+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Hogwarts (https://www.darkmark.ro/f-hogwarts)
+--- Forum: Oglinda lui Erised (https://www.darkmark.ro/f-oglinda-lui-erised)
+--- Thread: Dream girl (/t-dream-girl)
Pages:
1
2
Dream girl - Artimei N. Denver - 03 Nov 2011
Arty and Ronnie
[Frumoase si dulci amintiri prevalau in capul lui. Nu era un sentimentalist si nici un melancolic, dar atunci cind vrei ceva cu ardoare fireste ca tinzi spre implinirea dorintei supreme. Fost absolvent la Hogwartsului, considerat unul dintre cei mai misteriosi viperini dintre toti avea un scop pe care trebuia sa-l atinga. Nu era ceva maret, nu era ceva incredibil, era ceva simplu, dar si esential pentru a restabili echilibrul interior.
Intrebarea care il chinuia cel mai mult era "Ce scop am eu in viata?" Nu se putea spune ca este un zapacit si nu stie ce vrea, chiar de loc, doar ca ajunsese sa-si puna atitea granite atitea scopuri incit nu mai stia care dintre ele este cel mai devarat, care este dorinta spre care trebuie sa aspire?
Lungile si sumbrele coridoare ale castelului l-au dus in trecut. Vauzse in fata lui o garmada de momente care ii aduceau o stare de regret cu privire la faptul ca nu putea sa mai fie elev o data, ca nu putea sa retraiasca inca o data ceea ce a faost cindva.
RE: Dream girl - Veronique A. Dupont - 03 Nov 2011
- Nu stia unde vrea sa ajunga, dar continua sa mearga. Avea incredere in coridoarele labirintice de piatra ca o vor conduce intr-un loc in care sa se poata calma. Mainile inca ii tremurau cu putere, iar ochii o usturau de la cat plansese. Incerca sa se controleze, sa pastreze acele sentimente inchise adanc in sufletul ei si sa nu le extrorizeze, dar nu era atat de simplu. De multe ori sentimentele pe care le purta erau prea puternice pentru a fi controlate.
Se opri pentru o fractiune de secunda pentru a-si aranga faldurile rochiei pe care-o purta. Auzi de undeva din depratare pe cineva tusind. Se sperie si se ascunse dupa un zid. Nu ii era neaparat frica deoarece nu era o simpla eleva, dar prefera ca nimeni din castel sa nu afle de escapadele sale nocturne. Ghemuindu-se tacticos in spatiul mult prea mic observa o usa mareata facuta din lemn in zidul paralel. Iesi incet din locul in care se afla si navali in camera ce se ascundea dupa usa.
Arunca cateva priviri fugare in jurul sau si observa o oglinda, a carui forma semana cu fereastra unui castel, tronand in mijlocul camerei. Se opri pentru cateva secunde in dreapta acesteia si reflecta la gandul de a se privi in oglinda. Stramba din nas si se indrepta catre peretele estic al camerei. Nu era curioasa sa-si afle cea mai mare dorinta pentru ca o stia deja. Poate ca atunci cand era eleva obisunia sa vina sa-si priveasca reflexia pe suprafata lucioasa cate o ora intreaga. Ii placea sa se vada Sefa viperinilor, Sefa devoratorilor mortii sau chiar Ministrul Magiei. Acum, insa, lucrurile stateau altfel. Cea mai mare dorinta a fetei era sa-si gaseasca sora.
RE: Dream girl - Artimei N. Denver - 03 Nov 2011
Luna se oglindea in apa lacului, era atit de placut sa-ti dai seama ca nimic din ceea ce a fost nu s-a schimba, iar vechimea unor locuri te face sa pasesti intr-o alta dimensiune paralela unde fiecare poate opri timpul si sa traiasca iarasi si iarasi o anumita perioada de timp. Tinerete vesnica sau adolescenta al nesfirsit. Totul suna bine, doar ca uneori ai impresia ca nu este chiar normal sa fii vesnicul adolescent sau vesnic tinar. La un momet data simti ca esti in plus ca lumea ar putea a progreseze si fara tine. Obosesti si nu ai nici dorinta nici forta la lupti cu toate astea.
Sigur ca asta nu era problema care il framinta pe Arty. Era inca tinar nu traise decit o singura data fiecare perioada a vietii si de bucurase de ea la maximum. Era viperinul perfect care stie sa incalace orice granita si care stie sa faca orice ca lumea sa-i cada la picioare. Sigur inca nu toata lumea era cazuta in fata lui, dar nici nu-l mai inspaiminta asa cu o facea cind era micut.
