+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Lumea Vrăjitoriei (https://www.darkmark.ro/f-lumea-vr%C4%83jitoriei)
+--- Forum: Padurea lui Dean (https://www.darkmark.ro/f-padurea-lui-dean)
+--- Thread: Ratacirea... (/t-ratacirea--6222)
Ratacirea... - Eliza G. Blest - 13 Nov 2011
Just Slytherins
Era tarziu iar pasarile deja incepeau sa se ascunda in locurile intunecate si calduroase ale acoperiselor caselor sau printre gramezile de frunze uscate ce erau adunate de catre vant , de parca acesta dorea sa faca curatenie in natura . Eliza zambise la acest gand si se lasase sa cada peste o astfel de gramada , speriind mai multe vietati care fugisera ca nebunele pe unde apucau . Rasese isteric si privise melancolica cerul albastrui , ca safirul , ce incepea sa se inchida la culoare odata cu trecerea secundelor . Frigul se atitise de mai mult timp , dar viperina nu ii daduse importanta . Tot ceea ce vedea , credea , auzea , simtea era numai natura .
Nici macar sentimentele oamenilor , vietuitoarelor , sau sunetele ascutite ale acestora nu le mai auzea . Era numai ea si cerul atat . Doua fiinte vagi , nemarginite si lipsite de viata . Cat ii mai placea viperinei sa fie asa . Sa nu mai aiba niciun contact cu lumea reala , ci doar cu cea imaginara , care apartinea numai ei . Pufnise si isi intinsese mainile si picioarele , facand un x frumos , peste acele frunze galbui si rosiatice , trecand printre ele , deranjandu-le forma initiala.
RE: Ratacirea... - Alisson Holl - 14 Nov 2011
- Fata simtea cum totul se invarte in jurul ei, insa in acelasi timp vidul de amintiri continua sa se mareasca.Ratacise o vreme prin imprejurimi, dar nu era complet sigura unde se afle in clipa de fata, stia doar ca e o padure fara capat, sau cel putin asa parea la prima vedere.Acest lucru era tradat de copacii plini de muschi ce infatisau aproape aceasi marime si forma; parand ca te invarti in aceleasi locuri de mii si mii de ori.
Scoase un oftat adanc si privi pentru cateva clipe cararea din departare.
O fata cu parul verde ca smaraldul parea sa doarma pe frunze,ochii-i mov parand extrem de visatori.Nu o cunostea, dar uniforma ii alunga orice dubiu, si fata din fata ei era la viperini.Parca o vazuse la "intrunirea" din pivnita.Nu putea fi tocmai sigura, dar cine stie ce se intampla daca intra in vorba cu ea, parea sa aiva o personalitate nu tocmai compatibila cu a ei.
'Salut!'murmura ea incercand sa imite un zambet
RE: Ratacirea... - Veronique A. Dupont - 14 Nov 2011
- Mergea ca o bezmetica prin padurea ce se pregatea de iarna si se uita mirata la covorul de frunze ruginii ce se stransese pe pamantul umed. Ii placea toamna pentru ca era anotimpul in care se nascuse, dar nu intelegea risipa de plante ce se facea in acea perioada. Mii de frunze isi aflau sfarsitul in zbor si mai apoi pe pamant doar pentru a fi inlocuite de altele si mai spectaculoase pe timpul primaverii.
Ofta scurt si continua sa mearga. Pana la urma, nu era treaba ei ce se intampla cu frunzele, acela era mersul natural al lucrurilor pe care Odin il dorea.
'Salut' auzi pe cineva vag in departare spunand si se opri pe loc.
Vazu doua fete imbracate cu pelerinele verzi ale viperinilor stand intr-o mica poiana. Una era intinsa pe jos, iar cealalta statea in picioare langa dansa. Se apropie de ele pentru ca n-avea de ce sa se teama de doua eleve, mai ales viperine si le saluta dand din cap cand le intalni privirile.
