si amintiri. Era sora ei pana la urma - sange din sangele ei.
Si ar fi mintit daca ar fi spus ca nu avea prieteni la castel; o avea pe Alice, chiar pe Ronnie si multi altii. Dar uneori parca doar de ea avea nevoie; de sora ei si de nimeni altcineva. Serile petrecute in dormitorul lor din Turn ii venira brusc in minte, aducandu-i lacrimi in ochi; ar fi vrut atat de mult sa fie din nou cu ea. Simti cum durerea isi face din nou loc in interiorul ei, umbrind ratiunea si celelalte sentimente. Cateodata era prea greu sa o tina la distanta.
RE: Imaginary - Veronique A. Dupont - 17 Nov 2011
- Statea pe treptele prafuite si se uita la Bell. Stia ca si-n sulfetul ei sa dadea o lupta. Dupa cum spusese chiar ea, si sora sa parasise Hogwartsul in umra cu ceva timp. N-o stia pe Rose decat din privire, dar stia cat de importanta obisnuia sa fie ea pentru fosta cercetasa.
'O stiu pe Rose, nu foarte bine, dar am avut sansa s-o cunosc' spuse viperina zambind.
Isi simtea inima spargandu-i-se intr-o mie de bucati, mai ales cand o auzi pe vrajitoare spunand ca si ei ii lipsea Helena, dar continua sa zambeasca. Refuza sa mai fie trista. Nu gasea rostul tuturor lacrimilor pe care le pierduse in ultimul an. Stia ca nu plangand avea sa-si gasesca sora, ci actionand.
'Tuturor ne e dor de ea' sopti fata gandindu-se la chipul bland, ce radia de fericire atunci cand zambea, al Helenei. Vroia sa aibe o atitudine poztiva si nu putea obtinea acel lucru gandindu-se numai la ceea ce a pierdut. Nu, trebuia sa gandeasca cum ar fi fost daca ea nu ar fi existat. Cum ar fi fost daca n-ar fi ramase nici macar cu acele amintiri pline de importanta pentru tanara vrajitoare.
Isi indrepta privirea din nou catre prietena sa si observa ca aceasta plangea. Se ridica in picioare si o imbratisa strans, iar apoi ii sterse lacrimile cristaline de pe obraji. 'Nu trebuie sa-ti irosesti frumusetea' recita cuvintele unui vechi prieten.
RE: Imaginary - Bell Evans - 17 Nov 2011
- O privi cu o urma de zambet, stergand ultimele urme de lacrimi; darele ude, fierbinti, ii brazdasera obrajii reci, acoperiti de valul palid al unei oboseli persistente. Nici nu isi mai aducea aminte de cand dormise bine intr-o noapte; o intreaga noapte. Probabil de mult timp - poate in zilele tarzii de vara, petrecute in casa din Pestera lui Godric, cand nu se dadea jos din pat toata ziua. Era poate una dintre cele mai odihnitoare perioade pe care le avuse vreodata, in toata viata ei.
Si din nou ii venira in minte amintiri cu Rose; ii simtea lipsa atat de mult in unele momente. Iar atunci cand lasa sentimentul de suferinta sa ii imbratiseze intreaga fiinta se simtea oarecum eliberata; si gata sa o ia din nou de la capat. Insa era constienta ca nu putea face chestia asta mereu - trebuia sa blocheze durerea. Si invatase chestia asta, chiar daca ii luase timp indelungat. La un moment dat chiar ajunsese sa se simta mandra si multumita ca reusea sa indeparteze amintirile cu sora sa si sa incerce sa-si continuie viata. Pentru ca ea era singura care mergea mereu inainte, orice s-ar fi intamplat.
Cateodata ar fi vrut sa dea timpul inapoi; sau sa faca orice sa isi aminteasca de trecut. Uneori era tematoare si incerca sa-si aduca aminte fiecare detaliu - fiecare trasatura a chipului, fiecare reactie, fiecare replica spusa de sora sa. Dar timpul isi punea iar amprenta, furandu-i unele lucruri, pentru altii nesemnificative - pentru ea, erau totul.
"-Ma bucur mult ca te-am gasit pe tine aici; cateodata ai nevoie de persoana care a trecut la randul ei prin asta, pentru a putea intelege pe tine" sopti fosta cercetasa, cu o voce mica, lipsita de inflexiuni.
RE: Imaginary - Veronique A. Dupont - 19 Nov 2011
- Fosta cercetasa avea dreptate. De multe ori oameni din jur nu putea inelege ce trece prin sufletul si mintea unei persoane, dar cei ce patisera aceleasi lucururi nu ar fi data inapoi sa ajute pe cineva cu aceeasi problema.
'Asa este' spuse viperina soptit.
Se departa putin de Bell si continua sa coboare scarile. Nu avea de gand sa stea in loc prea mult, vroia sa redescopere camera pe care n-o mai vizitase demult. Cu fiecare pas pe care-l facea decorul devenea din ce in ce mai sumbru si mai intunecat. Era fericita ca se gandise la timp sa-si aprinda bagheta pentru ca acum mainile ii tremurau prea tare, iar mintea ii era prea tulbure ca sa se mai poata gandi la vreo vraja.
'Haide' spuse vrajitoarea cand ajunse la ultima treapta.
O astepta in liniste pe Bell sa coboare. Se uita pe pereti si se gandea cat de ciudata putea fi intamplare; niciunul dintre rezidentii morti ai catelului nu parea sa fie acasa. Isi lasa privirea in jos si ofta. Incepuse sa-i fie frig, foarte frig. Tipul de frig care-ti intra in oase si il simti parca arzandu-te pe dinauntru.
'Ce faci aici, micuta vrajitoare?' auzi pe cineva intreband, iar apoi cand se uita in directia de unde venise vocea nu vazu nimic, decat un perete din piatra gol.