Razele reci si candide ale astrului ceresc il teleportau in alta lume. Lume cu nume de trecut. Auzise cum cineva il striga, era o fata, o viperina micuta pe care o proteja cit timp se afla in scoala. Vocea ei era inconfundabila melodioasa cu dulceata in ea. Acel tembru era atit de viu, atit de plin de viata incit se intipaise in memorie si suna atit de real in urechile lui.
Deschise usa care il indeparta de vizunea supra planurilor de viitor sau a descoperii unei taine care il rodea de atitia ani. El singur nu stia ce anume vrea sa afle. Aceeasi oglinda pe care o vazuse de atitea ori, aceeasi oglinda al care se uitase dintr-o parte, aceeasi spurafata neteda si lucioasa care nu l-a vazut nici o data stind in paralel. Nu se uitase nici o data in oglinda, dar fusese de mii de ori acolo, fusese cu cineva si vadea cum altii isi vad dorintele indeplinite, dar el nu avusese nici o data nevoie de asi vedea dorintele.
RE: Dream girl - Veronique A. Dupont - 03 Nov 2011
- Era pierduta. Stia asta foarte bine cu toate ca nu vroia s-o recunoasca cu voce tare. Statea ascunsa intru-un colt obscur al camerei uitandu-se prelung la oglina din dreapta sa. Sticla aceea lucioasa detinea secretele a milioane de oameni care se privisera, chiar si pentru cateva secunde, in ea. Se ghemui si mai tare in coltul sau pentru a nu intra cumva in aria pe care reusea s-o cuprinda oglinda. Da, ii era frica. Ii era frica ca poate se inselase si de aceasta data, ca de multe alte dati, si crezuse in ceva ireal. Poate ca sa-si gaseasca sora nu era ceea mai mare a dorinta a sa, poate setea sa de putere o acaparase din nou.
Ofta scurt si incepu sa se uite la peretii inalti si reci sperand ca acestia au raspunsul la intrebarea sa. Simtea ca piatra acea ascundea mai multe lucruri decat voria sa spuna. Ea stia intreaga istorie a castelului de la infintarea acestuia. Zambi complice la acest gand si se lipi cu obrazul de perete in speranta ca acesta avea sa-i sopteasca unul dintre secretele sale bine pastrate.
Linistea care pana atunci era atat de deplina incat o sufoca pe viperina cu solemntiatea sa, fu intrerupta de zgomotul unor pasi. Fata isi deslipi capul de perete si se uita inspre usa din lemn. Se ghemui si mai tare in intuneric si spera sa nu fie observata.
RE: Dream girl - Artimei N. Denver - 04 Nov 2011
Intrase in incapere cu totul, pina acum statuse doar in prag. Gasise usa deschisa ceea ce il surprinse destul de tare. Stia foarte bine ca exista o regula cu privire la oglinda aceea. Vedea rama din lemn si suprafata sticloasa, rece, obscura cea mai mare tentatie care putea sa existe. Chestia aceea era un dorg pentru cei slabi de caracter, pentru cei posedati de vise, inchipuiri si imaginatie. Inconjurase de citeva ori oglinda fara ca sa privesca in ochiul ei inghetat. Ii era frica sa afle ce dorinte ascundea in adincul sufletului, ce monstruozitati dorea el sa creeze. Pina la urma ramasese locului, poza in fata destinului care in curind ii va rinde in fata, il va face slab sau il va innobila.
Un cadru odios i se asternuse in fata ochilor, iar capul ii fusese umplut de o voce. Era o voce masculina, iar in oglinda isi vedea crinul intr-o padure ce inghitea vietile una dup alta, era cea mai renumita padure prin faptul ca cei care intrau aveau sanse mici de a se reintoarce. Stia locul, fusese acolo, scapase cu greu. Il vedea, facea cercuri in jurul ei. Zicea ceva de un cintec pe care incepuse sa-l fradoneze. Fata era impietrita de parca stia ca nu o astepta floricele. Era cu capsorul sus si cu spatele drept, mindra si orgolioasa, ca de ocbicei, chiar si in fata mortii. O lumina verzue si ii auzise ultima suflare. Arty doar strinse puternic din pumni. Ralf Auzise acel nume soptit de crinul lui, el era, stiuse mereu ca el o va afce, ii jurase asta.
Imaginiea sa schimbase repede si vauzse altceva, o carte. Un zimbet diabolic se intinse pe mutrisoara lui. Artimei Nicholas Denver - cel mai inventiv si mai crud vrajitor al secolului Baliverne si prostii, dar de ce nu si-ar dori asta? Poate ca ar fi stat mai mult sa se uite in oglinda, dar privirea ii fusese atrasa de o alta reflexie. Ronni?