RE: Ratacirea... - Eliza G. Blest - 14 Nov 2011
Avea atatea ganduri in capul ei atat de mic , incat nu isi daduse seama ca langa ea se afla o persoana , ba pardon , doua persoane . "Ho..pa ... ele cand au ajuns aici ?" se intrebase aceasta , in sinea ei , buimaca . Se ridicase in picioare de pe patutul ei natural format numai din frunze de culori inchise . Le privea cu tristete, dar stia foarte bine ca acesta era ciclul naturii . Cele doua ganduri se ciocneau si se luptau , dorind ca una sa castige si sa ii arate viperinei care are mai multa dreptate . "Mei , mei , usor , niciuna nu are dreptate , oki ? "
Le privise mai bine pe cele doua fete . Erau viperine , iar pe una o cunostea chiar . Era sefa de casa . Nu se astepta deloc sa o vada dupa un timp atat de scurt . O salutase , incantata apoi isi intoarse capul spre celalalt personaj . O fata destul de timida , dupa prima vedere , dar , era la viperini . "Se pare ca e nou . "
"Buna , ce faceti fetelor ?" intrebase aceasta , privindu-le pe cele doua , mai intai pe Ronnie , apoi isi intoarse capul spre fata noua . "Iar tu ar trebui sa fii ? "
RE: Ratacirea... - Veronique A. Dupont - 19 Nov 2011
- Admira fiecare detaliu al padurii pentru ca stia ca era magica. Era locul in care isi petrecuse luni la rand, locul in care isi regasise sora si locul in care reusise sa-si faca noi prieteni, sau cel putin, noi aliati.
Ii placea cum crengile copacilor vechi de sute de ani stateau aplecate facand ca un fel de acoperis pentru cei ce dorea sa innopteze acolo. Ii placea sa auda clipocitul apei usor pe fundal venind de la lacul din apropiere. Cel mai tare ii placea, insa, sa admire cerul senin ce nu mai putea fi vazut in nicio alta parte a Angliei. Bolta infinta era mai albastra si mai pura decat in oricare alt loc.
'Ma plimbam' spuse vipeirna visatoare incercand sa se trezeasca la realitate.
Ii arunca o privire fugara Elizei si zambi cand ii vazu din nou parul verde. Viperina ii era foarte draga si o admira pentru curajul cu care-si alegea hainele si-si aranja parul. 'Tu?' intreba ea uitandu-se in ochii vrajitoarei.
RE: Ratacirea... - Eliza G. Blest - 19 Nov 2011
Un zambet frumos , i se asternuse pe chipul palid si senin totodata , acoperit de cateva suvite pe care viperina le dadea la o parte numai printr-o pala de aer scos cu putere dintr-o expirare . Nu putea sa superte asta , dar ce avea sa ii faca . 'Cu exceptia faptului ca ar trebui sa ma tund . ' Se uitase cu mila la varfurile despicate ale catorva suvite si cu greu se abtinuse sa ia un fir si sa traga de celalalt fir ce iesea in evidenta si statea intr-o parte . De obicei , cand se plictisea , facea acest lucru , izolandu-se in acelasi timp de lume si in mintea ei se auzeau numai tipete de durere .
Se ridicase in picioare cu chiu cu vai , se curatase pe roba neagra , de micutele frunze ce se lipisera de ea ca un scai , cate una cazand inapoi la pamant , unde le era locul . Aceasta fapta o durea nespus , dar stia ca nu putea sa aiba grija de atatea frunze . Aceasta era natura iar ea nu putea sa i se impotriveasca . Doar putin .
"Hmm , ce sa fac . Vegetez pe aici , intre frunze , visand aiurea la feline . Cred..." , raspunsese Eliza , incurcata si buimaca .
RE: Ratacirea... - Salathiel Donnerkrieg - 20 Nov 2011
Frunze i se prelingeau pe obrajii calzi, frunze, mii de frunze cadeau peste el. Disparu, starnind un potop de frunze in urma, apoi Aparu cateva zeci de metri deasupra copacilor, privind spre orizont. Disparu din nou, Aparand de data aceasta pe muschiul moale dintr-o poiana mai luminata. Ar fi vrut sa stea aici toata viata, sa nu trebuiasca sa isi fac griji in legatura cu nimic.
Auzi glasuri undeva in apropiere si se indrepta intr-acolo. Fu surprins sa gaseasca acolo doua viperine cu care se cunostea.
"Ronnie, Liz, cum de dau peste voi aici?" le saluta el
O privi mai lung si cu un zambet pe sefa lor de casa. Se intalneau cam des din intamplare in ultimul timp. Si nu putea afirma ca nu se bucura de acest lucru.
RE: Ratacirea... - Eliza G. Blest - 20 Nov 2011
Isi intoarse imediat capul la auzul unei fosnituri din imprejurime . Zambise incantata cand il zarise pe Sal , care isi facuse aparitia pe neasteptate langa ele .
"Neatsa si tie Sal . Si ca sa iti raspund la intrebare .. ei bine , sincera sa fiu , intotdeauna vei da de mine atata timp cat te vei afla in padure . Pentru mine e ca o a doua cas.." Dar se oprise la ultimul cuvant , dandu-si seama ca daca mai continua , urma sa faca o prostie . Dusese mana la frunte , zapacita si furioasa pe sine .
Se trantise la pamant , usor imbufnata si luase din covorul de frunze o planta galbuie , triunghiulara , cu cateva colturi in plus in unele locuri , fragila si cu o coada subtire cu care o tinea, la nivelul ochilor , ca si cum ar fi analizat-o . Nu intelegea de ce facea asta , dar avea o stare de inghesuiala , de tristete si de ... antipatie ? De unde mai venea si asta . Trasaturile i se inasprisera la acest gand , facand-o pe fata sa arate mai diferit , mai sigura , mai adulta .
"Dar pe tine Sal , ce te aduce pe aici ? " intrebase aceasta , pe un ton incet , nonsalant , distant .
RE: Ratacirea... - Veronique A. Dupont - 21 Nov 2011
- Ii zambi viperinei si se intreba ce ar fi putut insemna faptul ca Eliza visa la feline. Scutura instinctiv din cap deoarece nu putea sa-si raspunda la acea intrebare si se aseza pe o buturuga. Isi lasa privirea in jos si se uita la baschetii sai negri pe care-i purta mai tot timpul si la terminatiile blugilor sai ce erau tocite de timp.
Auzi o voce familiara si isi ridica chipul. Ii arunca o privire curioasa noului venit si apoi ofta usor. Se intampla ca cei doi viperini sa se intalneasca din ce in ce mai des. Nu putea sa zica ca avea o problema cu acel lucru, dar incepuse sa i se para destul de bizare acele intalniri fara premeditare.
'Vorbeam' raspunse fata la intrebarea lui Salathiel si apoi continua sa-si priveasca incaltarile. Ar fi vrut sa-i puna aceeasi intrebare, dar i-o luase Eliza inainte.
RE: Ratacirea... - Salathiel Donnerkrieg - 21 Nov 2011
Sal observa ca fetele pareau stanjenite si se intreba daca nu cumva deranjase. La urma urmei poate aveau o discutie asa, ca intre fete, iar el o intrerupsese.
Raspunse la intrebarea Elizei, dar nu putu sa-si ia ochii de la Ronnie.
"Eu exersam Disparitia pe distante scurte si ma bucuram de niste aer curat cand v-am auzit vocile.. V-am deranjat cumva?"
Spera ca nu si spera ca Ronnie sa se uite spre el in loc de propriile-i picioare. Si poate sa-i zambeasca. Cateodata nu se mai intelegea pe el insusi, iar asta era destul de deranjant atunci cand era vorba de relatiile cu alte persoane.