RE: Dream girl - Veronique A. Dupont - 12 Nov 2011
- Il auzi pe intrus spunandu-i numele, dar nu iesi din ascunzatoare. Mai statu acolo pret de cateva secunde si se gandi ce ar trebui sa faca. Sa fug si sa nu ma uit in urma? se intreba pe sine, dar apoi realiza ca acel lucru ar fi o prostie. Se ridica dintr-o miscare din spatiul mult prea ingust si se uita pierduta la necunoscut. Ii se parea foarte familiar chipul acestuia, dar nu putea sa gaseasca nicio imagine din trecut care sa i se potriveasca in mintea-i mult prea aglomerata.
'Da, eu sunt...' spuse vrajitoarea putin tematoare.
Ii mai arunca o privire si realiza ca nu era un elev, ci un adult. Atunci, in acest caz, ce cauta el in mijlocul noptii in Hogwarts? Probabil ca era doar un alt dependent de minciunile spuse de acea oglinda. Nu era primul pe care-l intalnea. Erau atat de multi oameni slabi ce cadeau in mrejele oglinzii, ce erau in stare sa-si vanda sufletul pentru promisiunile acesteia.
Realiza ca era foarte intuneric in camera asa ca facu o vraja nonverbala, iar tortele dispuse in linie pe peretii grosi ai casteluli se aprinsesera dintr-o miscare. Acum singurul lucru care se mai reflecta in oglinda era lumina puternica a incaperii. Fata zambi satisfacuta si o lua prin fata acesteia indreptandu-se catre individ.
Cand il vazu mai de aproape reusi sa-si aminteasca figura lui. Il cunoscuse in urma cu vreun an in Muzeul de Vajhat. Isi amintea ca acesta ii spusese ca era inspector sau ceva asemanator.
Fericita, ca isi amintise cine era, ii zambi calduros.
RE: Dream girl - Artimei N. Denver - 19 Nov 2011
Zimbetul calduros, dar si fals a fetei il facuse sa simta ridicarea unui zid imens din gheata intre ei. Fantomele trecutului care zburau necontenit in capul lui, superbele amintiri pe care el avea legate de scoala se sparsesera de zidul acela. Nu era cine crede ca este. Ultima data o vazuse la un muzeu cind incerca sa se ascunda de ploaie vorbise cu ea, dar nu vazuse nici un semn ca l-ar cunoaste. Folosise numele prietenului sau in speranta ca acesta sa nu se supere. Ei bine ei semanau foarte mult si mereu se amuzau pe seama acesuti fapt. Erau practic frati, erau, acum nu mai sunt, Johan nu mai este. Nu stia sigur daca ramasese intiparit in mintea ei cu numele de Johan sau daca totusi ceea ce facuse el inainte de a pleca din scoala daduse gres si ea nu uitase aevarata lui identitate care nu fusese atit de secreta. Inainte de a absolvi spalase crerierul colegilor acre stiau prea multe despre el, Ronni trebuia sa fei o exceptie, dar nu a fost sa fie.
Tortele varsau o lumina firava si aurie. Era plina de luciu, dar el se ratacise, se ratacise intre trecut si viitor. Fetita aceea micuta pe care el o stia nu mai era, demult nu mai era. Pasi incet, dar sigur spre ea. Nu-si luase o clipa privirile de la ea, nu rupse contactul cu ochii ei. Stia prea bine ca avea abilitati hipnotice dezvoltate de catre el isusi. Nu era hipnoza, era o iluzie provocata de irisul albastru al ochilor sai.
Uneori mi se parea ca o sa ramii aceeasi fetita micuta care avea nevoie de protectie. Ma bucur sa te revad, domnisoara. Ii luase mina si o sarutase dind dovada de bune maniere. Insa nu i-o elibera. Avea nevoie de caldura ei pentru a aface zigul din gheata sa se topeasca incetul cu incetul si sa se prefaca in apa, apa care ii va inghitit asemanator unui pacat ce geseste un suflet si-l trage cu el in abis.
RE: Dream girl - Veronique A. Dupont - 19 Nov 2011
- Incerca sa-i plaseze chipul undeva in memorie, dar tot ce-si amintea in legatura cu el era intalnirea lor de la Muzeul de Vajhat. Isi amintea perfect ca era o seara ploioasa si inca putea simti frigul intrandu-i in oase in timp ce statea impreuna cu vrajitorul pe o banca din lemn. Nu-i mai stia numele, dar asta n-o interesa. Avea senzatia ca stia despre el mai multe decat isi amintea, dar de fiecare daca cand incerca sa-i gasesaca numele sau o alta intalnire de-a lor in mintea sa mult prea aglomerata, incepea s-o doara capul, iar vedere i se incetosa.
Incepu sa-si muste buza inferioara intr-un colt pana ce ajunse la sange. Obisnuia sa faca acel lucru pentru ca-i placea sa simta gustul usor metalic pe varful limbii. O facea sa se simta vie.
'Uneori mi se parea ca o sa ramai aceeasi fetita micuta care avea nevoie de protectie. Ma bucur sa te revad, domnisoara' il auzi pe baiat spunand, iar apoi ii saruta mana.
Se uita pierduta in ochii sai si incerca sa-si limpezeasca mintea, dar nu putea. Era bulversata pentru ca atunci cand il intalnise avea in jur de saptesprezece ani, nu era atat de mica. Isi lasa privirea in jos catre podea si ofta prelung. Ar fi dorit sa-l intrebe cum il chema, dar acel lucru nu se cuvenea. Se parea ca baiatul stia multe lucruri desprea ea, iar ea nu stia nimic despre el.
'Si eu ma bucur' raspunse la randul sau viperina inca dezorientata, dar incercand sa fie politicoasa.
RE: Dream girl - Artimei N. Denver - 19 Nov 2011
Flacarile tremurau incet si raspindeau umbre prin incapere. Vedea reflexia lor intr-un geam si isi amitise de prima lor intilnire. Fusese pe un coridor pustiu in miezul noptii linga un geam spart. Nu stia sigur daca micuta Ronni il sparsese, dar era cert ca a trebuit sa-l repare si sa o traga dupa el cind se ivise ingrijitorul. Era un incident minor si nu i-ar atrage atentia daca nu avea sa se continuie lantul salveaz-o pe Ronni. Ea fiind mai mica si fragila nu putea sa nu o ajute, dar incepea sa se gindeasca in serios sa o incuie intr-o clasa din scoala ca sa nu poata sa faca rau nici p/u ea nici p/u restul universului. Fireste ca fata nu are de unde sa stie asta, dar el avea o memorie fenomenala mai ales in detalii.
Ii luase si cealalta mina si incepuse sa o traga dupa el incet, dar sigur spre oglinda. Mereu il interesase un singur lucru cu privire la anticariatul acela si vroia sa incerce sa amagesca oglinda, sa o incurce. Ronni, numele meu este Arty, sunt sigur ca nu-ti va spune ceva, dar totusi sa stii macar ceva din ceea ce stia despre mine.
RE: Dream girl - Veronique A. Dupont - 20 Nov 2011
- Ii apuca mana si i-o tinea strans. Fata nu protesta pentru ca n-o deranja. Ii placea caldura lui si fermitatea cu care-i strangea degetele lungi si osoase intr-ale lui. Il simti tragand-o cu grija dupa el. Se indreptau impreuna cu pasi mici catre oglinda. Fata suspina si incerca sa se opreasca, dar era purtata parca de o forta necunoscuta ei in locul in care baiatul isi dorea sa ajunga. Il urma, dar cand ajunse in dreptul portalului plin de minciuni de care se ferise ani intregi, inchise ochii. Nu vroia sa stie ce avea sa-i arate oglinda si prefera sa credea ca stia ce-si doreste.
'Ronnie, numele meu este Arty' spuse baiatul, iar fata realiza ca numele acela nu-i amintea de nimic. Se astepta ca la auzul numelului sa aibe parte de o revelatie, dar capul sau era mai pustiu acum decat fusese cand ii revazu chipul in urma cu cateva minute. 'Sunt sigur ca nu-ti va spune ceva, dar totusi, sa stii macar ceva din ceea ce stiai despre mine' continua vrajitorul.
Suspina adanc si isi deschise ochii pe loc. Baiatul vorbise la trecut cand spusese ca stia ceva ce acum nu mai stie. Il privi suspicioasa, dar incerca cu greu sa inabuse un sentiment de repulsie. Nu intelegea nimic, iar individul nu parea doritor sa-i ofere alte informatii.
'Cine esti?' intreba viperina disperata smulgandu-si mana din stransoarea baiatului. Nu mai avea de gand sa joace acel joc stupid. Fusese draguta si incercase sa joace dupa reguli, dar aparentul strain nu vroia sa lase nimic de la el.